Sfantul Nicolae Cabasila apare ca una dintre personalitatile cele mai remarcabile care au ilustrat istoria politica, religioasa si culturala a lumii bizantine din sec. XIV. Mare erudit si admirabil scriitor, teolog subtil si profund, personalitate cu o bogata si adanca traire religioasa, Sfantul Nicolae Cabasila ramane una dintre luminile Bisericii ortodoxe de pretutindeni. Cinstirea ca sfant a lui Nicolae Cabasila a fost statornicita in anul 1982, de catre Patriarhia Ecumenica, ca urmare a initiativei Mitropolitului de Tesalonic.
Viata Sfantului Nicolae Cabasila
Nu se cunosc foarte multe amanunte legate de personalitatea si viata Sfantului Nicolae Cabasila.
Majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca el s-a nascut in Tesalonic, intr-o familie nobila, in jurul anului 1300. Mama sa era sora arhiepiscopului Nil Cabasila al Tesalonicului, celebru polemist antilatin si infocat isihast, si era o femeie foarte pioasa, care spre sfarsitul vietii s-a retras intr-o manastire din Tesalonic, cu hramul Sf. Teodora.
Sfantul Nicolae Cabasila
Nicolae pleaca de timpuriu la Constantinopol, unde il atragea pasiunea pentru studiu, si unde se gasea pe atunci si unchiul sau Nil. Dupa cum aflam din scrisorile sale din acea perioada, el a fost atras spre capitala de iubirea pentru admirabilul sau unchi (Nil) precum si de pasiunea studiului.
Intre 1335-1340 a studiat sub calauzirea sigura a unchiului sau, retorica, filozofie, drept, astronomie si teologie. Aici in Bizant, Cabasila va compune si primele scrieri ale sale intre care amintim un Cuvant de lauda pentru Sfantul Dumitru, protectorul Tesalonicului, si un Comentar la cartea a treia din Syntaxa lui Ptolemeu, sintaxa care reprezenta autoritatea de capetenie a vremii, in materie de astronomie.
Intors la Tesalonic, Cabasila a jucat un rol destul de important in viata politica si sociala a acestui oras, dupa cum o dovedesc scrierile lui din acea vreme. Probabil ca a detinut chiar unele demnitati, asupra carora n-avem nici o informatie precisa.
Pe plan religios, in controversa celebra a isihasmului, Nicolae Cabasila a fost, ca si unchiul sau Nil, un adept convins si fidel al partidei ortodoxe al carei exponent era Sfantul Grigorie Palama. Nicolae Cabasila va apara doctrina palamita, impotriva partidei lui Varlaam Calabritul, Nechifor Gregoras si Grigorie Akindinos, intr-un opuscul intitulat "Impotriva aiurelilor lui Gregoras ”, motiv pentru care Sfantul Simeon al Tesalonicului il va numi "fericitul …care a facut buna biruinta la dreapta slavitoarea credinta si la curatirea vietii”.
Ca teolog mistic, totusi Cabasila nu se identifica intru-totul cu isihasmul, ci are in cadrul vremii lui o pozitie aparte si unica. Astfel in timp ce isihastii puneau accentul pe rugaciunea neincetata si contemplatie care tinde la unirea spirituala cu Dumnezeu prin meditatie si contemplatie, adica la vederea si unirea nemijlocita de forme materiale si sensibilie, Cabasila, constient de faptul ca aceasta cale este o cale exceptionala de traire si experienta duhovniceasca, propune calea misticii liturgice, culturale si sacramentale, care urmareste unirea formelor sensibile ale cultului divin cu viata duhovniceasca.
Pe plan politic, Cabasila se gasea, ca toti nobilii timpului, alaturi de Ioan Cantacuzen si nu o data a avut el prilejul sa ia atitudine impotriva Zelotilor, scriind chiar un aspru rechizitoriu la adresa acestora. In anul 1346, rasculatii au masacrat aristocratia Tesalonicului; Nicolae Cabasila a fost unul dintre putinii nobili care au scapat cu viata din acel macel. Sfantul Grigorie Palama nu fu primit de tesaloniceni decat de abia la 1350,cant acestia acceptara, in sfarsit, domnia lui Cantacuzen. Faptul acesta facu, probabil, si pe Nicolae Cabasila sa paraseasca Tesalonicul si sa traiasca in anturajul Cantacuzenilor, la Bizant, unde il gasim in 1349 si 1350.
Diac. Ioan I. Ica jr. relateaza ca in toamna lui 1347, Cabasila il insoteste pe Grigorie Palama, hirotonit arhiepiscop al Tesalonicului, in drumul sau spre Tesalonicului iar intrucat zelotii au refuzat sa-i primeasca in oras, Palama si Cabasila vor petrece mai mult de un an la Athos.
In anul 1354, Nicolae Cabasila figura printre cei trei candidati la scaunul patriarhal de Constantinopol, alaturi de Filotei de Iraclia si Macarie de Filadelfia, desi era inca laic, dovada elocventa de care se bucura lumea bizantina datorita eruditiei si sfinteniei vietii sale.
Cu toate acestea, sansa i-a suras mitropolitului Filotei (Kokkinos), iar dupa marturia Sf. Simeon al Tesalonicului, Nicolae Cabasila s-ar fi retras intr-o manastire, asa cum facuse si mama sa.
El va fi impartasit astfel, pana la urma, soarta marelui sau amic, fostul imparat Ioan Cantacuzen, care in decembrie 1354 renuntase definitiv la conducerea imperiului, retragandu-se intr-o manastire din Sf. Munte, sub numele calugaresc de Ioasaf. Anonimatul tacut al vietii de manastire explica, precum se pare, misterul complet care invaluie de aici inainte persoana lui Nicolae Cabasila.
In scrierea " Cunoasterea lui Dumnezeu” Paul Evdochimov relateaza la subsolul paginii ca Nicolae Cabasila moare calugarit la manastirea Osios Lucas din Tesalonic. Despre data mortii sale nu se face nici o precizare. Fixarea mortii sale la anul 1361 de catre unii istorici se datoreste confuziei facute intre Nicolae si Nil, care a murit intr-adevar in 1361. Cat timp a mai vietuit Nicolae unchiului sau Nil nu stim, caci din documente nu aflam nici data nici locul morti sale. Mai stim sigur ca, dupa moartea unchiului sau Nil, Nicolae a publicat celebra lucrare a acestuia „Despre purcederea Sf. Duh” , adaugandu-i si el o prefata.
Scrierile Sfantului Nicolae Cabasila
Opera Sfantului Nicolae Cabasila, intinsa si variata, cuprinde atat lucrari cu caracter strict teologic cat si lucrari neteologice cu caracter politico-social, filozofic, retoric si poetic. Din nefericire insa, nu toate aceste lucrari au vazut lumina tiparului.
Sfantul Nicolae Cabasila s-a facut cunoscut indeosebi prin doua opere:
"Erminia” sau "Talcuiea Sfintei Liturghii ” - prin care autorul se impune ca cel mai autorizat interpret al Liturghiei bizantine, iar aceasta lucrare se impune drept cea mai profunda si mai cunoscuta dintre toate talcuirile liturgice clasice ale Ortodoxiei.
"Despre viata in Hristos” - o pretioasa lucrare de mistica liturgica, expune subiectul vietii harice ce se impartaseste crestinilor prin Sfintele Taine, unindu-i progresiv cu Hristos.
Alte scrieri teologice: Cuvant de lauda la cuvioasa maica noastra Teodora, izvoratoarea de mir. Cuvant de lauda la slavitul, marele mucenic al lui Hristos si facatorul de minuni Dimitrie, izvoratorul de mir, Trei Omilii mariale (una la Buna-Vestire, alta la Nasterea Maicii Domnului, iar a treia la Adormirea Sfintei Fecioare Maria. ), Cuvant de lauda la Sfintii Trei Ierarhi, Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos, Prefata pentru lucrarea lui Nil Cabasila Despre purcederea Sfantului Duh .
In secolul al XV-lea, Gheorghe Scholarios declara: "Scrierile lui Nicolae Cabasila, sunt o podoaba a Bisericii lui Hristos, mai ales paginile sale despre Viata in Hristos. In toate, el se distinge prin excelenta, nu numai prin pietatea si stiinta sa teologica, ci – ceva mai mult – el rivalizeaza prin arta si farmecul sau literar, cu cei mai de seama scriitori."
Sfantul Nicolae Cabasila care traieste pana spre sfarsitul secolului al XIV-lea, este printre ultimii mari teologi ai erei bizantine, daca nu ultimul, cu o gandire creatoare. In acest sens, subliniind importanta personalitatii Sfantului Nicolae Cabasila, John Meyendorff afirma: "Ca sa intelegem realizarile teologice din Bizantul secolului al XIV-lea, este important sa-i citim deopotriva pe Palama si pe Cabasila.”
