Viata si Traiul Sfinteniei Sale Parintelui Nostru Nifon, Patriarhul Tarigradului, carele a stralucit intre multe patimi si ispite in Tarigrad si in Tara Munteneasca, scrisa de kir Gavriil Protul, adica mai marele Sfetagorei (Sfantului Munte)
Blagoslovit fie Dumnezeu, Carele a dat noua a intelege Sfanta Scriptura si lucrurile ce s-au facut din nefiinta in fiinta, ca un dar mare al lui Dumnezeu, Caruia nimeni nu poate sa-i numere marirea sau multimea care n-are numar; caci cu cit vom marturisi cinstea si marirea Sfinteniei Sale, cu atat mai mult se inmulteste. Deci sa nu ne lenevim spre lucrurile cele bune, ci cu mare nevointa sa ne pazim ale umple, caci ne tocmesc o luptare neadormita, si sa ne gatim spre ascultare minunilor celor preainfrumusetate ale lui Dumnezeu; caci iata ca nici pe noi nu ne-au lepadat Sfintia Sa de parintii nostri cei de demult si, ca sa nu uitam viata si minunile ce au facut ei, le-au aratat in scrieri si traiul lor l-au infrumusetat. Drept aceea, acel dar, cum era dintii, asa si acum nu se mai micsoreaza, dupa cuvintul ce a grait Dumnezeul nostru Iisus Hristos intr-acest chip zicand: "Eu sint cu voi pina la sfarsitul veacului". Pentru aceea nu se schimba nici in aceste vremi de la cei ce-l cer cu tot dinadinsul, ci, spre lauda lui Dumnezeu Tatal Cel Ceresc, iata si acum si-ntotdeauna din destul se imbogateste cu preacuviosii si ingaduitorii Sai. Cum s-ar zice ca se impodobeste ca cu niste pietre scumpe si cu margaritare, sau ca cu o cununa impletita cu multe feluri de flori mirositoare. Acestor pietre si margaritare si flori se inchipuieste si parintele nostru Nicolae - ca asa i-a fost numele sfintiei sale dupa sfantul botez, iar mai apoi, daca s-a imbracat in haine calugaresti, a fost chemat Nifon, care foarte s-a nevoit sa petreaca viata cu ingaduinta lui Dumnezeu. Si s-a implinit si asupra lui cuvantul pe care L-a zis Dumnezeu catre Ieremia proorocul: "Mai inainte de a te fi nascut, te-am sfintit si, mai inainte de zamislirea ta, te-am cunoscut intru izrailiteni si te-am pus intru praznuire". Drept aceea, iata, si Sfintia Sa s-a pus astazi inaintea noastra si ne cheama spre praznuire, caci pe el l-a aratat si l-a crescut la aratare ostrovul cel laudat, care se numeste Apelapov, si care este tuturor vestit, ca multe feluri de izvoare preaintelepte s-au revarsat din el si au fost de mare lauda pentru sfintii parinti, care din acel ostrov multi s-au aratat facatori de minuni. Si acest sfant si preaintelept si infrumusetat cu cuvinte, sfintia sa, parintele nostru Nifon, s-a aratat din acel ostrov. De viata si traiul lui ni se apropie si cuvantul, ca sa socotim cu deamanuntul si inceputul si sfarsitul, caci se cade si radacina si odraslele ce a crescut sa le spunem si sa le aratam.
Pe tatal sfintiei sale il chema Manuil si pe porecla i se spunea Harip, iar pe mama o chema Maria. Erau oameni de neam mare si de rudenie boiereasca, izvorand cu averea si lauda si cu lucruri bune din Tara Dalmatiei (Serbia), inca fiind Manuil la mosia lui sluga credincioasa in curtea lui Gheorghie, domnul Dalmatiei, si vataf al copiilor din casa, a fost parat de Manea Hlapen, si-l baga in puscarie, vrand sa-l piarza. O, ce jale, ca iata, fiind om drept a fost clevetit de vrajmasi ca sa piara. Dar Dumnezeu, Cel ce izbaveste toti dreptii din moarte, cum zice si Scriptura, a mantuit si pe acesta cu mestesugul doamnei Irina din Tara Dalmatiei, care-l trimise pe el cu scrisoare la un frate al ei, pe care il chema Toma si care era voievod in ostrovul Peloponesului. Iar voievodul daca l-a vazut, indata l-a primit cu mare cinste, si asa s-a mantuit de moarte.
in acel ostrov, Manuil lua de sotie pe o jupaneasa ce se chema Maria, fata de boieri mari (valahi din Pelopones - n.r.), cu care a facut doi baieti si o fata. Si mult s-a nevoit la viata sa, cu toata credinta in toate bunatatile, si asa se pristavi cu pace. Iar jupaneasa lui, Maria, cu multe varsari de lacrimi si jale a ramas pentru barbatul ei, dupa cum este obiceiul firii omenesti; iar pentru copiii ce-i ramasesera avea mare dragoste, caci ei o mangaiau de plangerea cea multa. Pe cel mai mare dintre ei l-a dat la Domnul sa slujeasca, pre Nicolae l-a dat la un dascal sa invete carte, iar fata a oprit-o cu dansa pentru mangaiere.
Nicolae avea atata dar de invatatura, incat, in putina vreme ii intrecu pe cei ce erau cu dansul la invatatura, si era atat de ascutit la minte, incat toata dascalia filosofica a strabatut-o cu intelepciunea sa. Dupa aceea, a nimerit la un parinte calugar pe care il chema Ioasaf, dascal si providet (vazator cu duhul), de la care a invatat si mai bine toata invatatura si de la care a imbracat si haine calugaresti, fiind numit Nifon. A petrecut putin timp la calugarul Ioasaf, mutandu-se apoi in alta latura, ca sa vada si traiul sfintilor si al preacuviosilor parinti, de la care a adunat toate bunatatile, ca albina cea harnica, care strange toate florile cele bune, cele de trebuinta si de cinste lui Dumnezeu, si domnilor, si oamenilor. in acest chip s-a aratat si sfintia Sa cu nevointa si spre dorinta lucrurilor bune: si oriunde auzea ca se nevoieste cineva intru lucruri bune, indata mergea acolo ca sa vada lucruri desavarsite. Si niciodata nu a gresit, nici osteneala lui nu era in desert, dupa cum zice apostolul Pavel: "Aceea ce poftea aceea a si dobandit".
Cand a auzit de un parinte pe nume Zaharia, care locuia in cetatea Nardiei, om sufletesc si plin de toate bunatatile, stiutor de carte greceasca si sloveneasca, care venise din Sfantul Munte, de la manastirea Vatopedului, indata a venit la dansul cu plecata smerenie si-i povesti toata taina sa, rugandu-l sa-i fie tata sufletesc. Iar Zaharia, vazand firea lui cea smerita, l-a luat la sine si l-a facut calugar desavarsit. Caci mai-nainte avusese numai incepatura calugariei de la fericitul Ioasaf; si nepregetand, l-a si diaconit mitropolitul cetatii Nardiei, pe care l-a hirotonit fericitul si marele Nicolae, patriarhul Iustinianiei cel dintai si al tuturor bulgarilor si sarbilor si al Albaniei si al altor laturi, pe care l-a chemat ispravnicul cetatii Linardiei de la Tarigrad in Tara Ohridului la Iustiniania cea mare; ca in acea vreme si cetatile si satele erau fugite de la bisericile Tarigradului, pentru al optulea Sobor, pe care au vrut sa-l faca la Florenta latinii cei deserti de minte. Iar Zaharia si Nifon, putina vreme locuind acolo, au vrut sa mearga in Tara Alcudonului. Multi li se alaturara si au purces de la Iustiniania, unii pe uscat, iar altii pe mare in vase, si au sosit la o cetate mare pe nume Dracea, care este in Tara Alcudonului. Acolo s-au suit in cetatea Cruei, la sase mile departare de Dracea, si au mers la Gheorghie, ispravnicul Albaniei, caruia i se spunea Schenderbeg, si i-a primit acesta cu mare bucurie si cu dragoste, caci auzise mai inainte de viata lor; si hotari sa-i fie lui duhovnic, invatator si indreptator tuturor oamenilor si tocmitor mantuirii lor. Iar pe Nifon, cu blagoslovenia arhiereului cetatii Cruei, l-a preotit, caci si pe acel arhiereu l-a hirotonisit tot fericitul Nicolae, patriarhul.
Nu dupa multa vreme a fost trimis, cu voia lui Dumnezeu, pentru multimea pacatelor, toiagul invataturii cel de fier, dupa cuvantul proorocului, ca prin invatatura certarii sa-i intoarca pe oameni iar catre intelepciunea cea intreaga. Si se ridicara turcii de la rasarit si cuprinsera toate laturile spre apus, tocmai pana la Marea Ochianului si pana la Albania, si tot ce afla, taiau, pradau si aprindeau. Deci oamenii, vazand spaima ca aceea si groaza, fugeau incotro puteau, unii la mare, altii prin pesterile muntilor si ale pamantului. Fericitii parinti, vazand lucruri ca acestea, isi adusera aminte de cuvantul apostolului Pavel, care zice: "Lasati loc maniei", si de cuvantul proorocului Isaia, carele a zis: "Pasiti, oamenii mei, si intrati in camara voastra si va ascundeti pana va trece mania Domnului Dumnezeu". Si au lasat ei Albania si au venit pana la marea cetate a Ohridului. Cand au intrat in cetate, au aflat inauntrul ei o manastire mare si vestita a Preacinstitei Fecioare, unde au petrecut cu mare mangaiere.
Ramanand vaduva Biserica cea mare a Iustinaniei celei dintai, parintele Nicolae, patriarhul, a trimis la sfintia sa, parintele Zaharia, mari rugaciuni ca sa ia carma sfintei Biserici, iar sfintia sa nu vroia nici intr-un chip. insa, neavand ce face, pentru rugaciunea clerului si a norodului, se facu fara voie patriarhul tuturor bulgarilor, sarbilor, arbanasilor si altor laturi. Si a stat in scaunul cel inalt ca o lumanare in sfesnic, si a pastorit bine Biserica cea mare a Iustinianiei celei dintai, si i-a carmuit pe toti si i-a indreptat cum se cade cu invatatura legii crestinesti, ce se cuvine arhiereului. Nu a fost lumina numai intr-acea latura, ci toata lumea a luminat, pentru ale carui bunatati toti laudau pe Tatal Cel Ceresc.
Nu trecu multa vreme si iar se intampla impiedicarea si cuprinse scarba si intristare mare Biserica Iustinianiei, caci imparatul a trimis la Tarigrad pe Marco Xilocarav de Amira sa fie patriarh al Iustinianiei, scotand din scaun pe Zaharia. Mergand patriarhul impreuna cu fiul sau cel sufletesc, Nifon, ca sa-si afle vina pentru care a fost scos din scaun, la Tarigrad s-a imbolnavit, intru care boala isi dete sufletul in mainile Domnului, dupa ce a fost ingrijit de fericitul Nifon, care cu mare jale il ingropa, luandu-si blagoslovenie de la dansul, cum se cade. Deci Nifon lasa Tarigradul si merse la Sfantul Munte, caci tare dorea sufletul lui sa vietuiasca in acel loc sfant. Si a mers la parintele Daniil, care tinea carma la Sfantul Munte, luand de la el blagoslovenie. A mers la manastirea lui Hariton (Cutlumus - veche ctitorie valaha - n.r.) si a umblat pe la toate pesterile si chiliile si pe la toate schiturile cele mari si cele mici, care sint imprejurul Cariei, cerand rugaciune si blagoslovenie de la toti parintii cei sufletesti si indulcindu-se cu invataturile lor. Mergand in pestera la Crit, a aflat niste calugari nevoindu-se cu fapte bune si cu multa rabdare postind si ajunand, care se hraneau numai din lucrul mainilor lor, si s-a alaturat lor. Si Nifon se hrani si el din mestesugul scrisului, caci scria foarte bine si frumos, asa petrecand acolo cu dansii multa vreme. De acolo a fost chemat la Marea Lavra a Sfantului Atanasie, descalecatoriul Sfantului Munte Aton, unde a petrecut mai bine de un an. La acea manastire cu mare bucurie a fost primit si el se pleca cu totul obiceiului si tocmelii manastirii, facandu-se decat toti mai mic; toata slujba cu dragoste o umplea, incat iesi in toate laturile lauda bunatatilor lui.
Se intampla, in acea vreme, de ramase Biserica cea mare a Salonicului vaduva de arhiereu. Si incercara cetatenii impreuna cu clerul Bisericii pretutindeni, sa afle undeva om care sa poata fi vrednic de un lucru ca acesta si care sa poata da invatatura Bisericii si cetatii. Iar Dumnezeu, Cel ce a zis: "Sa straluceasca lumina din intuneric si lucrurile cele de taina aievea sa se descopere", nu a vrut mai mult sa fie ascunsa cetatea care sta in varful muntelui, ci au aratat aievea bunatatile parintelui nostru Nifon. Desi se indoia a primi cinstea arhieriei, pentru frica greutatii si lauda cea desarta a acestei lumi, Sfantul Nifon lua si fara de voie carma arhieriei, imediat aprinzandu-se cu ravna cea buna spre invatatura si spre indreptarea cea buna a Sfintilor Parinti si incepu sa se fereasca de nedreptati si sa se nevoiasca in ascultarea sfintei liturghii, intru care aduc preotii pentru oameni jertfa nesangeroasa si cinstita lui Dumnezeu, impreuna cu sfintii rugandu-se sa ne impreuneze lui Hristos. De asemenea, zicea: "Milostenia sa nu lipseasca de la voi, ci pururea sa o aveti catre saraci si catre vaduve si catre cei napastuiti; catre straini si catre cei din temnita, catre flamanzi si catre cei goi, si tuturor celor lipsiti sa le dati din destul si neoprit; pentru ca si voi pe acest pamant sa dobanditi insutit mai mult, iar intru imparatia Cerului viata cea de veci, dupa cum a zis Domnul nostru Iisus Hristos; si sa va feriti de toate spurcaciunile si viclesugurile, ca sa fie cu voi toata sfintirea. Asa intotdeauna avea invatatura fara de lene, pana cand si spre mai mare scaun si cinste vru Dumnezeu sa-l inalte. Astfel, nu trecu multa vreme de la inscaunarea sa ca arhiereu la Salonic, si se pristavi fericitul Simeon, patriarhul Tarigradului.
Se adunara toti arhiereii din eparhia patriarhului, ca sa aleaga om de cinste pentru acea treaba, sa indrepteze Biserica lui Dumnezeu, si alesera pe fericitul Nifon, insa nu oamenii ci judecata lui Dumnezeu. Se inchinara toate noroadele si multumeau lui Dumnezeu pentru dansul, iar arhiereii, hirotonindu-l cu cinstea ce i se cadea si punandu-l in scaunul patriarhal, i se inchinara toti cu cinstea ce i se cadea ca unui stapan, si luand blagoslovenie de la dansul, s-au dus fiecare pe la locasurile lor cu mare bucurie si veselie. Iar sfintia sa, daca a luat carma Bisericii, numaidecat i-a chemat pe toti, ca cu o trambita, catre lauda lui Dumnezeu si catre folosul a tot lucrul cel bun, ca sa fereasca credinta cea buna si sa fie intreaga si aleasa de neghina ereticilor, de la care s-a indepartat toata sfintirea, caci n-a vrut sa tina invatatura apostolilor si a sfintilor parinti, ci s-au inchipuit cu totul evreilor, care n-au vrut sa tina proorociile sfintilor prooroci si ale sfintilor patriarhi, fapt pentru care s-au si imputinat de la ei toate minunile si toate jertfele, pentru aceea a venit asupra lor toata mania lui Dumnezeu, caci cum este credinta fara de fapte moarta, asa si faptele fara de credinta sint moarte. De aceea, nevoindu-se in toata vremea, pe multi a indreptat parintele nostru Nifon cu invatatura pe calea dreptatii.
Diavolul, cel ce nu iubeste binele, vazand atata indreptare a pacatosilor, care scapau din mestesugurile si viclesugul lui, nu putu rabda rana si slabiciunea si-i indemna pe oameni asupra sfintiei sale, si a impletit pizme viclene, astfel ca l-a scos din scaunul patriarhal. Iata de ce se intuneca Biserica lui Dumnezeu. Iesind Sfantul Nifon din scaun, lauda numele Domnului Ceresc pentru lucrurile cate i se intamplasera, si a mers la Sozopul Elispontului, care era aproape de mare. Acolo era si o manastire a Sfantului Ioan inainte-Mergatorul, unde a fost primit si unde a trait impreuna cu calugarii viata mai presus de firea omeneasca, pentru care a fost vestit si laudat in toate laturile, incat veneau toti de pretutindeni la sfintia sa pentru a lua invatatura de folos sufletelor lor, caci tuturor le tocmea mantuirea cea sufleteasca, si mergeau toti pe la casele lor indreptati si cu mare bucurie laudand pe Dumnezeu si pe Sfantul Nifon. Pentru aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu, iar a fost chemat la scaunul sfintiei sale de tot norodul. Deci iar a stralucit luminat soarele cel neapus si incalzea pe toti cu veselia invataturii sfintiei sale.
Nu trecu insa multa vreme si iar nu putu rabda vrajmasul diavol sa vada lumina invataturii sfintiei sale, si se aprinse cu pizma spre izgonirea sfantului. Astfel, a indemnat oamenii de au mers si l-au parat la Amira, sultanul turcesc, care-l trimise la paza in cetatea Ohridului. Acolo a salasluit la o biserica a sfantului apostol si mai dintai mucenic Stefan arhidiacon. Dar nici acolo n-a schimbat sfantul luptarea sa, in care era deprins, adica cu ajunul, rugaciunea si cu alte fapte bune, ci inca mai vartos se nevoia sa implineasca toata randuiala sa. Pentru acest lucru, cu indraznire vom zice ca iesi vestea bunatatilor sale peste tot pamantul, incat se auzi si in Tara Romaneasca. Domnul Radu Voievod il aduse si-l vazu cu ochii sai si-l pricepu barbat desavarsit, si la chip si la cuvinte ca sa vina in tara lui, ca-l pofteste tara foarte tare, iar sfantul zice: "Doamne, maria ta, vezi insuti goana ce o am eu de la vrajmasii cei adevarati ai lui Dumnezeu, dar eu cum voi putea veni in tara ta?" Iara domnitorul zise: "Nu purta grija aceasta, ci o lasa sa fie asupra mea". Sfantul patriarh zise: "Cum stii fa!". indata trimise Radu Voda la imparatie de ceru pe acest mare pastor si i se implini voia, caci i-l dete sultanul. Trimise indata de aduse sfantul in tara sa, si i-a dat toate pe mana zicandu-i: "Eu sa domnesc, iar tu sa ne indreptezi si sa ne inveti Legea lui Dumnezeu, si sa fii tata si pastor mie si tuturor oamenilor si solitor la Dumnezeu". Iar sfantul afla turma neplecata si neascultatoare si Biserica razvratita si cu obiceiuri rele si nesocotite. Chema pe toti egumenii de la toate manastirile Tarii Ungro-Vlahiei si tot clerul Bisericii si facu sobor mare impreuna cu domnul si cu toti boierii, cu preoti si cu mireni, slobozind izvoare de invatatura limpede si necurmat, si le spunea din Sfanta Scriptura, invatandu-i pe toti si adapandu-i din apa milei credintei celei adevarate. Si le graia din pravila de lege, de tocmirea Bisericii si de dumnezeiestile slujbe, de domnie si de boierie, de manastiri si de biserici, si de alte randuieli. Tocmi apoi toate obiceiurile pe pravila si pe asezamantul sfintilor apostoli; hirotoni si doi episcopi, dandu-le si eparhie hotarat, care cat va birui, si-i invata cum vor purta grija si cum vor paste oile cele cuvantatoare, care le sint date in seama, astfel incat sa se indrepteze toata tara de la arhierie. Iar domnitorul ii zise: "Tie, doamne, se cade sa indreptezi pe cei strambi cu judecata tare si infricosata, dar dreapta, dupa cuvantul lui Dumnezeu, Carele a zis catre Moise, ingaduitorul Sau, si catre toti feciorii lui Izrael: Iata, v-am dat legea mea si judecata si indreptarea in mainile voastre ce nu-s fatarnice nici a mic, nici a mare, nici a vaduva, nici a venetic, nici pre cel sarac sa nu-l miluiesti cu judecata, nici de cel bogat sa te rusinezi si sa-i fatarnicesti, ca judecata este a lui Dumnezeu, iar in Sfanta Evanghelie zice: nu judecati in fatarnicie, ci judecati cu dreptate. Si iar a zis Domnul izraelitenilor: "De veti pazi legea Mea si veti umbla dupa poruncile Mele si le veti face, va voi da ploaie in vremea ei si pamantul va da roada sa si pomii poamele lor, si va va prisosi vin inca si pana in vremea araturii si painea o veti manca cu satiu si veti locui in tara voastra cu biruinta si cu tarie mare, si voi da pace in ea si osti nu vor trece prin ea, si veti birui pe toti vrajmasii vostri si vor cadea inaintea voastra, iar cinci de-ai vostri vor birui 100 de vrajmasi, si voi cauta pe voi cu mila, blagoslovindu-va, si va voi inmulti si voi pune legea mea pe voi si eu va voi fi voua Dumnezeu, iar voi veti fi Mie oamenii Mei. Iar de nu veti asculta, nici veti face poruncile Mele, nici va veti pleca, pune-voi pe voi seceta si lipsa si samanaturile voastre le veti semana in zadar, iar osteneala voastra o vor manca vrajmasii vostri, si voi intoarce fata Mea de la voi si veti cadea voi inaintea vrajmasilor vostri, si le veti fi robi, si va vor stapani ei, si veti pieri nefiind goniti de nimenea; si voi face de va va fi cerul ca de fier si pamantul ca de arama, iar toata virtutea voastra se va pune in zadar, si pamantul nu va da roada sa, nici pomii nu vor face poame, si voi trimite asupra voastra fiare salbatice de pe pamant, de va vor manca si va vor imputina si pe voi si pe dobitoacele voastre, si va fi tara voastra pustie, iar daca va veti dezlipi de Mine si Eu ma voi departa de voi", asa graieste Domnul. Acestea si multe alte invataturi ca acestea ii invata din Sfanta Scriptura, de asemenea zicand: "Iar betia si curvia cu totul sa se lepede de la voi, ca a zis apostolul: "Iar nunta este curata si patul nespurcat, iar curvarilor si preacurvarilor le va judeca Dumnezeu". Pentru curvie se ineca lumea cea dintai, iar mai apoi si Sodomul cu 5 orase se prapadi si arse cu foc si piatra pucioasa, ca acolo se arata capul spurcaciunii celei mari. Deci, fratilor, fugiti de curvie si de toata necuratia, cum zice apostolul Pavel, si umblati dupa curatie, ca sa vedeti pre Dumnezeu; acestea zic voua sa le paziti, daca va este voia sa mosteniti imparatia cea Cereasca".
Pizmasul diavol, vazand invataturi folositoare de suflet ca aceasta, nu a putut rabda si a facut multe mestesuguri si viclesuguri, ca sa goneasca pe fericitul Nifon din Tara Panoniei. in chipul acesta a facut: "O, vai si amar, ii zise domnul Radu Voda impreuna cu boierii, iesi din tara noastra, ca viata, traiul si invataturile tale noi nu le putem rabda, ca strici obiceiurile noastre". Iar sfantul Nifon, auzind asa niste cuvinte nebune si turbate ca acestea, se mira si zise: "Nu asa, doamne, nu asa, ci te indrepteaza dupa legea lui Dumnezeu, si pre tine si pre boieri, ca nu cumva sa porniti si sa aduceti mania lui Dumnezeu asupra voastra si in tara voastra, deoarece vad ca fara-de-legile voastre curand se vor slobozi peste voi; iar mie nimic nu-mi este de acestea ce-mi ziceti voi, ca puterea si taria mea este legea cea fara de prihana si fara fatarnicie graiesc inaintea mariei tale si a tuturor boierilor; ca pe sora ta o ai maritat dupa Bogdan fara lege, caci el avea femeie cu lege si o a lasat fara de nici o vina, si a luat pe sora ta; astfel, el este curvar, iar sora ta ca o preacurva. Desparte-i si da barbatului pe femeia sa si potoleste mania lui Dumnezeu mai inainte de a se porni peste voi. Aceste cuvinte foarte atatara si maniara pe domnitor, care indata goni pe sfantul dinaintea sa si porunci sa nu-l bage nimeni in seama, nici sa-l socoteasca, nici sa-l cinsteasca. Iar dumnezeiescul Nifon nimic nu deznadajdui, ci-si punea nadajdea in Dumnezeu, dupa cum zice proorocul: "Nu va nadajduiti spre domni, nici spre fiii omenesti". Dumnezeu a trimis corbul sa-l hraneasca pe Ilie proorocul, asijderea a pazit cu bucate pe Daniil proorocul cu Avacum; in acest chip l-a pazit si pe sfantul Nifon, ca ii veni in ajutor un cocon de boieri, pe care-l chema Neagoe, si care era mai mare peste vanatori. Asa facu Dumnezeu din cele amare dulci si din cele pizmase cu prietesug, ca aducea bucate pentru hrana sfantului, si aievea si intr-ascuns, cu indemnarea lui Dumnezeu. Iar fericitul Nifon il intarea cu invataturile sale, ca sa creasca si sa se inalte in toate faptele cele bune si sa se ridice in noroc bun si sa fie placut inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor.
Radu Voda tot tinea pizma neschimbata asupra sfantului si nu putea folosi la nimic, nici cu frica, nici cu alte amagiri, pana ce se pleca iar sfantului cu smerenie si-l chema in taina, zicandu-i aceste cuvinte amagitoare: "Parinte, iarta-ne, sfintia ta, si ai sfintia ta iertaciune pentru noi, sa-ti dam avutie cata-ti va trebui, si sa nu ai parere rea nici pre mine, nici pre boieri, iar pentru insurarea lui Bogdan insa nu te amesteca, caci el a luat blagoslovenie de la alti arhierei; iar tu mergi cu pace oriunde vei vrea si roaga pe Dumnezeu pentru mine, si unde vei locui, eu tot voi purta grija pentru hrana ta, si ce-ti va trebui iti voi trimite". Atunci raspunse sfantul cu indrazneala si ca unui om prost ii zise: "O, Radule, Radule, tu si prietenii tai cu multe rugaciuni m-ati adus in tara voastra si m-ati pus sa va invat legea lui Dumnezeu. Deci daca v-am invatat ceva rau si nelegiuit, spuneti voi si marturisiti faradelegile mele, iar de faceti voi faradelege, cum si la aratare si aievea va vedeti si va arata faptele voastre, caci ma goniti fara de dreptate din tara voastra, fiindca v-am spus adevarul; eu insa ma voi duce dupa cuvantul vostru, iar voi ramaneti in pacatul vostru, iar pre mine ma veti cauta, dar nu ma veti afla, ci veti muri in pacatul vostru si nu va fi cine sa va ajute in acea vreme". Si zicand asa, iesi din tara si veni la locul care-i porunci Domnul; trecand prin Macedonia si prin Thulelia, merse in Sfantul Munte Aton, ca sa petreaca acolo, in locul care e fagaduit calugarilor. Cand ajunse acolo, indata se prinse de locas in sfanta si marea manastire a Vatopedului, calugarii de acolo dobandind astfel pre cel ce-l jeluiau, bucurandu-se si multumind lui Dumnezeu pentru acest lucru. Auzind, toti din acel Sfant Munte mergeau la acea manastire ca la un izvor curgator de viata, de la care toti primeau bautura de veselie trupeasca si sufleteasca.
Sfantul a vietuit in acea manastire mai mult de un an, vreme in care pe doi din fratii care mersesera cu el ii trimise catre Dumnezeu, iar pre al treilea il lasa sa mearga in cetatea Salonicului, si-l intari prin rugaciunile sale, ca sa se sfinteasca cu sfarsitul mucenicilor. Acesta a patimit acolo multe munci si sfarsi pentru lege, dobandind cununa in trei vite, cu postul, cu ascultarea si cu munca, iar mult patimasul sau trup, al lui Macarie - caci asa il chema - a fost ingropat in Salonic, iar sufletul dantuieste acum cu ingerii in cer. Dumnezeiescul Nifon pricepu ca si sfarsitul sau este aproape si se bucura sufleteste si se veselea luand cu sine pe poslusnicul care mai ramasese, pre Ioasaf, a trecut muntele si a mers la manastirea Dionisiatului si se stabili acolo, caci si mai inainte locuise acolo, iar Dumnezeu a vrut sa-si savarseasca sfantul viata acolo. Cat petrecea acolo in toate era intocmai ca ceilalti frati, si cu mancarea, si cu postul, si cu osteneala, astfel ca le era altor frati rusine de smerenia si de nevointa lui; ca era tuturor chip de invatatura si la toate slujbele le ajuta, la moara mergea de macina si la maghernita ajuta, si la magupie de asemenea, si la alte poslusanii, atata cat puteau ostenelile lui, cum si eu l-am vazut facand lucruri ca acestea. Despre smerenia sa cea multa si despre ostenelile lui nu spun numai fratii din acea manastire, ci si altii din alte manastiri dimprejur; toti marturisesc ca era nevoitor spre slujbe si spre spovedanii, spre pocainta si spre curatie, pe toti ii certa si ii invata zicand: "amar, fratilor si parintilor, celuia ce-l va afla moartea nepocait, ca in iad nu este pocainta; pe multi i-a scos pocainta tocmai din gura diavolului, pe multi dintre pagani, turci, armeni, papistasi si de alte eresuri, i-au intors de i-au botezat si i-au uns cu sfantul mir si i-au adus la credinta cea adevarata a pravoslaviei; iar pre cati misei a miluit si saraci, si pe cati a scos din robie, zic ca aceia nu au numar, asa era de milostiv si bun tuturor, si drept. Dumnezeu a proslavit pe cel ce L-a proslavit, si l-a chemat la Sine".
Cunoscand sfantul cu adevarat trecerea sa din aceasta lume, i se bucura sufletul foarte si indata chema pe toti fratii si le spuse de vremea petrecaniei sale; ii blagoslovi pe toti si se ierta cu toti, aratand tuturor dragoste, si nu pizma, si catre cei care-i facusera lui rau si necaz, iar pe cei care erau blestemati ii ierta si ii dezlega ca un adevarat ucenic al lui Hristos, cu al Carui Trup si Sange se si impartasi. Astfel si-a dat sufletul in mainile Domnului si ce era din pamant pamantului a lasat, caci cu multe cantari de la toti calugarii din toate manastirile Muntelui Aton s-a ingropat trupul lui cu mare cinste in luna august, ziua a douasprezecea, cand era cursul anilor de la zidirea lumii 7016. Astfel a apus zarea de dinainte a tot ochiul, ramanand intre toti fratii plangere si tanguire fara de mangaiere, caci nu era nici unul dintr-insii care sa nu fi varsat lacrimi pentru lipsirea parintelui si invatatorului celui bun a toata lumea.
Ioasaf, poslusnicul lui Nifon, lasa toata jalea si intristarea, nevoindu-se sa umple porunca parintelui sau, si merse numaidecat in Tarigrad si tocmi poruncile sfantului foarte bine, patimind acolo multe munci pentru lege; iar apoi il arsera in foc turcii, invrednicindu-se si el cetei mucenicilor, asa cum marturisise Sfantul Nifon mai inainte.
Nu a trecut multa vreme de la plecarea Sfantului din Tara Panoniei, si a cazut ighemonul Radu intr-o boala groaznica si cumplita, si alte rautati multe il inconjurara, si nu se mai usurau nevoile, ci de ce mergea, de aceea i se mai ingreunau grijile. Se scornira in tara rautati si galcevi, iar in Biserica netocmire. Si asa sfarsi Radu Voda intru niste intamplari rele ca acestea. Dar mai inainte de sfarsitul sau el cauta pre sfantul, cum zisese el, si nu-l afla, ci era sufletul lui plin de frica si de cutremur; atunci pricepura toti ca se implinesc cuvintele sfantului, care zisese mai inainte de Radu Voda si de Tara Munteneasca. Iar trupul lui Radu il ingropara in mormantul pe care-l facuse in tinda bisericii in manastirea din Dealu, unde este hramul Sfantului Nicolae, facatorul de minuni, care o zidise din temelie in timpul domniei, din piatra cioplita, iar stalpii usilor si ferestrele erau din marmura, cum se vede si acum, biserica frumoasa si minunata; iar de zugravit nu a mai apucat sa o zugraveasca, ci se zugravi mai tarziu din porunca lui Neagoe Voda cu vopsele si cu aur. Deci, dupa moartea lui Radu, boierii nu se puteau invoi pe cine vor pune domn, caci unii ziceau sa fie acesta, altii acela, si era galceava si cearta intre dansii, dupa cuvantul Evangheliei, care zice: cand se va imparti casa, atunci se va pustii. Asa fiind ei impartiti, au ridicat cazna asupra lor, pentru pacatele lor, cum zisese Sfantul Nifon, si pusera domn in scaunul tarii pe Mihnea, feciorul Dracei Armasul. Apucand domnia, indata se dezbraca lupul de pielea oii si isi astupa urechile ca aspida si ca vasiliscul, iar arcul si-l incorda si gati sageti de sageta, si sabia si-o fulgera, si mana si-o intarea spre rani, si prinse pe toti boierii cei mari si alesi, muncindu-i cu multe munci cumplite si le lua toata avutia, si se culca cu jupanesele lor si cu fetele lor inaintea ochilor lor. Unora le-a taiat nasurile si buzele, pe altii i-a spanzurat si pre altii i-a inecat; iar el se imbogatea si crestea ca chedrul pana la cer si-si implinea toata voia sa...
Pe un neam care era mai ales si temator de Dumnezeu, al carui nume de mosie era Banovtii, adica Basarabestii, Mihnea cu multe amageli si grele juraminte se lega ca nu-i va omori pe boierii din acel neam, nici nu le va face vreo nevoie; si facu carti de juramant si de afurisanie, insa in toate zilele sapa groapa si cugeta cum va putea face sa piarda si neamul lor, ca sa nu se mai pomeneasca in Tara Panoniei. Dar rugaciunea sfantului Nifon nu-l slobozea nici nu-l lasa sa le faca vreun rau, astfel ca toate mestesugurile lui Mihnea, cele viclene ca niste paianjeni, se stricau. indemnat fiind de rautatea firii lui, chema pe Stoican, sfetnicul lui cel mai mare, si intra numai cu dansul in pivnita domneasca, scotandu-i pe pivniceri afara. Dar, cu voia lui Dumnezeu, ramase acolo un copil din neamul Basarabestilor, care, vazandu-l pe nedreptul domnitor ca intra in pivnita, se infricosa si, de groaza, neavand unde fugi, intra intr-o bute seaca si se ascunse. Cum intrara in pivnita, domnul si Stoican, incepura a se sfatui cum si in ce chip vor face ca sa piarda pe acel neam al Basarabestilor, gandindu-se ca in pivnita nu este nimeni sa-i auda. Dupa ce sfarsira sfatul, chemara pe pivniceri cerand sa le dea vin sa bea, de unde va fi mai bun, apoi iesira din pivnita veseli, gandind ca nimeni nu a auzit sfatul lor viclean. Dupa dansii iesi pe furis si copilul, nespunand nimanui nimic, ci cautandu-si treaba si slujba lui, pana afla vreme si prilej de spuse parintilor si neamului sau celui mare toate lucrurile si viclesugurile domnitorului. Auzind acestia asa si cunoscand ca sint adevarate cuvintele copilului, s-au adunat si s-au sfatuit. Apoi, luand avutie si oameni cat putura, au trecut Dunarea de cealalta parte, scapand astfel cu totii de cursa lui Mihnea Voda, calcatorul de juramant, caci era Dumnezeu si rugaciunile sfantului Nifon cu dansii. Iar zvapaiatul domnitor, auzind de pribegia lor, de parere de rau i se schimba firea, iar bucuria i se intoarse in intristare si isi arata mania si urgia ce avea pe dansii, arzandu-le curtile si casele si chinuind cu munci grele pe cati a aflat din acel neam, pe unii chiar omorandu-i. A risipit din temelie manastirea zidita de Basarabesti pe raul Bistrita, iar biserica Sfintilor Apostoli, zidita de Neagoe, socotitorul sfantului Nifon, pentru a fi ingroparea mortilor, o a sfaramat, taind si pomii si scotandu-i din radacini. Si a ridicat mare prigoana asupra acelui neam blagoslovit, iar tuturor preotilor de prin satele lor le-a taiat nasurile, spre batjocura Bisericii, si se gandea sa-i arda pe toti egumenii de prin toate manastirile si multe alte rautati sa faca. Dar Dumnezeu, Cel vazator de inimi si de cugete, nu a vrut sa lase sa cada dreptii in mainile chinuitorilor, ci-i mantui de moartea cea cumplita. Deci acei boieri drepti mersera la imparatie si spusera sultanului toate rautatile lui Mihnea Voda. Auzind sultanul asa si intelegand ca sint cuvintele lor adevarate, a facut sfat impreuna cu dansii, pentru a socoti in ce chip vor putea face ca sa goneasca pe Mihnea din scaunul Tarii Panoniei si sa puna in loc pe Vlad, fratele lui Radu Voda. Astfel, zise sultanul catre dansii: "Iata, eu vi-l dau pe el in mainile voastre si pe voi in mainile lui, iar pe Dumnezeu in mijlocul vostru. Deci, de veti face voi lui vreun viclesug, sau de va va face el voua, Dumnezeu sa va piarda de pe fata pamantului cu tot neamul".
Prinzand Mihnea de veste ca Vlad Voda vine cu ajutor de la turci, i se facu frica si fugi in Tara Ungureasca, implinind proorocia fericitului Nifon. Iar Vlad Voda se aseza in tronul tarii, fiind primit cu mare bucurie de toata tara. in Tara Ungureasca Mihnea Voda a cazut in eresul hulei Duhului Sfant si a impletit mreaja vicleana asupra tanarului Vlad Voda, venind cu armata ungureasca asupra lui. Dar oastea romaneasca birui pre oastea calcatorului si hulitorului Mihnea, care in acea lupta a fost ranit de moarte.
Vlad Voda, lasandu-se ispitit de nelegiuitul Bogdan, a incalcat juramantul facut la Dunare si s-a lepadat de Basarabesti, pe care vru chiar sa-i omoare. Afland neamul cel drept al Basarabestilor de intentia lui Vlad, trecura din nou Dunarea si mersera la Mehmet pasa si-i povestira toate cum se facusera. Mehmet s-a maniat foarte tare cand a auzit acestea si, luand oaste, a plecat in Tara Romaneasca sa-i razbune pe Basarabesti. Chiar el cu sabia sa ii taie capul lui Vlad Voda, ridicand in tronul tarii pe Neagoe Basarab.
Neagoe a facut judecata si dreptate intre oameni si l-a pus pe Macarie mitropolit a toata Tara Romaneasca, Plaiului si Severinului, cu blagoslovenia lui Pahomie, Patriarhul Tarigradului. Deci in acea vreme s-a potolit tara si s-a impacat de galceava si Biserica s-a veselit, ca asa ajuta ruga Sfantului Nifon.
intocmai ca imparatului Teodosie cel Mic, care a mutat moastele Sfantului Ioan Hrisostom in Tarigrad, si lui Neagoe i-a venit cuget si gand bun dumnezeiesc si a trimis dintre boierii sai credinciosi cu carti la Sfantul Munte al Atonului sa aduca moastele Sfintiei Sale Nifon Patriarhul, ca sa curateasca si sa tamaduiasca gresala lui Radu Voda si a altora, care ii facusera rau sfintiei sale. Cand au ajuns boierii la manastirea Dionisiatului s-au inchinat in biserica, cum este obiceiul crestinesc, si, luand blagoslovenie de la parinti, au dat cartea domnitorului in mana egumenului si a batranilor. S-au mirat toti de acel lucru mare si de cererea domnitorului, dar in nici un chip nu au indraznit a cuteza sa dea moastele sfantului, nici nu vroiau sa lase pre cineva sa se apropie si sa destupe mormantul sfantului.
Sluga cea credincioasa a lui Neagoe merse la parinti si le zise: "Sfinti parinti, sa nu va fie frica de aceasta, ci sa ne iertati ca noi nadajduim catre credinta stapanului nostru care o are catre sfintia sa. Si nimeni nu va avea nici o primejdie".
Vazand ei atata credinta, zisera: "Faceti cum va este voia!" Sluga cea mai mare, pe care o chema Danciul bogat, chemand credinta pe care o avea domnitorul sau catre fericitul Nifon, lepada toata frica si incepu sa sape, pana ajunse la moastele sfantului; le scoase afara si le baga intr-un sicriu cu miroseala buna.
Calugari de la toate manastirile s-au adunat si au venit sa se inchine sfantului. Au sarutat moastele, multumind lui Dumnezeu, Celui ce a proslavit pe robul Sau, si zicand: "Fericita pomenirea ta, Nifone, indreptatorul parintilor si invatatorul a toata lumea!" Aici a aratat Dumnezeu si minuni, ca vindeca pre un calugar care era de multi ani mut, pre altul de durerea capului, pre altul de friguri si pre multi altii de multe alte feluri de boli ii tamadui.
De cum au intrat in Tara Romaneasca cu sfintele moaste, au facut stire domnului Neagoe Voda, care a adunat tot clerul Bisericii si toti boierii, asteptand pe parintele sau cel sufletesc. Cu credinta sufletului si a inimii, domnitorul a cuprins sicriul cu moastele sfantului in brate si le-a sarutat cu lacrimi si cu multa veselie, impreuna cu tot norodul crestinesc. Au dus, apoi, sicriul si l-au pus deasupra mormantului lui Radu Voda, rugandu-se toata noaptea, impreuna cu Neagoe Voda, sfintiei sale pentru iertarea pacatului lui Radu Voda, care fara dreptate a lepadat pre Sfantul de la sine si l-a gonit din tara.
Si - mare minune! - spre sfarsitul utreniei, vrand Dumnezeu sa arate aievea iertarea pacatului lui Radu Voda si al altora, care facusera nevoie si scarba sfantului, a vazut singur Neagoe Voda descoperire ca aceasta de la Dumnezeu: s-au rupt scoabele cele de fier si acoperamantul mormantului lui Radu Voda si degraba s-au desfacut marmurile, iar dinlauntrul s-a ivit trupul lui Radu groaznic si intunecat, plin de puroi si de putoare. S-a deschis si sicriul sfantului Nifon si a izvorat de la sfantul izvor de apa, care a spalat tot trupul lui Radu Voda, aratandu-l luminat. Apoi toate incuietorile si pietrele singure s-au inchis si s-au aratat lui Neagoe si a facut mare multumire.
Multe alte minuni a mai facut Dumnezeu cu moastele preacuviosului Sau, caci toti cei ce mergeau la dansul si chemau numele sfintiei sale in ajutor, toata vindecarea si sanatatea dobandeau de la dansul. O asemenea minune a mai facut sfantul chiar cu Neagoe Voda, caruia i se arata si-i spuse: "Fatul meu Neagoe, ia aminte si vezi ca toti ma socotesc sfant, caci sint cu darul cel bun al Duhului Sfant, si toti saruta cu credinta moastele mele, afara de cutare boier (si-i spuse numele), care nu are credinta catre mine si nici nu saruta moastele mele". Sculandu-se Neagoe si luand aminte la toti cei ce se inchinau cu evlavie si sarutau moastele sfantului Nifon, observa cu mestesug, fara sa bage cineva de seama.
Vazand Neagoe Voda atatea minuni ale sfantului Nifon a dat porunca sa se faca un sicriu din argint curat, suflat cu aur si infrumusetat cu margaritare si pietre scumpe, iar pe capacul acestuia a poruncit sa fie pictat chipul sfantului, iar la picioarele acestuia sa fie el pictat rugandu-se in genunchi. Trimise aceasta racla cu mare cinste la manastirea Dionisiatului, prin sfintia sa chiar mitropolitul Neofit si prin boierii sai credinciosi.
Si daca-l dusera la manastire, calugarii de acolo detera lui Neagoe poclon capul sfantului si o mana, si blagoslovenie de la parintii cei sfinti care se aflau in manastire, ca sa fie de sfintire si de ajutor Domnului. Iara el primi acele daruri cu mare bucurie, ca si Moise proorocul Tablele Legii vechi si le purta tot cu sine pe unde mergea, si in curte si in biserica, iar pe cale le purta in careta, ca si Izrael chivotul Legii.
Iara in Muntele Atonului, pe groapa sfantului, zidi biserica frumoasa in numele sfantului Nifon, iar manastirea o au imbogatit cu multa avutie si multe zidiri inalte au facut. Iar manastirea lui Hariton, care indeobste se cheama Kotlomus, care o au inceput a o zidi din temelie Radu Voda, a desavarsit-o Neagoe Voda si cu toate frumusetile si podoabele au impodobit-o dinlauntru si dinafara, iar imprejur au ingradit-o cu zid, si au facut biserica sfantului Nicolae facatorul de minuni cu turle, chilii si trapezarie, pivnita si magupie, maghernita, gradina, si poarta mica si mare, bolnita si ospatarie, si dohirie, jitnita si vistierie si alte case de toata trebuinta. Iar biserica si chiliile le-au umplut de frumusete si le-au acoperit. Biserica si tinda au acoperit-o tot cu plumb, si au pus la ferestre sticle si au tarnosit-o cu blagoslovenia arhiereului si a protosului si a altor egumeni de la alte manastiri, si facu cinste mare tuturor, si-i darui cu daruri mari, si se dusera care si-ncotro pe la locurile lor cu mare bucurie multumind lui Dumnezeu. Asijderea facu o pristaniste in Ascalun la mare sa fie de corabieri, si o corabie mare, alta mica cu tot ce trebuieste, si au zidit cu zid imprejur, si au facut o cula cu arme, si cu tunuri sa fie de paza, si alte metohuri cu de toate au zidit si au facut si bine le-a tocmit, din care are manastirea mult venit, si au pus numele ei Lavra cea mare a tarii Muntenesti. Iara Lavra Sfantului Atanasie si toata biserica cea mare cu altarul si cu tinzile le-a innoit, si au impreunat plumbul cel vechi cu altul nou, si au acoperit-o toata de iznoava, si toata clisernita au zidit din temelie, si au facut vase de aur si de argint pentru trebuinta bisericii, si zavese cusute cu fir de aur preainfrumusetate au dat, si au facut si mertic mare cate 90.000 de talere pe an. Iar in Lavra Ivirului a sfantului Eftimie facatorul de minuni, pe sus, pe ziduri au adus apa cu urloiul ca de la doua mile de loc de departe, si cu multa bogatie au imbogatit-o. Iar cinstita lui doamna Despina au dat zavesa cusuta tot cu fir de aur si prea infrumusetata, sa o puna inaintea sfintei si facatoarei de minuni icoane, in care este scris chipul Preacuratei Fecioare si Maicii lui Dumnezeu Maria, care se cheama Portarita, care au venit pe mare la acea manastire cu mare minune, cum se afla scris pe dansa. Iar la manastirea Pantocrator au facut mari zidituri ca si la Ivirul, si au daruit multe daruri in Lavra cea mare, a Hilandarului, aducand apa tot ca la Ivirului. Iar in laudata manastire Vatoped tocmi sa se dea mila in fiecare an, ca si la Lavra sfantului Atanasie, si au pus la facatoarea de minuni icoana a Precistei un mar de aur cu margaritar si cu pietre scumpe, si zidi si pivnita mare din temelie; si au impodobit si in marea manastire Xiropotam, ca au facut o trapezarie din temelie si pivnita. Iar la sfantul Pavel au zidit o cula din temelie, sa fie de straja. Ce sa mai inmultim cuvintele, spuind toate manastirile pre rand, ca toate manastirile din sfantul Munte al Athonului le-a imbogatit cu bani, cu sate, si dobitoace inca le-au dat, si multe ziduri au facut si fu ctitor mare a toata Sfetagora. Iar la biserica cea mare soborniceasca din Tarigrad au adunat tot plumbul cel vechi si au cumparat altul nou inca mai mult, si au acoperit-o toata de iznoava, si toate chiliile din Patriarhie le-au innoit, si Patriarhia cu bani si cu multe daruri o au imbogatit. Si sfantul munte Sinai cu toate vasele bisericii si cu alte daruri multe le-au imbogatit, si au facut si mertic mare. Iar sfanta cetate a Ierusalimului, Sionul, care este mama Bisericilor, asijderea o au daruit si o au imbogatit, dimpreuna cu toate bisericile dimprejurul ei; si alte manastiri de la Rasarit toate asijderea; si in magura Misiei, manastirea Oreiscului, unde sint moastele sfantului Grigorie facatorul de minuni, tinda bisericii au zidit-o si au acoperit-o cu plumb, si pe tronul cu moaste au facut un cerdacel de piatra, si l-au zugravit frumos si l-au poleit; iar pe tronul cu moastele au pus un covor de matase cusut tot cu fir de aur; si la metohul aceleiasi manastiri, care se cheama Menorlina au zidit o casa mare sa fie pentru odihna manastirii, in care se facea toate slujbele ce trebuia. Iar in Eleda o sfanta manastire, anume Meteora, au imbogatit-o cu multe daruri si multe ziduri au facut. Asijderea si in Pethlagonia o manastire anume Trescavit o au imbogatit; si in Machidonia manastirea de la rasarit pana la apus, si de la miaza-zi pana la miaza-noapte, toate sfintele biserici le hranea, si multa mila pretutindenea da si mai vartos pe cei ce se instrainau prin pustii si prin pesteri si prin schituri fara de nici o scumpete ii hranea, si nu numai crestinilor fu muma, ci si paganilor, si fu tuturor tata milostiv, asemanandu-se Domnului Celui Ceresc, care straluceste soarele Sau, si ploua si pe cei buni si pe cei rai, cum arata Sfanta Evanghelie. Si mai vartos in Tara Munteneasca mari si minunate manastiri au facut si arhimandria sfantului si purtatorului de Dumnezeu Parintelui nostru Nicodim, care se cheama Tismana, cu hramul Adormirii Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria. Iar la manastirea din Nucet unde este hramul sfantului si marelui mucenic Gheorghe, multe au innoit si pre facatoarea de minuni icoana a sfantului mucenic insusi Neagoe Voda a batut cu cuisoare un mar de aur curat impodobit cu margaritar si cu pietre scumpe. Si au adus icoana cea facatoare de minuni din Tarigrad pe care era insemnat chipul Domnului nostru Iisus Hristos Atottiitorul, care mai inainte o injunghiase un ovrei cu hangerul, si cum o junghie, indata iesi izvor de sange din locul acela, incat stropi si hainele acelui ovrei. Iara el de frica nu vazu ca-i sint hainele stropite de sange, ci numai vazu sangele ce era pe icoana. Si asa fiind el cuprins de spaima, arunca icoana intr-o fantana care era in pivnita. Deci, iesi afara ca si cum n-ar fi stiut de acea minune nimica, dar indata-l intampinara niste oameni, si il intrebara ce va sa fie aceasta. Iar el fu nevoit sa marturiseasca minunea si alergara toti impreuna la fantana, si scoasera icoana afara; iar sangele tot izvora din arma hangeriului atat cat si apa se facuse rosie de sange. O, mari sint minunile Tale, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru! Care lucru daca vazu acel ovrei, crezu in Hristos Fiul lui Dumnezeu si se boteza el cu toata casa lui; asijderea si alti ovrei multi, care vazura cu ochii lor acea minune mare. Iar mutarea acestei icoane din Tarigrad in Tara Romaneasca asa fu: ca se arata in vis Domnului Neagoe Voda aceasta sfanta icoana si-i zise sa o mute din Tarigrad in tara sa, care lucru se facu. Iar Radu Voda mult se nevoise mai inainte sa o aduca in tara sa, ca si alte sfinte si dumnezeiesti icoane si moaste sfinte, ce lui nici cum nu i s-au dat. Iar cand a fost voia lui Dumnezeu, si dumnezeiescul lucru s-au savarsit, si s-au mutat. Pre care cu mare bucurie si multumire o astepta Neagoe Voda si cu multa cheltuiala au adus-o, si cu dragoste au primit-o si i-au facut cununa tot de aur curat si au impodobit-o cu margaritar ales si cu alte feluri de pietre scumpe. Si sparse mitropolia din Arges din temelie si zidi in locul ei alta sfanta biserica din piatra cioplita si netezita si sapata cu flori; si au facut in mijlocul tinzii bisericii 12 stalpi inalti tot de piatra cioplita si invartiti foarte frumos si minunati, care inchipuiesc pe cei 12 apostoli; si sfantul altar deasupra prestolului il facu minunat cu turlisoare varsate; iar ferestrele bisericii si ale altarului tot scobite si razbatute prin piatra cu mare mestesug le facu; si la mijloc o ocoli cu un brau de piatra impletit in trei vite si cioplit cu flori; si au poleit biserica, cu altarul si tinda, inchipuind Sfanta si nedespartita Treime. Iar acoperamantul tot cu plumb, amestecat cu cositor; si crucile pe turle tot poleite cu aur, si turlele tot cioplite cu flori si unele facute sucite si imprejurul boltelor facute tot steme de piatra cioplita cu mestesug si poleite cu aur. Si facu un cerdacel dinaintea bisericii pe patru stalpi si zugravit si invalit si acela cu plumb. Si facu scara bisericii tot de piatra scobita, cu flori si cu 12 trepte asemanandu-se celor 12 semintii ale lui Israel si pardosi toata biserica cu marmura alba si o impodobi pe dinauntru si pe dinafara foarte frumos si toate scobiturle pietrelor dinafara le vopsi cu lazur albastru si florile le polei cu aur. Si asa vom spune cu adevarat, ca nu este asa de mare si sobornica precum Sionul, carele il facu Solomon, nici ca Sfanta Sofia, care o facu marele imparat Iustinian, dar cu frumusetea este mai pre deasupra acelora.
Si cum zise Preasfintia sa Nifon patriarhul inca lui Radu Voda, ca se va muta mitropolia din Arges in Targoviste, ci Radu Voda nu s-a invrednici a o muta, iara cu Neagoe Voda s-au implinit cuvantul Preasfintiei sale si a lui blagoslovenie: deci zidi mitropolia in Targoviste mare si frumoasa cu 8 turle si toate rotunde, incat se satura ochii tuturor de vederea ei, si inca mai zidi si o alta biserica in Targoviste din temelie cu hramul sfantului si marelui mucenic Gheorghe, cu clopotnita inalta spre tinda. Iara la manastirea Cozia, de care am povestit, au innoit biserica cea veche si au pus icoane preafrumoase; ca acea manastire avea locuri fara galceava si alese de petrecerea calugareasca departata de lume si plina de toate bunatatile; cu munti mari si cu vai ingradita si ocolita cu un rau mare, si izvoare mari si multe imprejurul ei, si are toata hrana calugareasca, poieni si livezi, nuci si alti pomi roditori fara de numar, si tot pamantul imprejurul ei este pamant roditor; pe care si noi l-am vazut cu ochii nostri si am zis: pamantul cel fagaduit.
Deci porunci Neagoe Voda si pofti toti arhimandritii din muntele cel sfant al Athonului, dimpreuna cu toti egumenii de la toate manastirile, si scrise si carti. Iar Gavriil protosul, daca vazu cartea si scrisoarea Domnului, aci isi chema pe toti egumenii de la toate manastirile cele mari: de la Lavra, de la Vatoped, de la Ivir, de la Hilandar, de la Xeropotam, de la Caracal, de la biserica lui Alimpie, de la Haritonul Cotlomuz, care este lavra romaneasca, de la biserica lui Filotei, de la Xinof, de la Zografu, care este lavra bulgareasca, de la Simensca, de la Dohiar, de la lavra ruseasca, de la Pantocrator, de la Constamonit, de la sfantul Pavel, si de la Ohisat, de la biserica sfantului Grigore si de la Simonpetra. Acesti egumeni toti venira la Neagoe Voda in Tara Romaneasca, dimpreuna cu Gavriil protosul, carele fu zis mai inainte. Deci chema Domnul si pe Teolipt tarigradeanul, patriarhul a toata lumea si cu dansul patru mitropoliti: de la Seres, de la Sardica, de la Midia, si de la Melichin, si venira si ei, si-i primi Domnul cu mare cinste, si chema si pe toti egumenii din tara sa si pe tot clirosul. Si mersera dimpreuna cu Neagoe, ighemonul Panoniei si cu Macarie, mitropolitul tarii la manastirea cea noua si minunata de la Arges, si facura vecernie si coliva spre lauda Adormirii Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, si dete de luara toti oamenii din coliva, dupa obicei. Apoi facu cina ca sa se odihneasca oamenii, laudand pre Dumnezeu. Iar dupa cina tocara si facura bdenie (priveghere) toata noaptea si se rugau lui Dumnezeu cu cantari si rugaciuni. Iara alti oameni ziceau toti: "Gospodi pomilui!" si sfarsira bdenia cand se varsa zorile. Deci daca trecu s ceas de zi in luna lui august in 15 zile, trasera clopotele, ca sa mearga patriarhul cu mitropolitii si cu tot clirosul dimpreuna, sa tarnoseasca biserica. Iar prestolul in altar il tocmi si-l aseza insusi Neagoe Voda cu mainile sale spre sfintire, si aseza si facatoarele de minuni icoane ale Pantocratorului si a Precistei in biserica la locul lor, impodobite tot cu aur si cu pietre scumpe; asijderea puse si alte sfinte icoane in biserica, si in tinda printre stalpi; si cele din tinda erau cu doua fete, si pe deasupra cu bolte sapate cu mestesug si poleite; si era acele icoane toate ferecate cu argint curat si poleite cu aur, intre care era si chipul sfantului Nifon ferecat tot cu aur, si cu pietre scumpe infrumusetat, atata de minunat, cat nu poate mintea omului sa inchipuiasca si sa spuna. Deci, daca tarnosira biserica si asezara toate lucrurile si le sfintira, se odihnira putintel. Si iar mersera la biserica domnul Neagoe Voda si doamna lui Despina, si cu toti boierii, fiind si patriarhul cu mitropolitii si cu toti egumenii si clirosul in biserica. Iara daca sfarsira dumnezeiasca liturghie, facu domnul ospat mare si veselie tuturor oamenilor, si-i darui pre toti, pre cei mari si pre cei mici, pre saraci si pre vaduve, pre misei si pre neputernici, si tuturor cat li se cadea mila le dete.
Iar slujba care se facuse fericitului Nifon se blagoslovi de Teolipt patriarhul si de tot soborul. Si pusera pre kir Iosif sa fie arhimandrit intr-acea manastire noua si-l blagoslovira sa faca liturghie cu bedernita. Si blagoslovenie se dadu de kir Teolipt patriarhul si de tot soborul, cum si mai inainte se daduse si se facuse la Tismana cu blagoslovenia lui Filotei patriarhul. Si tocmi sa fie aceste manastiri amandoua cinstite intr-un chip, si arhimandrii si scaune mai mari decat toate manastirile tarii Muntenesti; si se facu lucrul acesta cu mare legamant si cu groaznic blestem. Iar mitropolia s-a mutat de la Arges la Targoviste. Si cum zise mai inainte sfantul Nifon, acum se umplu de Teolipt, patriarhul Tarigradului, si de Macarie mitropolitul, si de Neagoe Voda domnul Ungro-Vlahiei, si de toti boierii cei mari si cei mici si de tot sfantul sobor. Si asa se tocmi ca de-acum niciodata in veci sa nu mai fie mitropolie in Arges, ci sa fie manastire si arhimandrie, iar in Targoviste sa fie mitropolie statatoare cum s-au asezat; si se facura aceste lucruri ca mare opreala si blestem, ca sa nu se mai clateasca nici sa se mute in veci nici de patriarh, nici de mitropolit, nici de domn, nici de boieri, niciodata. Acestea toate se asezara cand fu cursul anilor 7025, luna lui august in 17 zile, in zilele credinciosului domn Io Neagoe Voda, si acelui Teolipt, patriarhul Tarigradului, si a lui Macarie, mitropolitul Ungro-Vlahiei, spre slava lui Dumnezeu si spre frumusetea si lauda a toata Tara Munteneasca. Drept aceea inaltara lauda domnului si boierilor si cuvinte de cinste si la toata curtea lui si tuturor oamenilor tarii. Deci bunul si iubitorul de Hristos domnul Neagoe Voda le facu mare cinste si-i darui cu multe daruri si-i lasa de se dusera toti pre la locurile lor.
Iar manastirea cea noua din Arges o ingradi imprejur cu ziduri si inlauntru curtii facu multe chilii calugaresti si o infrumuseta cu tot felul de trebuinta, facu trapezarie si maghernita, magupie si povarna de olovina pivnita, si clopotnita inalta, si puse clopote mari, si o facu asemenea raiului lui Dumnezeu, iar in mijloc era acea casa dumnezeiasca, stand ca si pomul acela al vietii, insa nu asa ca dintr-acela mancara stramosii nostri poama mortii, iar dintr-acesta se mananca Datatorul-de-viata Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos, Carele se junghie in toate zilele intru iertarea pacatelor si in viata de veci. Acestea facu bunul credincios domn Io Neagoe Voda. Fericita sa fie pomenirea lui, si intotdeauna crestea si se inmulteau bunatatile lui, in inima acestui bun domn; si alcatuise slujba si rugaciunile dreptului si fericitului Nifon, parintele si sprijinitorul sau. Iara rugaciunile lui il pazeau cu pace in domnia sa, si pe toti vrajmasii ii supunea sub picioarele lui; si cum inalta pre Avraam rugaciunea si dragostea si credinta lui Melhisedec, si cum intarira rugaciunile lui Samuil proorocul si arhiereul pre David asupra lui Goliaf, asa si acum ajutara rugaciunile sfantului Nifon lui Neagoe Voda. Iar fericitul Nifon si atunci si acum tot este cu noi nevazut, desi dantuieste in cer cu ingerii. Iar cei ce locuiesc pe pamant si cheama sfantul lui nume, nu se lipsesc de ajutorul lui si credem ca si dupa moarte traieste, dupa cuvantul Domnului nostru Iisus Hristos Carele zice: "Cel ce va crede in Mine, macar de va si muri, va invia". Iar acesta din nasterea sa fu robul drept al imparatului Ceresc, pastor iar nu argat, sfant sfintilor si Bisericii trambita cu glas mare, care cheama toata Pravoslavia spre intelegerea cea dumnezeiasca care rasuna tare si zice: "Fii omenesti, pana cand veti fi cu inimi grele, pana cand veti iubi cele desarte si veti crede minciunile". Sa stiti ca au minunat Domnul pre cuviosul Sau. O, frumusetea pustnicilor si carmaciul cel bun al pustnicilor, carele esti incepator negalcevitor de cele dumnezeiesti si sprijinire calda imparatilor si domnilor celor binecredinciosi, si ajutor grabnic, carele supui sub picioarele lor pe toti vrajmasii si pizmasii, si frangi coarnele tuturor hulitorilor eretici, care sint urati lui Dumnezeu, si dai pace si liniste a toata lumea dumnezeiestilor biserici si oamenilor crestini si pastorilor care indrepteaza dreptul si adevaratul cuvant al lui Dumnezeu; asijderea da-mi si mie spasenie (mantuire), celui ce am scris dumnezeiasca ta viata, din nestiinta si neinvatatura mea, insa cu preasfintele tale rugaciuni, ca te-am auzit cu urechile mele din sfanta si fericita ta gura, si de alti barbati credinciosi auzite, care si eu insumi le-am vazut. Acestea le-am dat oamenilor, ca sa cante si sa laude desavarsit dumnezeiasca-ti patima si frumusetea maririi tale, intru slava lui Dumnezeu, ca si noi toti sa ne invrednicim milei si bunei intamplari a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, cu al Lui fara de inceput Tata si cu Preabunul si Sfantul Facatorul-de-viata Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Proslavirea sfantului ierarh Nifon patriarhul Tarigradului s-a savarsit la 11 august, 1517, la Curtea de Arges, zi in care s-a randuit si pomenirea sa. Aceasta a fost prima proslavire a unui sfant in Tara Romaneasca.
