Saturday, 2017-09-23, 3:23 AM
Logged in asGuest | Group "Guests"WelcomeGuest| RSS


Teologie Morala

Home » 2010 » August » 7 » Legea pozitivă dumnezeiască
2:50 PM
Legea pozitivă dumnezeiască

      Decalogul sau cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai, reprezintă chintesenţa legii morale pozitive a Primului Testament, însă, în acelaşi timp, el formează cu legea morală naturală un întreg inseparabil. De aceea el a avut o dimensiune universală şi a constituit cel mai important cod moral al lumii antice. De asemenea el a avut o dimensiune profetică, pregătind conştiinţa poporului ales pentru întruparea Mântuitorului. Unii moralişti neteologi, cum ar fi Kant şi unii dintre discipolii săi, au considerat că Decalogul a fost o lege morală imperfectă deoarece s-a ocupat numai de actele externe ale omului. Obiecţia este totuşi neîntemeiată deoarece porunca a 10-a, spre exemplu, nu interzice doar săvârşirea unor fapte externe, ci şi gândurile şi pornirile interne pătimaşe, care pot da naştere la fapte imorale.

          Pentru a înţelege şi interpreta corect Decalogul trebuie să-l privim în lumina Noului Testament pentru că, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel, el a fost „pedagog spre Hristos” (Gal. 3, 24). Evreii numeau Decalogul „cuvintele legământului” (Ieşirea 34,28) pe care Dumnezeu le-a rostit pe Muntele Sinai şi le-a scris pe două table de piatră (Ieşirea 31,18). Întrucât nu există o numerotare iniţială a Decalogului, modul în care a fost numerotat de-a lungul timpului a fost diferit. În iudaismul tardiv, spre exemplu, prima poruncă era: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei” (Ieşirea 20,2). Totuşi aceste cuvinte nu constituie o poruncă, ci sunt ca un preambul al Decalogului. Modul indicativ în care sunt rostite ne arată că indicativul mântuirii precede imperativul poruncilor. Cu alte cuvinte imperativul poruncilor este o consecinţă a indicativului mântuirii şi nu un imperativ moral în sine. De aceea el solicită un răspuns, o atitudine de recunoştinţă a poporului eliberat din sclavie.

          Biserica romano-catolică şi bisericile luterane împart Decalogul urmând pe Fericitul Augustin. Din această perspectivă prima tablă a legii cuprinde trei porunci şi a doua şapte. Fericitul Augustin a adoptat această împărţire pentru a valoriza simbolic numerele 3, 7 şi 10. El făcea, de asemenea, distincţie între poruncile care priveau datoriile faţă de Dumnezeu (primele trei) şi datoriile faţă de aproapele (ultimele şapte). Întrucât prima parte cuprindea şi porunca respectării zilei de odihnă, pentru a nu depăşi numărul trei, Fericitul Augustin a luat împreună porunca a I-a şi a II-a. Apoi, pentru a rămâne şapte porunci pe tabla a doua, a împărţit ultima poruncă în două părţi, prima referindu-se la soţia aproapelui şi a doua la casa şi bunurile sale.

          Biserica ortodoxă şi bisericile reformate au adoptat o altă împărţire, prezentă în operele lui Filon din Alexandria şi Origen, şi care împarte Decalogul în porunci care privesc datoriile faţă de Dumnezeu (primele patru, incluzând porunca de a respecta ziua de odihnă) şi datoriile faţă de aproapele (utimile şase porunci). În teologia protestantă mai întâlnim o împărţire simetrică a Decalogului în care cinci porunci au în vedere pietatea sau evlavia şi cinci au în vedere practica dreptăţii.

          Interpretările recente ale Decalogului au pus accent pe structura sa textuală. Conform acestor interpretări etica Decalogului constă în mod fundamental în respectarea alterităţii lui Dumnezeu şi a aproapelui. Două pericole ameninţă existenţa acestui respect: idolatria (sclavia faţă de falşii zei, faţă de zeii imaginari) şi pofta nemăsurată după bunurile altuia (sclavia faţă de propria dorinţă). Prima şi ultima poruncă se referă la aceste două pericole. În spaţiul dintre ele se află poruncile prin care omul învaţă să fie recunoscător, în virtutea faptului că viaţa este un dar şi ea trebuie celebrată (porunca a IV-a) printr-un ritual liturgic al timpului şi în virtutea faptului că fiecare om este înscris într-o filiaţie a legământului care dă sens devenirii sale (porunca a V-a). Eliberat astfel de grija de a se autoîntemeia ca fiinţă, omul poate asculta chemarea celorlalte porunci (2 şi 3, 6 şi 9) care definesc conţinutul respectului faţă de Dumnezeu şi de semeni.

          Deci putem spune că cele două coordonate esenţiale ale Decalogului sunt respectul şi recunoştinţa datorate lui Dumnezeu şi, în Dumnezeu, tuturor semenilor.

Views: 682 | Added by: PortalOrtodox | Tags: Legea pozitivă dumnezeiască | Rating: 0.0/0
Total comments: 0
Only registered users can add comments.
[ Sign Up | Log In ]
Site menu
Log In
Search
Site friends
Link exchange

Scheme electronice

Statistics

Total online: 1
Guests: 1
Users: 0
Copyright MyCorp © 2017