Molitfelnicul este o carte liturgica des intrebuintata de slujitorii sfintelor Altare, fiind, dupa Liturghier, cea mai importanta carte de slujba a preotului. In functie de cuprinsul cartii, aceasta poate fi intalnita in doua variante: "Molitfelnicul cel Mare" si "Molitfelnicul cel Mic". Cartea folosita in mod frecvent de preoti are un cuprins mai restrans decat varianta "mare" a Molitfelnicului, dar mai extins decat varinata "mica" a acestuia. La randul sau, "Aghiasmatarul" este si el o varianta prescurtata a Molitfelnicului, acesta fiind folosit mai mult la strana. De-a lungul timpului, aceasta carte liturgica a purtat mai multe denumiri, dupa cum urmeaza: Evhologhion (Ευχολο... Read more »

Termenul plousios ("bogat") este cuvântul folosit de Sfântul Luca pentru a exprima mai bine relaţia bogat şi sărac din Evanghelia sa, mai ales în parabolele "Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr" (16, 19) şi "Bogatul căruia i-a rodit ţarina" (12, 16). De asemenea, bogăţia convertită pentru mântuire este explicată prin atitudinea vameşului Zaheu, care primeşte în casa sa vizita Mântuitorului Iisus Hristos (Lc. 19, 1-10). Cei bogaţi sunt prezentaţi de Mântuitorul ca nişte persoane mulţumite în posesiunile lor (12, 16) şi care se angajează în contracte de reciprocitate socială cu cei de acelaşi statut, fără a ţine cont de ceilalţi cu un statut inferior (14, 12; cf. 16, 19-22). Prietenii ... Read more »

Lumânarea de botez semnifică luminarea sufletului celui botezat, care vine de la întuneric la lumină şi prin Botez se face fiu al luminii lui Hristos. În legătură cu numele pe care îl primeşte pruncul, mărturisesc din experienţă proprie că sunt unii creştini, care din nepăsare sau din neştiinţă aleg pentru copiii lor nume necreştine. Este de înţeles că alegerea sau punerea numelui copiilor este o problemă de opţiune şi de libertate a părinţilor şi naşilor copilului, dar socotesc că acestea să fie luate din onomastica românească tradiţională specifică şi mai ales din calendarul creştin cu nume atât de frumoase, variate şi expresive. Căci "a aşeza un nume de botez străin, afirmă pr. prof. dr.... Read more »

Botezul în apă şi Duh este botezul practicat de Biserica noastră dreptmăritoare creştină, căci prin întreita cufundare în apă (materia), în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează se naşte la o nouă viaţă spirituală cu puterea Duhului Sfânt (Dumnezeu Sfinţitorul), devenind cetăţean al Împărăţiei cereşti. Mântuitorul, Iisus Hristos, arată că acest Botez în apă şi Duh este condiţia sine qua non pentru mântuirea oamenilor: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 5). Botezul pruncilor constituie practica de veacuri a Bisericii, întemeiată pe Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Având credinţa că Taina Sfântului Botez este absolut necesară pe... Read more »

Românul de astăzi încă mai păstrează în adâncul sufletului său "nostalgia paradisului pierdut", înclinaţia spre înalt, spre spiritual şi religios, viaţa duhovnicească şi raportarea la transcendent, la Dumnezeu, constituind, pentru el, o dimensiune esenţială a vieţii sale. Chiar dacă nu toţi cei care s-au declarat a crede în Dumnezeu, dintre conaţionalii noştri, sunt şi creştini practicanţi, totuşi, atunci când vine vorba despre post, spovedanie, rugăciune, cei mai mulţi dintre aceştia caută să fie în acord cu învăţătura Bisericii. Astăzi, postul religios este respectat dintr-o multitudine de raţiuni, mergând de la cele profund religioase, care văd în "ţinerea" lui, un act de virtute liber a... Read more »

Nădejdea creştină este o virtute teologică deoarece obiectul ei este Dumnezeu, care este bun şi credincios cuvântului dat. Sfântul Apostol Pavel numeşte nădejdea "ancoră a sufletului sigură şi tare, care intră în cele dinăuntru de catapeteasmă, unde a intrat ca înaintemergător pentru noi Iisus" (Evrei 6, 19-20). Nădejdea este o anticipare a veşniciei ce ne stă înainte, "căci prin nădejde ne-am mântuit" (Romani 8, 14). Prin virtutea nădejdii participăm de acum la viaţa viitoare. Nădejdea creştină ia naştere din credinţă. Virtutea teologică a nădejdii este un pas mai departe spre apropierea şi comunicarea cu Dumnezeu. Ea este un dar de la Dumnezeu, o luminare a Duhului Sfânt, care face posibi... Read more »

În învăţătura Părinţilor Bisericii noastre, sfântul nu este un supraom, o persoană înzestrată nativ cu anumite capacităţi cu totul şi cu totul excepţionale, care posedă anumite puteri ale firii, ca rod al propriei voinţe şi de care dispune în mod liber şi autonom de orice determinare, ci este omul simplu, credinciosul care şi-a întrupat în propria fire atât de plenar roadele jertfei celei mântuitoare a lui Hristos. El a trăit cu cea mai deplină intensitate iubirea lui Hristos, unindu-şi în chip tainic viaţa sa cu viaţa lui Hristos, încât voinţa lui Hristos devine voinţa sa, puterea lui Hristos, puterea sa, libertatea sa - libertatea în Hristos, într-o notă de reală şi profundă smerenie şi ... Read more »