Vineri, 18 februarie 2011, se implinesc
59 de ani de la adormirea in Domnul a tanarului Valeriu Gafencu, unul
dintre studentii care au luminat si sfintit inchisorile comuniste, cu
viata lor. Valeriu Gafencu s-a nascut in
localitatea Sangerei, judetul Balti, in Basarabia, in ziua de 24
ianuarie 1921, si a murit in temnita de la Targu Ocna, in ziua de 18
februarie 1952, la varsta de 31 de ani. Valeriu Gafencu este unul dintre
tinerii care au murit pentru Hristos, luptand pentru apararea credintei
ortodoxe si a neamului romanesc, de atacurile satanei. Multi il numesc
"Sfantul inchisorilor", asteptand cu nerabdare clipa canonizarii lui. La varsta de 20 de ani, in toamna anului
1941, pe cand era student la Facultatea de Drept si Filosofie din Iasi,
conducand un grup al Fratiilor de Cruce, a fost arestat si condamnat la
25 de ani de munca silnica. Activismul nationalist-crestin al tanarului
Gafencu, care voia ca tot mai multi elevi si studenti sa se inscrie in
Fratiile de Cruce, vazute drept bariere de rezistenta ridicate impotriva
comunismului bolsevic, a fost singurul motiv pentru care el a fost
numit "dusman al ordiniii publice". In inchisoarea de la Aiud a fost inchis
intre anii 1941-1944, iar in inchisoarea de la Pitesti a stat, mai apoi,
intre anii 1944-1949. Vremea petrecuta pana acum, in lipsuri trupesti
de tot felul, el si-a imbogatit-o cu mari daruri sufletesti, citind
Sfanta Scriptura, Filocalia si Patericul. A treia detentie, si ultima, a
fost cea de la inchisoarea-sanatoriu Targu Ocna, unde a fost inchis din
decembrie 1949 si pana in 18 februarie 1952. Bolile contactate in regimul dur de
detentie al inchisorilor - TBC pulmonar, osos si ganglionar, reumatism
-, cat si curatenia lui sufleteasca, l-au intarit si desavarsit
duhovniceste. Avand intregul trup acoperit cu rani tuberculoase, Valeriu
Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat pana si
pe gardienii atat de inumani ai temnitei. Valeriu si-a cunoscut din-nainte ziua
plecarii la Domnul, precum odinioara erau haraziti parintii cei mari ai
pustiei si sfintii cei tainuiti in lume. In ziua de 2 februarie 1952, cu
16 zile mai inainte de adormirea lui in Domnul, Valeriu i-a rugat pe
colegii sai de suferinta sa-i faca rost de o lumanare si de o camasa
alba, pana pe data de 18 februarie. Astfel, dupa zece ani de inchisoare,
Valeriu Gafencu a adormit in Domnul, vazandu-si din-nainte plecarea. In
asteptata zi de 18 februarie, la ora 14:00, dupa o indelungata
rugaciune, cu ultimele puteri, Valeriu a spus: "Doamne, da-mi robia care
elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul."
"Fiecare dintre noi avem o menire, dar
trebuie sa stam sub povata duhovnicului, care inlatura voia nepriceputa,
facand loc voii lasata de Dumnezeu in fiecare dintre noi. Duhovnicul
dezvaluie intentiile lui Dumnezeu in noi. Daca nu stam sub povata
duhovnicului putem sa intram in rataciri mai mari ca patimile." "Cautati fericirea in sufletele voastre.
Nu o cautati in afara voastra. Sa nu asteptati fericirea sa vina din
alta parte, decat dinlauntrul vostru, din sufletul vostru, unde
salasluieste Domnul Iubirii, Hristos. Daca veti astepta fericirea din
afara voastra, veti trai deceptii peste deceptii si niciodata nu o veti
atinge.
| 
