Alaturi de marii stareti de la Valaam, de la Optina, de la Sarov, aproape contemporan cu Episcopul Teofan Zavoratul si cu protopresbiterul Ioan de Kronstadt, se numara si episcopul Ignatie Brianceaninov.
Nascut la 1807, intr-o familie nobila, face mai intai studii de inginerie. Dupa cativa ani, tarul Nicolae al II-lea, care-l cunostea si-l respecta, ii acorda ingaduinta de a se retrage la manastire: prin scrierile sale ascetice se intemeiaza pe propria experienta traita.
Dupa o indelungata perioada de cautare si maturizare in lume unde, impreuna cu alti cativa ofiteri din Corpul Inginerilor, traieste un crestinism integral, urmeaza anii de viata ascetica, de-a lungul carora lectura din Sfintii Parinti si Sfanta Liturghie a Bisericii ii modeleaza sufletul.
Sfantul Ignatie Briancianinov
Ales si sfintit episcop, el ramane totusi calugar, traind in simplitatea si iubirea evanghelica, aspru fata de sine, fara crutare, deschis si „daruit" celorlalti, fara deosebire de pozitie sociala sau neam; fin cunoscator al scrierilor mantuitoare, isi impartaseste cunostintele si experienta cu generozitate, prin viu grai sau prin scris. Se adreseaza indeosebi calugarilor epocii sale, intr-un limbaj care astazi ne pare invechit, dar care era cel al vremii, punandu-le la indemana bogatia si continutul mesajului evanghelic asa cum il vede un crestin care nu voieste decat ceea ce Dumnezeu voieste.
Acest mesaj trebuie vestit si in vremea noastra: temeiurile credintei, exigentele fara compromis ale vietii in Hristos, caile sigure pe care le-au deschis mesagerii Duhului de-a lungul veacurilor eroice ale crestinatatii trebuie vestite cu pasiune epocii noastre usuratice si dominate de relativism.
Episcopul Ignatie se muta la cele vesnice in 30 aprilie 1867. Biserica Rusa l-a trecut in randul sfintilor in anul 1988, cu prilejul aniversarii a 1000 de ani de la increstinarea poporului rus pravoslavnic. Sfintele sale moaste se afla in prezent la Iaroslav. Nu numai mirenii de buna credinta, ci si obstile monahale au nevoie sa auda glasul episcopului Ignatie, care sa le reaminteasca vocatia, exigentele absolute si "nebunesti" ale lui Dumnezeu, si sa-i cheme sa urmeze Calea care este Dumnezeu insusi, oricat li s-ar parea de paradoxala sau de imposibila.
Fie ca rugaciunile si gandirea episcopului Ignatie sa-i ajute pe cei care ezita inca sa intre pe deplin intru nadejde si, prin darul lui Dumnezeu de la Botez, intru comuniune euharistica: madulare vii ale Trupului lui Hristos, care se frang pana la sfarsitul veacurilor pentru mantuirea lumii, temple arzatoare ale Duhului Sfant, fii si fiice ale Dumnezeului celui viu, printr-o participare negraita, dar reala, la firea dumnezeiasca.
