Teologie Morala

        Pentru coerenţa voluntară a unei vieţi, alegerea unui motiv dominant este esenţială. Puterea antrenantă a motivelor particulare provine în mare parte din circumscrierea lor unei  motivaţii generale. Această motivaţie poate fi de ordin afectiv sau de ordin intelectual.

          Nu trebuie să dispreţuim valorile afective în materie de motivaţie morală mai ales atunci când există mari obstacole de învins. În asemenea momente, doar iubirea şi entuziasmul permite omului să se mobilizeze şi să pună în lucrare toate puterile sale. Dar dacă motivaţiei afective îi lipseşte şi un motiv de ordin raţional sau intelectual, entuziasmul, bazat pe sentiment, nu va fi decât un foc de paie. Deci orice motiv trebuie să aibă un nucleu inteligibil, prezent în gândire sub forma unei idei precise, sau cel puţin a unei imagini pline de sens.

          Pentru că motivele cele mai intense pierd cu timpul din ardoarea lor, sau sunt marginalizate de altele contrare, este important să le reînnoim permanent şi, în mod deosebit, motivul dominant. Psihologia adâncurilor a arătat că există şi motive inconştiente ale acţiunii. Ele trebuie neapărat conştientizate pentru a vedea corectitudinea lor. Dăruirea totală unui ideal nu este sinonimă cu controlul permanent al acestei dăruiri. Însă „privirea” continuă spre ideal şi spre Dumnezeu va fi mai rodnică pentru viaţa morală, decât o atenţie continuă la sinele propriu, fără comuniune cu Dumnezeu.