Sfantul Clement s-a nascut intr-o
familie de necredinciosi. Auzind de minunile facute de Hristos, se
hotaraste sa ajunga in Iudeea ca sa afle cat mai multe lucruri despre
Hristos. Din cauza furtunii de pe mare, se opreste in Alexandria. Aici
primeste marturii despre invatatura lui Hristos de la Sfantul Varnava.
Ajunge in Cezareea lui Stratonic, unde este botezat de Apostolul Petru.
Printre ucenicii acestuia se aflau si cei doi frati gemeni, Faust si
Faustinian, pe care nu-i cunoastea ca frati, pentru ca de multa vreme se
despartisera unii de altii. In Siria, Clement o va intalni si pe mama
sa, plecata de mult timp de langa el, ca dupa cateva calatorii sa-l
intalneasca si pe tatal sau. Parintii vor deveni crestini.
Clement va fi hirotonit episcop in Roma,
dupa Lin si Anaclet, inainte ca Petru sa fie rastignit de catre Nero. A
convertit la crestinism multi necredinciosi, nu numai din poporul cel
de jos, ci si din palatele imparatesti. Potrivit Sinaxarului, intr-un
an, de Pasti, a botezat patru sute douazeci si patru de oameni, toti de
neam mare. Pentru ca nu slujeste zeilor, va fi supus la multe chinuri in
vremea imparatului Domitian (81-96) si ucis in anul 101, in timpul
imparatului Traian (98-117). I s-a legat de grumaji o ancora de fier si a
fost aruncat in mare. Asa va trece la cele vesnice Sfantul Clement. In
fiecare an la pomenirea Sfantului Clement se departa apa de la mal ca la
trei mile, lasand sa mearga ca pe uscat pe cei ce se duceau acolo sa
praznuiasca sapte zile.
Odata, departandu-se marea si intrand poporul si savarsind praznicul
sfantului, s-a intamplat ca a ramas acolo un copil mic, uitat de
parintii lui. Iar marea intorcandu-se, a acoperit locul uscat. Parintii
copilului plangeau si se tanguiau pentru lipsa lui prin tot orasul,
pricinuind si celorlalti cetateni plangere si jale. In anul urmator,
cand iarasi s-a retras marea in laturi, au mers si au aflat copilul
sanatos sezand langa mormantul sfantului. Intrebat cum s-a hranit si cum
a fost pazit nevatamat, au aflat de la el ca a fost hranit de sfantul
care zacea acolo.
Dintre toate operele puse sub numele Sfantului Clement, numai una este
autentica, si anume "Scrisoarea I catre Corinteni". Este o opera care se
pastreaza in limba greaca, latina, siriaca si copta. Este recunoscut ca
autor al acesteia de istoricii Eusebiu si Ieronim si de episcopul
Dionisie al Corintului (pe la 170), intr-o scrisoare adresata
episcopului Soter al Romei.
Motivul redactarii acestei scrisori catre corinteni au fost tulburarile
aparute in comunitatea crestina din Corint, de catre unii membri tineri,
care au alungat din functie pe preoti. Biserica din Roma intervine
pentru a solutiona tulburarea (anuntata fiind de unii crestini romani
din Corint).
Cuprinsul - scrisoarea are doua parti si o recapitulare:
- partea intai cuprinde instructiuni si sfaturi generale (cap. 1-36);
este criticata aspru invidia si se indeamna la practicarea virtutilor,
mai ales a pocaintei in umilinta si a ascultarii, intarindu-le cu
exemple din istoria Vechiului Testament;
- partea a doua (cap. 37-61) atinge problema corinteana. Se vorbeste
despre ierarhia bisericeasca, subliniindu-se necesitatea supunerii catre
autoritatile bisericesti si se indeamna la dragoste reciproca. Cei care
au provocat tulburarea sunt indemnati la pocainta si supunere.
- recapitularea (cap. 62-65) - este o rezumare a cuprinsului scrisorii, o
recomandare pentru cei care o aduc si o speranta ca, la intoarcere, i
se va aduce vestea restabilirii linistii bisericesti la Corint.
