Sfantul Proroc Naum era din Elcheseea, din semintia lui Simeon. A trait
cu 460 de ani inainte de Hristos. Le-a vestit ninivitenilor ca cetatea
lor va pieri. Ninivitenii, care se pocaisera in urma propovaduirii lui
Iona, au revenit dupa putin timp la faptele cele rele. Cetatea Ninive a
fost cufundata in urma unui cutremur intr-un iezer, dupa cum vestise
Sfantul Naum. El a trecut la cele vesnice la 45 de ani. Numele sau se
talcuieste "odihna" sau "mangaiere".
Cuviosul Filaret Milostivul - Cuviosul Filaret a trait
pe la anul 780, pe timpul imparatilor Constantin si Irina. Era de loc
din partile Paflagoniei, din satul Amnia. S-a casatorit cu Teozva si a
avut trei copii: un baiat cu numele Ioan si doua fiice, Ipatia si
Evantia.
Dumnezeu l-a binecuvantat cu multe daruri: avea multe cirezi de vite,
holde si tarini aducatoare de roade. Intr-una din zile se intreaba: „au
doara pentru aceasta am primit eu din mana Domnului niste bunatati ca
acestea, ca singur eu sa ma hranesc cu dansele si sa le cheltuiesc spre
indulcirea si placerea pantecelui meu? Au nu voi imparti aceste bogatii
mari, care-mi sunt date de la Dumnezeu: saracilor, vaduvelor,
sarmanilor, scapatatilor si strainilor, pe care Domnul, la infricosata
Sa judecata inaintea oamenilor si a ingerilor, nu se va rusina a-i numi
pe dansii frati, zicand: De vreme ce ati facut unuia dintre acesti frati
mai mici ai Mei, Mie Mi-ati facut? Apoi ce folos voi avea din averea
aceasta, daca o voi tine cu zgircenie, in ziua judecatii, care va fi
fara mila pentru cei ce n-au facut milostenie? Au doar, in veacul ce va
sa vie, vor fi mie acestea mancare si bautura fara de moarte? Oare
hainele mele cele scumpe imi vor fi mie imbracaminte a nestricaciunii?
Nicidecum.”
Acestea graind in sine fericitul Filaret, atat s-a facut de milostiv
catre saraci, ca si un tata catre fiii sai, hranind pe cei flamanzi,
adapand pe cei insetati, imbracand pe cei goi; pe cei straini primindu-i
cu bucurie in casa sa si odihnindu-i cu dragoste.
Dupa un timp, Dumnezeu a ingaduit diavolului sa-l saraceasca. Ajunge asa
de sarac, incat nu-i mai ramane nimic. Aflandu-se in aceasta stare,
Cuviosul Filaret nu s-a mahnit si nici n-a cartit impotriva lui
Dumnezeu. S-a aratat ca un alt Iov.
Cand fericitul Filaret a cunoscut ca i se apropie sfarsitul si mutarea
lui catre Hristos, a chemat toate rudele sale si le-a prezis cele ce
aveau sa se intample fiecareia. A adaugat insa si aceste sfaturi
vrednice de pomenire: "Sa nu uitati, fiilor si rudeniilor, iubirea de
saraci. Sa cercetati pe cei bolnavi si pe cei din inchisori! Sa aparati
pe vaduve si pe orfani! Sa nu poftiti lucrurile altora! Sa nu lipsiti de
la slujbele si liturghiile Bisericii! Si ca sa spun pe scurt, sa nu
incetati de a face ceea ce m-ati vazut pe mine facand". Dupa ce a spus
acestea si s-a rugat pentru ei, a adormit in pace.
La ingroparea sa au venit multi saraci strigand: "O, Doamne Dumnezeule,
pentru ce ne-ai lipsit pe noi de un parinte ca acesta, hranitorul
nostru? Caci cine dupa dansul ne va hrani pe noi flamanzii si ne va
imbraca pe noi si cine va mai primi pe cei straini in casa sa? Cine va
ingriji pe fratii nostri cei morti si aruncati pe ulite si-i va da
ingroparii? Mai bine ar fi fost sa murim noi toti inainte, decat sa ne
lipsim de facatorul nostru de bine".
