Teologie Morala

Teologia morală nu poate fi abordată într-un mod separat de celelalte discipline teologice. De fapt, întreaga teologie academică nu poate fi studiată decât într-un context interdisciplinar. Toate disciplinile teologice se interferează şi se clarifică unele pe altele pentru că toate au ca temei Revelaţia dumnezeiască. Astfel Teologia biblică şi exegetică oferă Teologiei morale metodele corecte de interpretare a textelor Sfintei Scripturi; Teologia istorică îi oferă informaţii valoroase despre modul în care au fost asumate principiile vieţii morale creştine în contexte istorice şi culturale diferite; Teologia practică îi oferă metodele practice prin care se pot crea condiţiile necesare unei vieţi morale autentice. Totuşi, dintre toate disciplinile teologice, cea mai apropiată de Teologia morală este Teologia dogmatică.

          În perioada clasică a teologiei creştine nu exista o separaţie între învăţăturile dogmatice şi cele morale. Separarea lor s-a făcut în perioada Scolasticii medievale. Primii teologi care au făcut acest lucru au fost Petru Lombardul şi Alexandru de Halles. Trebuie totuşi să precizăm că „summaele” teologice medievale prezentau învăţăturile dogmatice şi cele morale într-o strânsă unitate. Prezentarea lor separată s-a impus în Apus la sfârşitul secolului al XVI-lea, iar în Răsărit la începutul secolului al XVIII-lea (în Rusia) sub influenţa teologiei apusene.

          Noi credem că teologia actuală trebuie să reconsidere relaţia dintre Teologia dogmatică şi Teologia morală. Teologia scolastică şi teologia modernă s-au oprit la o relaţie strict teoretică dintre ele, afirmând că Dogmatica are ca obiect de reflecţie pe „Dumnezeu în Sine” şi ce a făcut El pentru om, iar Morala are în vedere ceea ce trebuie să facă omul pentru a ajunge la „asemănarea” cu Dumnezeu.