Acest dumnezeiesc apostol, sezand la vama, a auzit pe Domnul zicandu-i: "Urmeaza Mie". Si el in ceasul acela a lasat toate si a urmat Domnului, facand gazduire Domnului in casa sa mare, precum spune el insusi in Evanghelia sa. Iar de atunci si in urma a fost impreuna innumarat cu ceilalti apostoli. Dupa ce a primit puterea Sfantului Duh, in ziua Cincizecimii, si s-a inteleptit cu cele dumnezeiesti, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiasca; dupa opt ani de la inaltarea lui Hristos, a trimis Evanghelia la evreii cei nou luminati. Si dupa ce a invatat pe parti si pe mideni si le-a asezat lor biserici, si multe minuni a facut, in urma si-a luat sfarsitul prin foc prin cei necredinciosi. Iar cand era inca in viata, acest dumnezeiesc apostol, ceilalti impreuna ucenici si apostoli inconjurau fiecare locul si cetatea, ce-i cadea la sorti, propovaduind Evanghelia lui Hristos. Iar acesta la parti aflandu-se, s-a suit singur intr-un munte si a zabovit acolo, avand o singura haina si fara de acoperamant. Dupa ce a trecut catava vreme, i s-a aratat lui Dumnezeu ca un prunc, Cel ce a zidit din pamant pe om, si, intinzandu-Si dreapta Sa, a dat apostolului un toiag si i-a zis: "Ia aceasta si, pogorandu-te din munte si mergand la cetatea Mirmina, sadeste toiagul acesta inaintea usii bisericii de acolo, unde facand radacini si inaltandu-se din mana Mea cea dreapta, se va face copac mult-roditor; si din varful crengilor sale se va pogori mursa de miere, iar din radacina sa va iesi izvor de apa, cu care spalandu-se oamenii cetatii, cei cu mintea de fiara, si din mursa copacului impartasindu-se, li se vor indulci simtirile si vor inceta a mai face faradelegi.
Atunci Matei, primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s-a pogorat din munte si s-a dus la Mirmina. Iar femeia imparatului partilor, Fulvana cu numele, avand demon viclean, a intampinat pe apostol impreuna fiind ea cu fiul si cu fiica-sa, care si acestia erau tinuti de duhuri necurate. Si toti, cu glasuri aspre si cu saltari salbatice, strigau in preajma apostolului, zicand: "Cine te-a silit ca sa vii aicea si la locurile noastre? Sau cine este Cel ce ti-a dat tie toiagul acesta spre pierzarea noastra?" Atunci apostolul lui Hristos cu glas linistit a certat duhurile cele necurate, iar pe cei ce patimeau si se aflau in zbuciumari i-a vindecat si i-a facut pe ei sa urmeze lui cu buna randuiala si cu minte.
Iar episcopul cetatii aceleia, Platon cu numele, afland de venirea sfantului, a iesit afara impreuna cu clerul si l-a intampinat, si amandoi impreuna au intrat in cetate inaintea tuturor. Atunci apostolul, infigand toiagul in pamant, a slavit pe Dumnezeu, Cel ce i s-a aratat lui ca un prunc si i-a poruncit sa faca aceasta. Si, o, minune!, indata toiagul cel uscat a prins radacina si a facut crengi si roada a dat, care pica mursa de miere, precum a zis Domnul. Langa radacina copacului s-a facut o fantana, ce izvora apa prea curata si prea dulce, incat toti cei ce treceau pe acolo s-au spaimantat de aceasta minune. Si fiindca vestea aceasta s-a imprastiat in toate partile cetatii, alergau impreuna multimile ca sa vada minunea. Cei care gustau din dulceata copacului si se spalau cu apa din izvor lepadau indata toata nebunia si cruzimea cea salbatica din sufletul lor, pe care o aveau cu inselaciune din pricina inchinarii la idoli. Dar multe patimind de la imparat, apostolul Domnului prin foc si-a primit sfarsitul. In urma insa, a facut pe imparatul sa se intoarca la credinta lui Hristos prin minunea ce au facut moastele lui. Imparatul, botezandu-se, a luat numele Matei si a zdrobit idolii, a induplecat pe supusii sai si au crezut toti in Hristos. Apoi si episcop facandu-se, a lasat dupa moarte episcopia fiului sau, dupa asezamantul ce prin vedenie i-a facut lui dumnezeiescul apostol.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
