In timpul imparatului Maximian, pe cand
acesta se afla in cetatea Nicomidiei si afland de numarul mare de
crestini din ea, a pus la cale exterminarea lor. Era in apropierea
Praznicului Nasterii Domnului, cand imparatul stiind ca toti crestinii
se vor strange in marea biserica din Nicomidia. De aceea, el a poruncit
ca, biserica sa fie inconjurata de lemne uscate, carora soldatii la
momentul potrivit sa le puna foc.
Sfantul Antim, episcopul Nicomidiei, a
adunat in biserica tot poporul lui Hristos, a praznuit impreuna cu ei si
i-a invatat adevarata credinta. Soldatii au inconjurat biserica si nu
au mai permis nimanui sa iasa din ea. Inauntru a intrat trimisul
imparatului care le-a vestit crestinilor ca imparatul ii someaza sa
jertfeasca idolilor, altfel vor fi arsi de vii. Atunci arhidiaconul
bisericii, aprins de focul ravnei dumnezeiesti, a intarit multimea si
i-a pus inainte slava muceniciei la care ii cheama Dumnezeu. El le-a
amintit de pilda celor trei tineri din cuptorul de foc. Crestinii s-a
uumplut de Duhul Sfant si au voit cu ravna sa raspunda dumnezeiestii
chemari. Cand episcopul a aflat aceasta s-a grabit de a botezat pe
catehumeni, si a impartasit pe toti crestinii cu dumnezeiestile si
preacuratele Taine.
Soldatii insa au aprins lemnele asezate
din timp. Potrivit traditiei, douazeci de mii de oameni au dobandit
cununa muceniceasca, inaltand cantari de lauda lui Dumnezeu. Toti
acestia au luat mucenicia la anul 302. Prin mila lui Dumnezeu Sfantul
Antim a scapat nevatamat, ca sa fie de folos si altora. A adus prin
Botez pe multi la Hristos si dupa ce a fost mult chinuit, s-a mutat la
Hristos.
| 
