Sfantul Mina, praznuit
la 11 noiembrie, s-a nascut in apropiere de Memphis, stravechea capitala
a faraonilor. A trait in timpul imparatilor romani Diocletian si
Maximian. Ramane orfan pe cand era copil. Tatal i-a murit cand avea 11
ani, iar mama sa a murit la doar trei ani dupa acesta. Ajunge in armata
imperiala, insa, la 23 februarie 303, cand Diocletian a emis primul
edict de persecutare a crestinilor, paraseste armata si se retrage in
desert, dedicandu-se vietii ascetice.
Prezent in Cotyaeum la celebrarea unei sarbatori pagane, marturiseste
fara ezitare ca este crestin. Este luat de soldati si dus inaintea
prefectului Pyrrhus. Pentru ca a refuzat sa se lepede de credinta in
Hristos, i s-a taiat capul.
Sfantului Mucenic Victor
a trait in vremea imparatului roman Antonin. Era un ostas sub
stapanirea voievodului Sebastian. Pus sa jertfeasca zeilor, Victor a
raspuns: "Eu nu ma voi pleca poruncii imparatului celui muritor si nu
voi face voia lui, pentru ca am pe Imparatul Cel fara de moarte,
Dumnezeul si Mantuitorul meu Iisus Hristos, a Caruia imparatie este fara
de sfarsit si cei ce fac voia Lui vor avea viata vesnica; iar cei ce
fac voia imparatului vostru cel muritor, a caruia imparatie este
vremelnica, vor pieri in veci".
Primeste ca pedeapsa sfaramarea
degetelor, apoi ruperea lor din incheieturi, punerea intr-un cuptor
incins, intr-o caldare cu ulei incins, sa manance carne otravita.
Primeste aceste pedepse fara a pati ceva. Le vesteste calailor, ca dupa
12 zile de la moartea sa, vor muri si ei. I se va taia capul, iar din
trupul sau va curge lapte si sange.
Sfanta Stefanida moare pentru ca nu a primit inchinarea
la idoli. Inainte de moarte a spus: "Las lumea aceasta desarta si
vremelnica si toate dulcetile trupesti ce sunt pe pamant, precum si pe
barbatul meu, ca sa pot iesi impreuna cu fecioarele cele intelepte in
intampinarea Mirelui Celui nemuritor, a lui Hristos Mantuitorul meu". I
s-a legat un picior de un finic si celalalt picior de lat finic. Cei doi
copaci au fost taiati. In caderea lor, au despartit pe sfanta in doua.
Sfantul Teodor Studitul (759-826), s-a nascut intr-o
familie pioasa din Constantinopol. A fost hirotonit preot de patriarhul
Tarasie in 787/788. Cand imparatul Constantin VI se casatoreste pentru a
doua oara, Teodor devine unul dintre cei mai aspri critici ai
imparatului, dar si ai patriarhului Tarasie, deoarece acceptasera
savarsirea celei de a doua casatorii. Este cunoscut pentru lupta sa
impotriva iconoclasmului. Teodor trece la cele vesnice in anul 826.
O marturie cutremuratoare despre cumplitele persecutii la care au fost
supusi marturisitorii ortodocsi in timpul domniei lui Leon V Armenaul
(813-820), ne-o ofera Sfantul Teodor Studitul, intr-o epistola catre
patriarhul Alexandriei: „Sfintele altare sunt profanate, aproape toate
sufletele cedeaza. Putini sunt cei care rezista, iar aceia trec prin
focul suferintelor. Unii au suferit insulte si batai, altii lanturi si
inchisoare, neprimind decat putina paine si apa. Unii au fost alungati,
siliti sa traiasca in pustie, in munti sau pesteri. Multi, dupa ce au
fost biciuiti, au plecat catre Domnul ca niste mucenici; altii, pusi in
saci, au fost aruncati in mare, la adapostul intunericului, asa cum s-a
aflat de la cei care au vazut. Sunt anatematizati Sfintii Parinti,
ridicati in slava nelegiuitii. Nu mai exista adapost pentru trup pe
pamant. Nu poti rosti un cuvant evlavios, caci esti supravegheat
indeaproape. Barbatul trebuie sa se fereasca de sotie, stapanii se
arunca la picioarelor robilor lor de frica delatiunii. Turnatorii si
scriitorii de rapoarte sunt platiti anume pentru aceasta de catre
putere, pentru a nota unde si cum nu se vorbeste pe gustul Majestatii
Sale sau nu se ia parte la nelegiuire. Daca detii vreo carte despre
icoane sau chiar vreo icoana, daca ai adapostit vreun fugar, daca ai
slujit celor care sunt intemnitati si esti prins, de indata esti
ridicat, biciuit, alungat".
| 
