Viata Preacuviosului Staret Leon de la Optina (1768-1841)
Primul staret de la Optina, Preacuviosul Leon (in lume Lev Danilovici Nagolkin), s-a nascut in anul 1768, in orasul Karacev din gubernia Orlov. In tinerete a fost administrator de afaceri comerciale. A calatorit in toata Rusia si a cunoscut oameni din toate paturile sociale, capatand o mare experienta de viata, care i-a fost de folos in anii staretiei sale, cand veneau la dansul oameni pentru a-i cere calauzire duhovniceasca.
In anul 1797, Preacuviosul a renuntat la lume si a intrat in obstea Sihastriei Optina, condusa de egumenul Avraam, iar peste doi ani a trecut la Manastirea Beloberejski (din gubernia Orlov), unde staret al manastirii era in acel timp Vasilie (Kiskin), un ascet cu o inalta viata duhovniceasca.
In anul 1801, poslusnicul Leon a fost tuns si a primit schima mica (mantie), odata cu numele de Leonid; in acelasi an, la 22 decembrie a fost hirotonit ierodiacon, iar la 24 decembrie, ieromonah. Vietuind in manastire, el isi petrecea zilele in munca si rugaciune, fiind un model de adevarata ascultare. Odata, pe cand parintele Leonid abia se intorsese de la cosit, proestosul i-a poruncit sa cante privegherea de toata noaptea. Obosit si flamand, parintele Leonid s-a dus la strana si impreuna cu un frate a cantat toata slujba.
In anul 1804, Preacuviosul devine proestos al Sihastriei Beloberejskaia. Pana la aceasta numire, el a vietuit pentru scurt vreme la Manastirea Ciolsk, unde l-a cunoscut pe ucenicul staretului moldovean Paisie (Velicikovski), parintele Teodor, si a devenit ucenicul sau credincios. Staretul Teodor l-a invatat pe Cuviosul Leon, pe atunci inca parintele Leonid, nevointa monahala suprema - "rugaciunea mintii". Din acel moment ei se nevoiesc impreuna. Peste patru ani, parintele Leon a renuntat la functia de proestos al manastirii si s-a retras, impreuna cu parintele Teodor si cu parintele Cleopa, la o chilie linistita aflata in padure. insa darurile duhovnicesti ale Cuviosilor au inceput sa atraga spre singuratatea lor tot mai mult popor, iar ei, nazuind spre tacere, au plecat la unul dintre schiturile Manastirii Valaam. La Valaam ei au vietuit sase ani. Atunci cand viata lor inalta a inceput sa atraga atentia, ei au plecat din nou, nazuind spre tacere, de aceasta data la Manastirea Sfantului Alexandru Svirski. Acolo, parintele Teodor a trecut la cele vesnice in anul 1822.
In anul 1829, Cuviosul Leon impreuna cu sase ucenici ai sai a venit la Sihastria Optina. Proestosul Sihastriei, Preacuviosul Moise, stiind ca Leon este experimentat duhovniceste, i-a poruncit sa-i calauzeasca duhovniceste pe frati si pelerini. In scurt timp la Optina a venit si Cuviosul Macarie. Facuse cunostinta cu Cuviosul Leon inca de pe cand era calugar la Sihastria Plosciansk si acum a venit sub indrumarea sa duhovniceasca. In timpul staretiei Cuviosului Leon el ii va fi cel mai apropiat ucenic, ajutor si partas la tainele vietii duhovnicesti.
Cuviosul Leon avea de la Dumnezeu multe daruri duhovnicesti. Unul dintre ele era darul tamaduirii. Erau adusi la el multi posedati. O femeie indracita, in momentul in care l-a vazut pe staret, a cazut inaintea sa si a strigat cu voce mare: "Iata acest carunt ma va alunga: am fost la Kiev, la Moscova, la Voronej, nimeni nu m-a alungat, iar acum voi iesi!" Atunci cand Cuviosul a citit femeii rugaciunea si a uns-o cu untdelemn din candela care ardea inaintea icoanei Maicii Domnului de la Kazani, dracul a iesit.
Biruinta impotriva diavolului a fost dobandita de catre Cuviosul Leon doar dupa biruinta impotriva patimilor proprii. Nimeni nu l-a vazut aprins de manie apriga sau iritat, nu a auzit de la el cuvinte de nerabdare si murmur. Calmul si bucuria crestina nu-l paraseau. Cuviosul Leon facea tot timpul rugaciunea lui Iisus. In exterior era impreuna cu oamenii, launtric insa petrecea totdeauna impreuna cu Dumnezeu. La intrebarea ucenicului sau: "Parinte! Cum ati dobandit asemenea daruri duhovnicesti?", Cuviosul a raspuns: "Vietuieste simplu! Nici pe tine nu te va lasa Dumnezeu si isi va arata mila Sa".
Staretia Cuviosului Leon a durat douazeci de ani si a adus mare folos duhovnicesc. Nenumarate era minunile savarsite de catre dansul: multime de oropsiti veneau la el si tuturor le ajuta precum putea. Ieromonahul Leonid (viitorul mai-mare al Lavrei Sfintei Treimi - Serghieva) scria ca poporul simplu ii spunea despre staret: "... El este pentru noi, saracii, neinteleptii, mai mult decat un tata natural. Fara de el suntem orfani".
Nu fara mahnire s-a apropiat Cuviosul Leon de sfarsitul vietii sale mult-patimitoare, despre sfarsitul careia a avut presimtiri. In iunie 1841, el a vizitat Sihastria (Pustia) Tihonov unde, ca urmare a binecuvantarii sale, a inceput construirea unei bucatarii cu sala de mese. "Se pare ca nu voi vedea noua voastra sala de mese", spunea Cuviosul Leon, "abia daca voi trai pana la iarna, aici nu voi mai veni". In septembrie 1841, el a inceput vizibil sa slabeasca, a incetat sa mai primeasca hrana, impartasindu-se zilnic cu Sfintele lui Hristos Taine. In ziua sfarsitului Cuviosului, pe data de 11/24 octombrie 1841, se oficia slujba de toata noaptea in cinstea Sfintilor Parinti de la cele sapte Sinoade Ecumenice. Iar sarbatoarea propriu-zisa Cuviosul Leon a intampinat-o deja in cer.
