Teologie Morala

Ca şi virtutea, păcatul este în fond, unul. Privit însă din punctul de vedere al obiectului la care se referă, al felului în care se săvârşeşte, al importanţei legilor pe care le calcă etc., el este de mai multe feluri.

          Astfel, după persoana care îl săvârşeşte, păcatul este de două feluri şi anume: păcatul originar sau strămoşesc, care este păcatul săvârşit de Adam şi transmis tuturor urmaşilor lui prin naştere şi păcatul personal, pe care îl săvârşeşte fiecare om prin voinţă proprie.

          Păcatul personal este actual, când călcarea sau omiterea legii se săvârşeşte într-un singur moment şi habitual, când e vorba de o stare păcătoasă care durează.

          De păcatul originar se ocupă Teologia dogmatică. Obiectul Teologiei morale este păcatul personal, care este de mai multe feluri, după cum urmează:

          a) Din punctul de vedere al calităţii legii sau poruncii, păcatele se împart în păcate de comitere, când se face ceea ce poruncile opresc şi păcate de omitere, sau neîmplinire, ce constau în călcarea poruncilor pozitive-afirmative.

          b) Din punctul de vedere al obiectului lor, există păcate contra lui Dumnezeu, contra noastră înşine şi contra aproapelui nostru.

          c) După felul cum se săvârşesc, avem păcate care se fac numai cu gândul sau în inimă şi care se numesc păcate interne şi păcate externe, care se săvârşesc cu cuvântul sau cu fapta. Tot aici intră şi păcatele trupeşti, la a căror săvârşire ia parte şi trupul sau simţurile, ca: îmbuibarea, beţia, desfrânarea etc. şi păcatele spirituale, pe care le face numai sufletul, ca: mândria, invidia, ura, răzbunarea etc. Tot aici se numără şi păcatele proprii şi străine. Păcatul propriu este păcatul făptuit singur; pe când păcatul străin e săvârşit de altă persoană, dar cu ajutorul şi conlucrarea cuiva.

          d) În privinţa izvorului păcatului, avem păcate ale răutăţii, care se săvârşesc cu deplină cunoştinţă şi libertate; păcate ale slăbiciunii, care nu se săvârşesc cu deplină cumpănire, ci dintr-o prea mare patimă sau dintr-o ispită prea aprigă etc.; în fine, păcate ale neştiinţei şi neglijenţei, care se săvârşesc din neştiinţă, din nebăgare de seamă şi din grabă.

          e) După gravitatea şi efectele păcatului, există păcate grele sau de moarte şi păcate uşoare.

          f) În ce priveşte imputabilitatea, avem păcate materiale, când se consideră numai actul în sine, independent de determinarea voinţei libere şi păcate formale, când se consideră păcatul în însăşi răutatea şi caracterul destructiv al violării deliberate a legii. Deci, orice călcare involuntară şi neimputabilă a legii este păcat material, iar călcarea voluntară şi imputabilă este păcat formal.