Sfantul Panaret, praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 1 mai, a fost episcop in localitatea Pafos, insula Cipru, in secolul al XVIII-lea. Panaret, episcopul din Pafos, s-a nascut in jurul anului 1710, in localitatea Peristeronopigi, din campia Mesaoria, ocupa astazi de turci. Inca de mic, tanarul intra in Manastirea Sfantul Anastasie, din tinutul natal, unde se si calugareste. Mai tarziu, cand va ajunge episcop, Anastasie va rezidi din temelie biserica Sfantului Anastasie.
Sfantul Panaret a studiat la Scoala Ortodoxa din Nicosia. Mai apoi, el a slujit ca exarh, in Arhiepiscopia de Cipru, ca staret, la Manastirea Sfantul Neofit, si tot ca staret, la Manastirea Maicii Domnului, din localitatea Pallouriotissa. In aceasta ultima perioada, sfantul a protejat cat a putut de mult populatia din oras, fata de atrocitatile savarsite de rebelul Khalil.
In anul 1767, sfantul este ales episcop de Pafos, in locul episcopului Hrisant, care fusese ales arhiepiscop al Ciprului. Sfantul Panaret a fost hirotonit episcop de Pafos in ziua de 14 ianuarie, in Biserica Panagia Phaneromeni.
Sfantul Panaret a intreprins o rodnica activitate ierarhica. Astfel, el a construit biserica din satul Nikokleia, biserica din Manastirea Sfintilor Doctori fara de Arginti, din localitatea Miliou, si Manastirea Maicii Domnului "Chrysorogiatissa", pe care o renoveaza si o infrumuseteaza.
De asemenea, sfantul a restaurat si impodobit cu icoane, carti si mobilier multe dintre bisericile din regiunea Pafos, dintre care le amintim pe cele din urmatoarele localitati: Anogyra, Arminou, Galataria, Drymou, Theletra, Lemona, Philousa Kelokedaron, etc. Mai apoi, sfantul a restaurat si biserica din Manastirea Sfanta Cruce, din localitatea Miththa.
Pe langa repararea si zidirea de biserici si manastiri, Sfantul Panaret din Pafos l-a ajutat pe arhimandritul de atunci al Arhiepiscopiei, anume Ciprian, sa publice istoria cronologica a insulei Cipru. De asemenea, pe cheltuiala proprie, sfantul a publicat lucrarea lui Teofil Korydalleos, "despre nastere, potrivit lui Aristotel".
In jurul anului 1783, Sfantul Panaret din Pafos, impreuna cu alti episcopi din Cipru (arhiepiscopul Hrisant, episcopul Meletie din Kitium, episcopul Sofronie din Kyrenia), a mers iute la Constantinopol, spre a cere demisionarea guvernatorului de atunci al Ciprului, anume Muhassil Haci Baki Agha, care vreme de opt ani (1775-1783) a condus cu tiranie si fara pic de mila insula.
Sfantul Panaret a dus o viata duhovniceasca si sociala exemplara, virtuoasa, cu adevarat sfanta. Smerit si bland, diplomat si intelept, sfantul manca numai o singura data pe zi, dupa slujba vecerniei, iar noaptea si-o petrecea in rugaciune. Spre a se nevoi mai mult si a nu fi ispitit de confort, sfantul si-a legat in jurul trupului, pe sub haine, un lant de fier, foarte greu.
Lanturile Sfantului Panaret din Pafos
Dumnezeu, la rugamintea Sfantului Panaret, a inchis gura unui preot de mir, care isi asuprea enoriasii, savarsind multe nelegiuiri. Domnul a redat vocea parintelui numai in momentul in care acesta a mers la spovedit, spre rostirea pacatelor, imediat dupa aceasta acela murind.
Sfantul Panaret si-a cunoscut mai dinainte moartea, el insusi pregatindu-si mormantul si toate cele de ingropare ale sale. Mormantul si l-a sapat singur, in spatele Sfantului Altar, de la Biserica Sfantul Teodor, din Pafos, sub actuala clopotnita. Spovedindu-se si impartasindu-se, sfantul a fost inmormantat de catre episcopul Partenie de Karpatos, care se afla in localitatea, o furtuna impiedicandu-i corabia sa plece la drum. In ziua de 6 iunie 1790, cand sfantul a fost inmormantat, un paralizat, care s-a atins de sicriul sfantului, s-a tamaduit pe loc.
In anul 1794, la initiativa patriarhului Gherasim al III-lea Cipriotul, Sfantul Panaret a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Constantinopol. Cele doua lanturi ale sfantului au fost daruite Manastirii Stavrovouni, unde acestea se afla si astazi. In fiecare an, in ziua de 1 mai, lanturile sfantului sunt scoase in biserica, spre inchinare.
