Monday, 2017-11-20, 8:52 AM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Teologie Morala

Home » 2010 » August » 7 » Pervertirea conştiinţei morale
2:38 PM
Pervertirea conştiinţei morale

          Ochii dacă stau prea mult în întuneric pierd acuitatea lor. Dacă apelul conştiinţei nu este niciodată ascultat, conştiinţa însăşi sărăceşte. Refuzul continuu de a iubi naşte o împietrire a inimii, o neputinţă de a iubi. Raţiunea pentru a sesiza legea în toată dimensiunea sa atrăgătoare, ar avea nevoie ca voinţa să o stimuleze prin dorinţa sa. Lipsită de acest ajutor, ea nu mai percepe decât legea abstractă şi seacă. Cămara însăşi a sufletului dacă nu se hrăneşte cu entuziasmul raţiunii şi al voinţei se întunecă, iar flacăra sa se stinge.

          Acest rău poate îmbrăca diverse forme după componentele intelectuale, afective, volitive ale fiecăruia.

          a) Unitatea personalităţii şi deci dinamismul conştiinţei este ameninţat la omul slab, care recunoaşte cu plăcere binele ideal, dar în practică el îl compromite. El susţine teorii frumoase dar nu le întrupează. Este ca şi cum i-ar lipsi, între raţiunea care contemplă culorile şi voinţa care ar trebui să le asume, o scânteie afectivă care să le unească. De aceea este important pentru formarea unei conştiinţe morale integre ca noi să nu studiem numai poruncile, nici numai Binele ca valoare „în sine”, ci să răspundem concret la apelul care ni-l adresează. O viaţă afectivă bine rânduită şi înţelept dezvoltată este de o mare importanţă.

          b) Mai ales neascultarea obişnuită şi voluntară faţă de exigenţele conştiinţei, greşelile multiple fără nici un regret, ruinează profund conştiinţa morală.

          La cei slabi ea va ajunge la o structură divizată a personalităţii, comparabilă cu cea în care se instalează spiritile prea speculative şi idealiste. Lumina binelui străluceşte încă în raţiune dar fără căldură. Ea nu mai pătrunde voinţa, iar sufletul nu mai trăieşte decât la suprafaţa sa însăşi. Adâncul sufletului în care totuşi comunică raţiunea şi voinţa, în care cunoaşterea ar trebui încălzită de iubire şi iubirea ar trebui să lumineze raţiunea, pare căzut în letargie, cuprins de un somn al morţii. Personalitatea este bolnavă, atinsă până în inimă de o dualitate morbidă.

          La personalităţile viguroase şi sănătoase, reacţia faţă de greşelile multiple este diferită. Ele nu tolerează mult timp sciziunea. Dar pentru că voinţa orgolioasă refuză să se supună normelor binelui, raţiunea este cea care se va supune voinţei. Astfel se realizează la nivelul voinţei rele un nou acord şi energiile conştiinţei, dinamismul unităţii sunt cooptate în avantajul acestei armonii tenebroase. În aparenţă viaţa acestor oameni dă mărturie de o logică perfectă şi de o logică fără fisură între atitudinea lor voluntară şi convingerile lor intelectuale. Dar aceasta este o caricatură a unităţii veritabile. Raţiunea şi voinţa sunt unite, dar şi una şi alta, şi sufletul întreg, străine lumii adevăratelor valori, separate de izvorul dumnezeiesc, locuiesc totuşi în minciună. Unitatea lor este tenebroasă, adică satanică. Impostura devine în ele o stare organică.

Views: 481 | Added by: PortalOrtodox | Tags: Pervertirea conştiinţei morale | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2017