In manastirile moldovene, ridicate de domni romani iubitori de tara si de frumos, dar si in schiturile din Carpatii rasariteni, ridicate din evlavia si dorul spre desavarsire al unor calugari, au trait, in curgerea veacurilor, numerosi calugari cu viata imbunatatita, pe care evlavia populara i-a trecut, curand dupa moarte in randul sfintilor. Avem, insa, prea putine stiri scrise despre nevointele lor duhovnicesti, ca si despre faptele minunate pe care le-au savarsit in timpul vietii, precum si in legatura cu cinstitele lor moaste.
Un teolog ucrainean, Zaharia Kopistenski, ieromonah din Kiev, in cartea lui Palinodia, alcatuita prin anii 1621-1622 (publicata abia in 1878), insira si cativa sfinti moldoveni: "La Radauti, in episcopie, sfantul Leontie, facatorul de minuni, zace cu trupul intreg; la Voronet, in manastire, Daniil sfantul, facator de minuni; la Moldovita, in manastire,sfantul Vasile, facatorul de minuni si altii, nu putini". Vom pomeni, pe rand ostenelile acestor Cuviosi si Sfinti moldoveni.
Despre Sfantul Leontie de la Radauti avem doar aceasta stire, pe care ne-o ofera cartea Palinodia. A trait in veacul al XV-lea si a facut parte din obstea calugarilor radauteni, sub numele de Lavrentie ieromonahul. Poate sa fi fost chiar staret al manastirii cu hramul Sfantul Nicolae, care a devenit apoi catedrala episcopala si gropnita a primilor domni moldoveni. A fost unul din calugarii imbunatatiti de aici si pretuiti de credinciosii din imprejurimi pentru evlavia lor, dar mai cu seama pentru rugaciunile lor, care aveau darul vindecarii de boli si neputinte. Pentru aceasta era socotit ca un adevarat "sfant" inca din timpul vietii. Dupa parerea unor istorici, ar fi ajuns chiar episcop la Radauti, in timpul domniei lui Alexandru Voda cel Bun, dar spre batranete s-a retras din scaunul vladicesc. Inainte de moarte, a imbracat marea schima monahala sub numele de Leontie. Dupa moarte, trupul sau a ramas neputrezit, inca un semn al sfinteniei, venit din partea lui Dumnezeu. Presupunem ca si la mormantul lui vor fi avut loc vindecari minunate, de vreme ce Zaharia Kopistenski scria despre el ca era "facator de minuni". Pe vremuri, strada de azi Bogdan Voda din Radauti,unde se afla si ctitoria domnitorului, se numea "Drumul sfantului". Probabil i s-a zis asa pentru ca pe acest drum veneau si se inchinau crediciosii in fata cinstitelor sale moaste. Dupa traditia locala, ziua lui de praznuire era la 1 iulie, cand se faceau mari pelerinaje la moastele sale. Tot atunci, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, se oferea o masa comuna in curtea manastirii, pentru pelerini, saraci si orfani, incat aceasta zi de pomenire era cunoscuta in popor sub numele de "praznicul sfantului". Ele au mangaiat si intarit in dreapta credinta de-a lungul veacurilor pe multi credinciosi moldoveni, ca si moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Dar cinstitele sale moaste au fost pangarite si risipite prin anul 1639 de o ceata de raufacatori veniti din afara hotarelor, cand a fost pradat intregul oras Radauti. Peste doi ani, Dumnezeu a binecuvantat insa Tara Moldovei cu alte moaste, si anume ale Cuvioasei Pasascheva, primite de domnitorul Vasile Lupu de la Patriarhia din Constantinopol.
In sedinta sinodala din 20 iunie 1992 s-a hotarat canonizarea sa oficiala, ceea ce s-a si facut, in ziua urmatore in biserica Sfantul Spiridon Nou din Bucuresti. Praznuirea lui se va face in fiecare an la 1 iulie.
"In nevointe duhovnicesti toata viata ai petrecut-o si primind harul preotiei cu smerenie si cu frica de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos. Pe Acesta roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre". (Troparul sfantului, glasul 8).
