Motto : "Pe mucenicul Mina nu-l cunoaste nimeni, dar l-am vazut toti, caci ni s-a aratat, in vis sau aievea, pe pamant, in aer si pe apa, noaptea sau ziua, tuturor celor care l-am chemat in ajutor" – avva Dorotei.
Astfel
reliefa, cu aproape un veac in urma, cuviosul Dorotei, staret al
schitului atonit Prodromu, minunata personalitate si tulburatoarea
omniprezenta a mucenicului Mina intre crestinii de ieri si de azi ….
De
la inceputul drumului nostru pe urmele acestui soare al Bisericii, se
cuvine sa observam – ca si o incununare a cuvantului avvei Dorotei -
supranumele cu care a fost elogiat, cinstit de catre crestini: Facatorul
de minuni.
Multitudinea situatiilor in care Sfantul Mina a
intervenit - lamuririle minunate, vietile salvate, bolile tamaduite,
pagubele recuperate, procesele castigate, familiile intemeiate, s.a. -
nu poate fi amintita decat cu o fireasca discretie …. poate chiar cu
sfiala … potrivita noua, celor care indraznim sa pasim pe drumul acesta
atat de delicat si tainic, al unei raze din Soare, al unei faclii
ceresti, trimise sa lumineze si sa inmiresmeze sufletele si vietile
noastre.
Totusi, spre lauda Celui care straluceste in sfintii
Sai, o sa incercam sa parcurgem drumul vietii sale, de la nasterea
binecuvantata pana in ziua de azi, ramanand, ca o datorie de suflet,
celor care vor trai peste veacuri, dupa noi, sa descopere in continuare,
minunata lucrare a mucenicului pururea Facator de Minuni.
Viata si martiriul
Despre
viata Sfantului Mina, principalele date ne sunt oferite de sinaxarul
egiptean. Mama sa, Euphemia nu avea nici un copil. Intr-o zi s-a dus la
biserica din Attrib, cu ocazia unei sarbatori inchinate Maicii Domnului.
Acolo, vazand parintii cu copiii langa ei, frumos imbracati, de
sarbatoare, ea s-a intristat, a suspinat si a lacrimat ingenunchind in
fata icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte sa mijloceasca
in fata iubitului ei Fiu ca sa-i daruiasca si ei un copilas. Atunci, o
voce s-a auzit dinspre icoana, spunand "Amen”. S-a bucurat nespus,
intelegand ca Domnul si Maica Sa ii auzisera rugaciunile. Intorcandu-se
acasa, i-a povestit sotului ei (Eudoxius) cele intamplate iar el a zis:
"Fie voia Domnului”.
Domnul, Iubitorul de oameni, le-a daruit un
copilas, un baietel pe care l-au numit Mena (Mina), dupa cuvantul "Amen”
pe care il auzise mama in fata icoanei. Mai tarziu, fericitii parinti
au mai avut un fiu si o fiica.
Sfantul Mina a crescut intr-o
atmosfera crestina, beneficiind de o educatie aleasa – parintii sai erau
instariti, tatal fiind guvernator militar. Cand Mina avea 11 ani, tatal
sau, fiind deja la o frumoasa varsta, s-a mutat la cele vesnice iar
mama sa i-a urmat trei ani mai tarziu. Ramanand fara parinti, Sfantul
Mina si-a inchinat viata rugaciunii, postului, alergand cu buna nadejde
catre Parintele Ceresc, Ocrotitorul orfanilor si Proniatorul celor ce-L
iubesc.
Cu timpul, datorita pretuirii pe care toti o aveau fata
de el, Sfantul Mina a fost numit in inaltul post pe care-l ocupase tatal
sau, conducand cu dreptate si iubire de semeni, fiind pretuit si
cinstit de catre toti cei care il cunosteau.
Cand imparatul
Diocletian a renuntat la crestinism si a ordonat adorarea idolilor,
multi crestini au preferat sa primeasca martiriul in numele Domnului
nostru Iisus Hristos. Sfantul si-a parasit pozitia si s-a retras in
desert unde a ramas pentru o perioada de cinci ani, cinstindu-L si
iubindu-L pe Dumnezeu din toata inima sa.
Intr-una din zile, a
vazut cerurile deschizandu-se si mucenicii purtand cununi minunate. A
auzit o voce zicand: "Tot cel ce se osteneste pentru numele Domnului
Iisus va primi astfel de cununi”.
Atunci, Sfantul s-a intors in
orasul pe care il guvernase, marturisind numele Domnului Iisus Hristos.
Stiind ca apartine unei familii nobile, concetatenii sai l-au sfatuit sa
se indeparteze de credinta lui, promitandu-i daruri si mariri. Sfantul
Mina nu s-a razgandit iar guvernatorul orasului a hotarat sa fie
torturat, insa Sfantul a rezistat vitejeste torturilor. Atunci
guvernatorul a ordonat sa-i fie taiat capul, sa i se arunce trupul in
flacari, iar cenusa sa fie imprastiata in vant. Trupul i-a ramas in foc
timp de trei zile si trei nopti, dar nu a suferit stricaciuni.
Dupa
trei zile, sora Sfantului a reusit sa-i ia trupul de acolo, dand
soldatilor o multime de bani. L-a infasurat intr-un vesmant si
intentiona sa il duca in Alexandria, dupa cum o sfatuise inainte chiar
fratele ei; avand trupul mucenicesc cu ea, s-a imbarcat pe una dintre
corabiile ce mergeau spre Alexandria.
In timpul calatoriei, niste
salbaticiuni ale marii au aparut din adancuri si au atacat calatorii de
pe vas; acestia erau ingroziti si strigau cu frica mare. Sora Sfantului
s-a rugat Domnului si a cerut mijlocirea, ajutorul fratelui ei – ca
urmare, din trupul Sfantului au iesit flacari care au ars fetele
salbaticiunilor. Acestea s-au scufundat cu repeziciune, iar cand au
reaparut, flacarile le-au ars inca o data; dupa aceasta s-au scufundat
definitiv.
Cand corabia a intrat in port, locuitorii din
Alexandria, in frunte cu Patriarhul Atanasie cel Mare, i-au iesit in
intampinare: au purtat trupul sfant cu infiorare, l-au imbracat in
vesminte scumpe si l-au asezat in biserica, spre cinstire si inchinare.
Dupa ce perioada persecutiilor s-a incheiat, ingerul Domnului i-a aparut
patriarhului si i-a spus ca voia Domnului era sa aseze trupul Sfantului
Mina pe o camila si sa il scoata afara din oras fara ca cineva sa il
calauzeasca; trebuia doar sa urmareasca de la distanta camila pana cand
aceasta se va opri in locul hotarat de Domnul. Au mers asa cu totii pana
cand au ajuns intr-un loc numit Lacul Bayad din regiunea Marriot.
Acolo, ei au auzit o voce zicand: "Acesta este locul unde Domnul doreste
sa se odihneasca trupul iubitului sau Mina”. Astfel, au coborat corpul
si l-au pus intr-un sicriu pe care l-au asezat intr-o gradina frumoasa
iar apoi multe minuni s-au intamplat cu mijlocirea mucenicului.
Dupa
o vreme, locuitorii din Pentapolis s-au ridicat impotriva oraselor din
jurul Alexandriei. Oamenii se pregateau sa ii infrunte pe barbari si
guvernatorul a hotarat sa ia trupul Sfantului cu ei, ca un puternic
ocrotitor. A luat trupul in ascuns si cu binecuvantarile Sfantului, i-a
biruit pe barbari si s-a reintors victorios.
Guvernatorul,
bucuros si recunoscator, s-a gandit sa nu inapoieze trupul Sfantului la
locul de unde il luase, vroind sa il duca in Alexandria si sa il puna
intr-un loc de cinstire si inchinare. Pe drumul de intoarcere a trecut
prin zona Lacului Bayad, locul de unde luase trupul Sfantului Mina.
Acolo, camila care purta sfantul trup a ingenunchiat si nu a mai vrut sa
se miste, chiar in pofida catorva lovituri primite. Atunci, au mutat
trupul pe o alta camila, dar nici aceasta nu a vrut sa plece din loc. In
cele din urma, guvernatorul si cei care il insoteau au inteles ca
aceasta este vointa Domnului si au facut un sicriu din lemn de esenta
tare, in care au pus sicriul de argint. Apoi, au asezat sicriul la locul sau si cerand binecuvantarea Sfantului Mina s-au reintors in Alexandria.
Descoperirea minunata a sfintelor moaste
Atunci
cand Domnul a dorit sa dezvaluie locul unde era trupul Sfantului Mina, a
facut-o dupa cum urmeaza: In acele locuri, se afla un pastor care avea
un miel bolnav de raie; intr-una din zile, acest miel a alunecat intr-o
fantana, un put aflat langa locul unde era ingropat trupul Sfantului
Mina. Iesind din apa, mielul s-a rostogolit prin nisipul din acel loc si
s-a vindecat pe loc. Pastorul, uimit, a inceput sa ia din nisip, sa il
amestece cu apa si sa unga cu el orice miel bolnav si acesta se vindeca
imediat.
Vestea miracolelor s-a raspandit cu repeziciune in
Imperiul Bizantin, pana cand a auzit si imparatul Constantinopolului (se
pare ca este vorba de insusi Sfantul Constantin). Acesta, avea o
singura fata care era bolnava de lepra. Imparatul a trimis-o la locul
unde era trupul Sfantului Mina ca sa afle de la acel pastor cum se
petreceau minunile. Discutand cu acesta, fata a luat nisip, l-a umezit
cu apa si s-a frecat pe trup, dormind peste noapte in acel loc. In
timpul somnului ea l-a vazut pe Sfantul Mina care i-a zis: "Trezeste-te
devreme si sapa in acest loc si vei gasi trupul meu”.
Cand s-a
trezit, fata era vindecata si incepand sa sape, a gasit trupul
Sfantului. Degraba, a trimis vorba tatalui ei despre cele intamplate.
Acesta s-a bucurat nespus, multumind si aducandu-I laude lui Dumnezeu.
In semn de recunostinta si nu numai, imparatul a dat bani si a trimis
oameni, care au construit o biserica in acel loc, in cinstea slavitului
mucenic Mina.
Mai tarziu, in timpul domniei imparatilor romani
Arcadius si Honorius, acestia au hotarat construirea unui oras
impresionant exact in acel loc, oras care s-a numit Abu Mena (abu –
parinte, sfant).
Abu Mena – orasul Sfantului
Acest oras,
avea sa devina vestit in intreaga lume crestina, ca un loc de mangaiere,
izbavire, tamaduire, ocrotire, salvare. Va fi unul dintre cele mai
cautate locuri ale crestinatatii in perioada secolelor V-VII (d. Hr.).
Multimi
de oameni bolnavi veneau aici, din cele patru zari ale pamantului,
rugandu-l pe marele mucenic sa mijloceasca pentru ei, pentru familiile
lor si pentru prieteni – si multi isi aflau rezolvarea problemelor cu
care venisera ... cu mijlocirea Sfantului Mina.
Vestigii arheologice ale vechiului oras Abu Mena
In
semn de binecuvantare, ei duceau de aici (inapoi acasa) niste mici
sticlute ceramice, umplute cu apa dintr-un izvor facator de minuni, sau
cu ulei de la candela ce ardea langa trupul Sfantului. Pe fiecare fata,
era reprezentat Sfantul Mina, purtand o tunica si avand la picioare doua
camile. De-a stanga si de-a dreapta capului, era scris in limba greaca:
"O AGIOS MENAS” (Sfantul Mina). Aceste sticlute au fost descoperite, de
catre arheologi, in diverse locuri, surprinzatoare prin raspandirea
lor: Heidelberg in Germania, Milano in Italia, Dalmata in Iugoslavia,
Marsilia in Franta, Dengela in Sudan, Ierusalim in Tara Sfanta si la
Tomis (Constanta) in Romania.
ticluta teracota – Egipt (sec VI –
d. Hr..) (Städtiche Galerie Liebighaus, Frankfurt.) ticluta teracota –
Egipt (sec VI – d. Hr..) (Städtiche Galerie Liebighaus, Frankfurt.)
Din
pacate, la venirea arabilor in Egipt, o parte dintre ei au atacat
orasul si biserica, acestea fiind distruse si ramanand in timp doar
ruinele ....
Cutiuta fildes – ilustrand scene din martiriul Sf. Mina (sec VI – d. Hr.) (British Museum - Londra)
Acum,
in acel loc, se afla o impresionanta manastire (construita de raposatul
papa Kyrillos VI, conducatorul Bisericii Copte) unde odihnesc, spre
vesnica inchinare, moastele mucenicului.
Racla cu sfintele moste ale mucenicului Mina
Minuni din zilele noastre
Cineva,
un frate de-al nostru, nu lipsit de umor, spunea: "Sfantul Mina ? Este
super-grabnic ajutator”. Am putea intelege: fie ca mucenicul s-a adaptat
secolului in care traim, fie ca noi am gasit in sfarsit termenul
potrivit (poate putin profan), care ii caracterizeaza alergarea spre cei
care ii solicita smeriti si cuminti ajutorul.
Oricum ar fi,
credem ca de-a lungul veacurilor, Sfantul a fost alaturi de poporul lui
Dumnezeu asemenea unui alt mare Facator de Minuni, dumnezeiescul
arhiepiscop al Mirelor Lichiei, blandul si darnicul Sfant Nicolae (a
carui intoarcere o asteptam si mici si mai mari, cu acelasi drag si in
acest an).
De altfel, cei doi sfinti au cam aceeasi varsta -
primele 17 veacuri ale vesniciei - si se intrec, in mod armonios, in
ocrotirea si luminarea vietilor noastre. Legat de minunile propriu-zise,
am dori sa amintim in rezumat doar cateva, altele pot fi regasite in
cartile publicate iar restul (cele nenumarate), te rugam pe tine
cititorule, sa le adaugi - dintre cele intamplate tie sau apropiatilor
tai - ca multumire tainica, pentru ajutorul la fel de tainic primit.
Astfel, din sufletul fiecaruia dintre noi, nu va lipsi nici una, iar
mucenicul se va bucura in slava sa pentru fiecare in parte si pentru
toti intreolalta.
Sfantul Mina - Aparator al dreptatii
Domnul
Aziz Serkis Guirguis, un pensionar, povesteste ca pe durata serviciului
sau in Fortele de Politie, a fost acuzat pe nedrept si retinut pentru
un proces. A cerut neincetat mijlocirea Sfantului Mina, cu nadejdea ca nu va fi trecut cu vederea.
Cand
cazul a fost audiat, avocatul lui nu a reusit sa mearga si a fost
inlocuit de un altul, necunoscut. Acesta a vorbit ceva cu judecatorul,
care l-a chemat pe domnul Aziz si l-a declarat nevinovat. Domnul Aziz a
fost eliberat si primul lucru care l-a facut a fost sa il caute pe acest
avocat si sa il intrebe cine l-a trimis. Dar, nu era nicaieri acel
avocat si nimeni nu a putut raspunde la intrebarea domnului Aziz… Acel
avocat fusese insusi Sfantul Mina.
Sfantul Mina - Doctor fara de arginti
*
Domnul Papadopoulos, cantor la o biserica din Alexandria povesteste ca
fiul sau suferea de negi, pe care ii avea pe fata si pe frunte si aratau
ca niste lentile maro. Povestea continua asa:
"Aveam o icoana a
Sfantului Mina acasa. Fiul meu si-a pus fata pe icoana si s-a rugat
fierbinte. Atunci, toate punctele de pe fata i-au disparut, iar fiul meu
si-a revenit. Cand duhovnicul nostru, un parinte imbunatatit, a
venit in Alexandria, am mers la dansul sa iau binecuvantare. M-a uimit,
spunandu-mi: ’Ce i-a facut Sfantul Mina fiului tau? Nu imi ascunde
nimic’.
Am plans de bucurie intelegand ca dansul stia ce a facut
Sfantul Mina. Deci, i-am explicat ce s-a intamplat cu exactitate si mi-a
spus: ’Sfantul Mina v-a onorat cu vizita lui!’ ” - S-a intamplat ca fratele unui episcop suferea de ulcer la stomac si trebuia sa fie operat.
Episcopul
s-a dus la un batran pustnic si l-a rugat sa mijloceasca pentru fratele
lui. Pustnicul i-a spus doar atat: "Il voi ruga pe Sfantul Mina !” Episcopul
s-a dus sa il viziteze pe fratele lui si cand a intrat, acesta
(bolnavul) s-a ridicat brusc in picioare si si-a intrebat sotia: "Unde
este doctorul care a trecut acum pe aici ?” Sotia i-a raspuns ca nu
trecuse nici un doctor.
El a insistat, zicand: "A trecut chiar acum pe langa mine si era imbracat in alb”. Atunci, episcopul i-a povestit fratelui sau exact ceea ce ii spusese batranul avva. Doctorul
care a fost vazut doar de catre pacient era Sfantul Mina, Facatorul de
Minuni si ocrotitorul si ajutatorul tuturor celor care alearga la
dansul. Dupa aceasta vizita, bolnavul si-a revenit complet.
Sfantul Mina – grabnic ajutator
* Odata, s-a intamplat sa se termine faina la Manastirea Sfantului Mina, in vechiul Cairo.
Staretul,
parintele Mina, avand mare evlavie pentru mucenic, s-a indreptat spre
icoana Sfantului Mina si l-a rugat sa il ajute sa obtina niste faina
pentru prescuri.
Parintele Mina i-a dat 25 de piastri parintelui
Atanasie, sa cumpere faina dar acesta nu a reusit sa gasesca nicaieri -
era criza de faina in acea perioada, in toata tara. Parintele
Atanasie s-a intors la manastire necajit, dar chiar langa usa bisericii a
gasit un saculet pentru faina si o cartela care permitea purtatorului
sa ridice o punga de faina. Surprins, a luat saculetul si cartela si
le-a dat parintelui Mina, relatandu-i intamplarea.
Acesta a mers
personal la adresa mentionata pe cartela – un magazin care i-a vandut
faina. Mai mult, vanzatorul s-a oferit sa-l duca inapoi la manastire. In
urmatoarele zile, Ministerul Resurselor a acceptat sa acorde manastirii
cartele de aprovizionare pentru o cota lunara de faina.
* Cu
cativa ani in urma, o doamna din Bucuresti si-a pierdut de mai multe ori
actele si dupa indelungi cautari, s-a rugat Sfantului Mina. Avea sa le
gaseasca de fiecare data la pangarul Bisericii Ruse, unde mergea de
obicei. I se spunea ca "cineva le-a adus aici”. Ea stia sigur ca nu le
pierduse in biserica sau in imprejurimi. Dar, probabil asa se gandise
Sfantul sa i le "inapoieze”.
Intr-o zi insa, a observat ca nu-si
mai gaseste manusile. Atunci s-a rugat iarasi Sfantului Mina dar, de
aceasta data, cu indrazneala: - Sfinte, ajuta-ma sa-mi gasesc manusile! Dar, te rog nu mi le mai trimite prin cineva… Adu-mi-le chiar tu! Peste
cateva zile a ajuns la Biserica Rusa, gandindu-se ca poate, la pangar,
isi va gasi manusile cautate. Dar, chiar in momentul in care a intrat in
biserica, a simtit ceva cald pe maini. S-a uitat si… manusile pierdute
erau chiar pe mainile ei! Persoana careia i s-a intamplat minunea este o femeie cu capul pe umeri, pe atunci fiind jurist la o mare firma internationala.
Sfantul Mina – biruitor la El-Alamein
O
minune cu totul speciala o relateaza inspirat un cunoscut predicator al
Bisericii Greciei, mitropolitul Augustin de Florina. Redam fragmentul
predicii care surprinde interventia providentiala a mucenicului intr-o
batalie importanta a celui de al doilea Razboi Mondial: "Rommel a fost
invins si a fost invins de o brigada elina, de 6700 de elini! Acestia,
dupa ocupatie, au plecat din Elada. S-au urcat in corabii si s-au dus in
Alexandria. Cand au ajuns acolo, Alexandria plangea. "Au venit elinii,
ziceau, vom invinge!”… Acestia au alcatuit o brigada de zece mii de
barbati. Si au inaintat, au inaintat pana au ajuns in munti, la cca.100
km in vestul Alexandriei. Acolo, stop! I-a oprit Rommel. Si a avut loc o
batalie, o batalie puternica, intr-un loc caruia ii spuneau in araba
"El Alamein”. "El Alamein” inseamna "locul lui Mina”, deoarece in acea
parte este o biserica veche a Sfantului Mina. A ramas istoric acest sat
litoral al Egiptului, care dupa cum am spus la inceput, este locul unde
s-a nascut Sfantul Mina. Acolo elinii au dat batalia. Si-au facut cruce,
au cantat "Aparatoare Doamna”, s-au luptat si l-au invins pe Rommel.
Englezii au recunoscut ca impreuna-autor al acestei biruinte era si
Sfantul Mina si au zidit o biserica noua acolo, la El Alemein, in
Africa. Deoarece acolo, pentru prima data, s-a rupt Axa. In acea noapte,
Sfantul Mina a iesit din bisericuta sa si calare pe calul sau alb, in
fruntea soldatilor si a demnitarilor elini, a nimicit puterile
intunericului si ale pacatului”.
Racla cu sfintele moste ale mucenicului Mina
Sfantul Mina si garda pretoriana
Spre
final, vom relata o minune ce apartine inceputului faptelor minunate
ale Sfantului dar si unui nou inceput pentru Biserica : se spune ca in
noaptea in care a fost martirizat, in palatul imparatului Diocletian,
garda pretoriana s-a rasculat ... din senin ... si l-a detronat pe cel
mai crud si inversunat prigonitor al Bisericii lui Hristos. A fost
momentul de cotitura in istoria Bisericii – cand intunericul care
incerca sa o cuprinda de atata timp a fost doborat - iar cel care a
urcat putin mai tarziu pe tronul imparatesc, a fost nimeni altul decat
marele Constantin, eliberatorul crestinatatii.
Astfel, asa cum
prin Ioan Botezatorul se incheiase sirul profetilor lui Israel, putem
considera ca prin Sfantul Mina s-a incheiat sirul Marilor Mucenici ai
Bisericii, luptatori nebiruiti pentru eliberarea din intunericul
paganatatii. Acest moment a reprezentat un splendid rasarit de soare,
peste altarele sfintite si greu incercate ale Bisericii lui Hristos...,
de acum incepand o noua perioada, plina de lumina si prospetime, de
dezvoltare si intarire.
Sub aceste noi auspicii, Biserica va
tresalta, se va bucura, ii va cinsti si ii va onora cu slujbe,
rugaciuni, cantari pe ostasii ei cei mai alesi, care si atunci si acum,
lupta neosteniti, alearga, biruiesc pentru Domnul Hristos si pentru
oameni.
In loc de incheiere
Consideram potrivit ca elogiul
final al dumnezeiescului mucenic sa il aduca Gura de Aur a Bisericii si
pastorul ei prea-intelept, Sf. Ierarh Ioan: "Raclele mucenicilor nu
sunt altceva decat porturi sigure, izvoare cu ape duhovnicesti, comori
pline de bogatii ce nu pot fi jefuite, nici istovite vreodata. Si dupa
cum porturile dau multa siguranta corabiilor izbite de valuri multe,
cand se adapostesc in sanurile lor, tot asa si raclele mucenicilor dau
multa liniste si siguranta sufletelor noastre izbite de grijile lumesti,
cand vin alaturi de ele. Si dupa cum izvoarele de apa rece invioreaza
trupurile cele ostenite si arse de sete, tot asa si raclele mucenicilor
racoresc sufletele cele aprinse de patimi rusinoase; numai vederea lor
stinge pofta cea rusinoasa, invidia ce incolteste, mania ce clocoteste
si orice alta patima care ar tulbura sufletul nostru. Raclele
mucenicilor sunt cu mult mai de pret decat orice comoara. Comorile de
bani impresoara de primejdii pe cei ce le gasesc. Daca se imparte in mai
multe parti, prin impartire comoara se imputineaza. Cu comorile
raclelor mucenicilor nu-i asa: gasirea lor nu-i aducatoare de primejdie,
iar impartirea lor nu le imputineaza. Cu totul contrar comorilor de
bani. Acestea, dupa cum am spus mai inainte, se micsoreaza daca se
impart; moastele mucenicilor, insa, atunci isi arata mai mult bogatia,
cand sunt impartite la mai multi. Asa e natura lucrurilor duhovnicesti:
cresc prin distribuire, se inmultesc prin impartire. Nu sunt atat de
incantatoare gradinile care ofera ochilor privitorilor trandafiri si
violete, cat sunt de incantatoare mormintele mucenicilor, care ofera
sufletelor privitorilor o bucurie nevestejita si trainica”...
Fie ca mijlocirea, ocrotirea si binecuvantarea Sfantului Mucenic Mina sa fie cu noi cu toti. Slava lui Dumnezeu in veci !
