Teologie Morala

Plecând de la etimologia cuvântului conştiinţă, apare următoarea întrebare: această „împreună cunoaştere” este mai întâi morală sau religioasă? Conştiinţa morală nu percepe vizibilul, pentru că acesta este perceput prin simţuri, nici adevărul ca idee pură, ci ea percepe faptele de ordin moral. Problema care se pune aici este acum dacă, în starea originară, conştiinţa este esenţial morală sau religioasă. Cu alte cuvinte, are ca obiect nemijlocit binele sau pe Dumnezeu? Evident că acest lucru nu se pune pentru omul din starea originară, pentru că tensiunea dintre bine şi rău este deja o consecinţă a căderii. Ontologic, binele este legat de Dumnezeu, răul este separare de el. În condiţiile noastre este greu de spus dacă o conştiinţa morală şi religioasă s-ar putea dezvolta fără educaţie. Prezenţa conştiinţei morale se manifestă deja la copil prin ruşine, frică, mulţumire, înainte ca un copil să fi fost învăţat să gândească despre Dumnezeu. El cunoaşte deja opoziţia dintre bine şi rău. Deci elementul originar al cunoaşterii conştiinţei este moral şi nu religios. Experienţa adultă confirmă acest lucru. La un adult conştiinţa morală poate continua chiar în absenţa faptului religios. Există un bine şi există un rău care se opune unul altuia: iată fondul moral universal al cunoaşterii morale despre care conştiinţa umană dă mărturie şi care constituie punctul de plecare al activităţii morale indiferent cum este conceput acest bine sau acest rău. Conştiinţa nu descoperă omului care este binele şi care este răul concret pentru că ea nu este cea care crează binele, dar atunci când binele şi răul se realizează ea are capacitatea de a deosebi pe unul de altul. Spre exemplu disimularea, mânia, revolta, lăcomia sunt considerate rele înaintea conştiinţei, în timp ce iubirea, afecţiunea, tandreţea, ascultarea, recunoştinţa sunt considerate demne de apreciere.

          Fără îndoială că această facultate critică a binelui şi răului rămâne, la un mare număr de oameni, foarte rudimentară şi puţin sensibilă. Nuanţele morale scapă la cei mai mulţi, însă este foarte important ca fiecare să cunoască şi manifestările concrete ale binelui şi răului. Altfel cunoaşterea şi opoziţia abstractă dintre bine şi rău nu ar avea nici o consecinţă practică.