Sfantul Iona din Pergam, sihastrul si facatorul-de-minuni, este un sfant cuvios praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 11 octombrie. Desi originar din Palestina, cand Ierusalimul a fost cucerit de catre arabii saracini, in secolul al VII-lea (638), impreuna cu alti cativa sihastri, Cuviosul Iona a plecat si el, spre locuri mai linistite, spre a se putea indeletnici cu rugaciunea si cu nevointele.
Fugind din Palestina cu corabia, sihastrii au ajuns in insula Cipru, o parte dintre ei ramanand in localitatea Pafos, o alta parte mergand mai departe. Dupa ce s-au sfatuit intru cele duhovnicesti, fiecare sihastru si-a luat calea sa, retregandu-se care incotro, in locuri mai linistite si neumblate.
Sfantul Iona a plecat din Palestina impreuna cu ucenicul sau, Chindeas. In vreme ce ucenicul a ramas in localitatea Pafos, cuviosul Iona a mers mai departe, "ajungand in regiunea Traciada (aproape de Achna), intr-o localitate numita Pergam". La inceputul locuirii sale aici, sfantul nu a avut nici macar un adapost, unde sa se fereasca de intemperiile vremii. Cand a gasit o pestera, sfantul s-a oprit in aceasta, petrecand in neincetata rugaciune.
Hrana sfantului era una pe masura asprimii regiunii, ea constand numai din plante uscate si fructe salbatice. Sfantul s-a nevoit cu unele nevointe iesite din comun, precum a fost urmatoarea: umbla cu o sfoara aspra legata in jurul trupului sau, pe sub haine, de care erau legate doua bucati grele de fier. Cu asemenea nevointe indeletnicindu-se sfantul, impreuna si cu postul si cu rugaciunea, cu smerenia si cu frica de Dumnezeu, in scurta vreme, Domnul l-a aratat plin de daruri duhovnicesti.
Cuviosul care a scris viata sfantului, marturiseste: "Atat in timpul vietii sale, cat si dupa adormirea sa in Domnul, cuviosul Iona a savarsit nenumarate minuni." Sunt marturisite tamaduiri ale multor boli, savarsite de catre sfant, prin rugaciuni staruitoare catre Dumnezeu. Este marturisita chiar si invierea unui copil mort, prin rugaciuni si nevointe indelungate.
Cuviosul Iona avea un ucenic, care ii aducea apa de la mare departare, in jurul pesterii sale neexistand nici o sursa de apa. Odata, diavolul, tata al inselaciunii si al vicleniei, a luat chipul Cuviosului Iona si a iesit in calea ucenicului, in vreme ce acesta se intorcea cu apa, spre pestera sfantului. Luand vasul cu apa, diavolul l-a varsat pe pamant. Acest lucru s-a petrecut de mai multe ori, ucenicul fiind nevoit, de fiecare data, sa se intoarca si sa umple din nou vasul.
Crezand ca diavolul cel in chip inselator este chiar Cuviosul Iona, ucenicul s-a mahnit de varsarea repetata a apei si nu a mai pornit spre pestera sfantului vreme de cateva zile. In cele din urma, ucenicul a pornit iarasi spre izvor si, luand apa, a mers la pestera sfantului. Vazandu-l, sfantul l-a intrebat, zicand: "De ce ai intarziat atatea zile, nevenind, dupa obicei?" Povestindu-i cele petrecute, batranul i-a spus despre uneltirile diavolesti care, lucrand in chipuri inselatoare, cauta sa strice dragostea dintre oameni si ascultarea.
Intristandu-se pentru supararea facuta ucenicului sau, de catre diavol, Cuviosul Iona, rugandu-se Domnului, a lovit stanca de langa pestera, cu toiagul, si din aceasta a izvorat apa. Aceasta apa a izvorat din stanca pana in anul 1912, cand otomanii musulmani fanatici au distrus pestera Cuviosului Iona, impreuna cu izvorul de "apa sfintita".
Intre timp, vechiul ucenic al cuviosului, anume Chindeas, a plecat din Pafos si a urmat, fara sa stie, calea spre Pergam. Astfel, dupa cateva zile, el s-a asezat nu departe de pestera sfantului, in localitatea Avgorou. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cei doi s-au intalnit, spre marea lor bucurie.
Petrecand intru sfintenie toata viata, Sfantul Cuvios Iona a adormit in Domnul, fiind inmormantat in apropierea pesterii sale. In scurt timp, crestinii din Pergam au zidit o biserica in cinstea sfantului. In decursul vremii, biserica a fost transformata in manastire. Astazi, din manastirea Sfantului Cuvios Iona se mai pastreaza numai ruinele, aceasta fiind distrusa de catre otomani, in anul 1912.
Pana in anul 1974, icoana Sfantului Cuvios Iona, veche inca din secolul al XVI-lea, s-a pastrat in localitatea Lysi, fiind adusa aici din Pergam. In localitatea Xylotymbou se pastreaza si astazi o parte dintr-o icoana de-a Sfantului Cuvios Iona, adusa aici de ultimii crestini ai comunitatii din Pergam. Nu se stie daca aceasta este icoana pastrata in localitatea Lysi, fiind transferata in Xylotymbou, dupa invazia turceaca, din anul 1974. Pestera cuviosului a fost distrusa de turci, fiind umplutu cu beton.
In anul 1983, in nord-estul localitatii Xylotymbou, a fost zidita o noua biserica inchinata Sfantului Iona. Locasul a fost sfintit in ziua de 7 octombrie 1984, de catre mitropolitul Hrisostom de Kitiou. Sfantul Altar al acestei biserici este zidit din caramizi luate de la biserica originala. In ziua de 10 octombrie 2010, pentru prima data, dupa 98 de ani, o Sfanta Liturghie a fost savarsita pe locul fostei manastiri inchinate Sfantului Cuvios Iona.
