Sfantul Ioan cel Milostiv
a trait in timpul imparatului bizantin Heraclie (610-641). S-a
calugarit dupa moartea copiilor si a sotiei. Datorita virtutilor sale, a
fost ales patriarh al Alexandriei.
Sfantul Ioan era cunoscut pentru
ajutorul dat saracilor, de unde si numele de Eleemon, "Milostivul". Se
spune ca o data, primind in dar o patura cu cusaturi scumpe, n-a putut
adormi pana nu a vandut-o, iar suma primita a dat-o saracilor. Se afla
neincetat la dispozitia oricarei persoane care avea o rugaminte, o
plangere sau o cerere. Nu s-a ingrijit doar de turma sa din Alexandria,
ci si-a extins ajutorul si catre poporul din Palestina, cand acesta
suferea din cauza invaziei persilor si a jefuirii Ierusalimului.
Potrivit traditiei, mergand Sfantul sa
cerceteze pe bolnavi, l-a intampinat un strain si i-a cerut milostenie.
El a poruncit slugii sale sa-i dea sase arginti. Strainul si-a schimbat
hainele si l-a intampinat din nou pe Sfantul Ioan zicand: "Miluieste-ma,
stapane, ca sunt robit". El a poruncit din nou slugii sale sa-i dea
sase arginti. Desi sluga i-a atras atentia ca saracul s-a deghizat ca sa
mai ceara, patriarhul nu a spus nimic. S-a comportat ca si cand nu a
auzit cele spuse de sluga sa. Strainul dupa ce a luat a doua oara
milostenie, s-a deghizat si l-a intampinat din nou pe patriarh cerand
ajutorul. Din nou sluja ii atrage atentia ca este aceeasi persoana,
insa, patriarhul a raspuns: "Da-i lui doi arginti, ca nu cumva sa fie
Hristosul meu, Care ma ispiteste pe mine!"
Sfantul Ioan cel Milostiv s-a impotrivit
imparatului Heraclie, atunci cand acesta a incercat sa impuna erezia
monoenergismului (conform careia in Hristos s-ar fi gasit doua naturi,
divina și umana, dar o singura "energie").
Sfantul Atanasie Todoran
Sfantul Atanasie Todoran s-a nascut in
Bichigiu, sat de pe Valea Salautei, intr-o familie de tarani liberi,
inrudit cu familia preotilor Cosbuc din Hordou, stramosii poetului
George Cosbuc.
Se pare ca inca din tinerete a facut
parte dintr-un regiment care era asezat undeva langa Viena si, tot
amanandu-i-se eliberarea, a dezertat si s-a intors acasa. Urmarit de
oamenii imparatiei, s-a refugiat in Muntii Tiblesului, in Maramures si
in Tara Chioarului.
Pentru vechea dezertare, a fost inchis
cativa ani in Turnul Dogarilor din cetatea Bistritei. Dupa ce a fost
eliberat, s-a intors la Bichigiu. Neexistand preot ortodox in sat, s-a
opus cu indarjire impartasirii fiului sau cu azima, precum si spovedirii
lui de catre un preot unit. Batranul si-a ingropat baiatul in ritul
credintei stramosesti.
In anii 1761-1762 a tratat cu guvernul
din Viena, alaturi de alti fruntasi, militarizarea a 21 de comune de pe
Valea Bichigiului, Salautei si Somesului Mare. El a cerut ca prin
infiintarea regimentului de granita, romanii sa nu fie siliti sa-si
lepede credinta, caci de decenii ortodocsii transilvaneni se confruntau
cu impunerea, aproape pe orice cale, a credintei unite.
Atanasie si-a dat seama ca nu s-a tinut
seama de dorinta romanilor si a inceput sa se opuna pe fata procesului
de militarizare. Nasaudenii vedeau limpede ca sistemul graniceresc
urmarea sa-i converteasca la catolicism.
La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul
numit "La mocirla", era organizata sfintirea drapelelor de lupta si
depunerea juramantului de catre noua companii ale Regimentului de
granita nou infiintat. Generalul Bukow, trimis de Curtea din Viena sa
urmareasca si sa impulsioneze in Ardeal trecerea la catolicism, a venit
sa primeasca juramantul granicerilor nasaudeni si sa le sfinteasca
steagul.
Cand militarii erau pregatiti pentru
depunerea juramantului, in fata a iesit, calare, "mos Tanase Todoran",
in varsta de 104 ani, si le-a rostit granicerilor o cuvantare. Printre
altele le spunea: "De doi ani noi suntem graniceri si carte n-am primit
de la inalta imparateasa ca suntem oameni liberi!... si apoi asa nu vom
purta armele, ca sfanta credinta sa ne-o batjocoreasca! Jos armele!".
Soldatii care urmau sa depuna juramant
de credinta fata de Viena au trecut de partea lui Atanasie aruncand
armele jos, in semn de protest si nesupunere.
La scurt timp dupa aceea, s-au facut cercetari pentru ca vinovatii sa fie pedepsiti.
La 12 noiembrie 1763, pe acelasi platou
din Salva a avut loc executia celor gasiti vinovati de revolta din luna
mai. Atanasie Todoran a fost frant cu roata de sus in jos, iar capul i-a
fost legat de o roata, "pentru ca i-a retinut pe oameni de la unire si
de la inrolarea in statutul militar graniceresc..." - dupa cum se arata
in sentinta de condamnare.
Impreuna cu Atanasie au fost martirizati
prin spanzurare, "pentru aceeasi vina", Vasile Dumitru din Mocod,
Grigore Manu din Zagra si Vasile Oichi din Telciu, alte nouasprezece
persoane fiind supuse batailor cu vergi; multi dintre cei batuti au
murit sub lovituri.
| 
