Sfantul Sava de la Buzau, tanarul care a sfintit apele Buzaului
Sfantul Sava de la Buzau mai este numit si „Sava Gotul”, intrucat in actul sau martiric se arata ca el era socotit „got de neam”, in vremea aceea Dacia fiind stapanita de o ceata de goti migratori.
Sfantul Sava s-a nascut in jurul anului 334, intr-un sat din zona Buzaului, nu departe de raul Buzau, pe atunci numit „Mousaios”, intr-o familie de crestini. Crestinii l-au pastrat in memoria lor ca pe un barbat drept in credinta, bland, smerit, cucernic, gata spre ascultare, linistit si negrabnic la cuvant. Sfantul Sava l-a avut drept duhovnic pe preotul din localitate, numit Sansalas, el fiind apropiat insa si de preotul Gutticas, dintr-o localitate invecinata.
In perioada anilor 369-372, regele got Atanaric va dezlantui o cumplita prigoana asupra crestinilor, in special in regiunile stapanite de goti. In apropierea sarbatorii Invierii Domnului, in anul 372, deoarece preotul lui duhovnic era plecat din localitate, Sfantul Sava si-a indreptat pasii spre biserica unde slujea preotul Gutticas. Pe drum insa, un barbat luminos la chip l-a indemnat sa se intoarca in localitate, caci preotul Sansalas se intorsese si el. Neascultand de cuvantul strainului, Sava a fost invaluit de un vant puternic, motiv pentru care, infricosandu-se, s-a intors acasa.
In noaptea celei de a treia zi de Inviere, paganul Atharid, fiul dregatorului got Rotheseu, a navalit in sat. Printre crestinii capturati, el i-a legat si pe Sansalas si pe Sava, pe care i-a si muncit mai mult decat pe toti ceilalti. Tarandu-i pe pamant, prin lemne ascutite si prin pietre, paganii asteptau ca aceia sa moara.
Vazand ca Sfantul Sava a fost pazit nevatamat, orbiti de manie, l-au rastignit pe doua osii mari si l-au aruncat la pamant. In ascuns, o femeie crestina l-a dezlegat pe sfant, insa acesta a ramas in acelasi loc, nefugind. Mai mult, infuriindu-se paganii, l-au luat pe sfant si l-au spanzurat de o grinda, obligandu-l sa manance jertfe idolesti. Batjocorindu-i pe zeii cei necurati, un slujitor pagan a aruncat in sfant cu un drup de fier. Fiind pazit de rana cea de moarte, sfantul a ramas nevatamat.
Dupa aceasta, paganul Atharid a poruncit ca preotul Sansalas sa ramana legat, iar Sfantul Sava sa fie aruncat in raul Mousaios. Fiind speriati de minunile vazute, slujitorii paganului au vrut sa-l elibereze pe Sfantul Sava, insa aceasta i-a rugat sa indeplineasca ce li s-a cerut. Atunci, ei i-au legat de gat un lemn mare si l-au aruncat spre incecare. Dupa ce a murit, paganii i-au scos trupul din apa si l-au lasat pe mal. Venind crestinii, au luat cu evlavie trupul mucenicului si l-au ingropat intr-ascuns.
Sfantul Sava a adormit in Domnul la varsta de numai 38 de ani, in ziua de 12 aprilie 372. Sfantul Vasile cel Mare a cerut guvernatorului provinciei Scitia, anume lui Iulius Soarnus, sa trimita in Capadocia trupul Sfantului Sava, pe cativa barbati vrednici de incredere. Intr-o epistola din anul 374, Sfantul Vasile cel Mare confirma primirea nepretuitului dar. Sfintele Moaste au fost insotite si de o scrisoare a Episcopului Bretanion al Tomisului, in care era descris martiriul Sfantului Sava.
