Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian
(284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru
nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui
Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu
glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei
si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu
alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin,
din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau
inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost
slobozit si marele Nicolae. Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme
si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la
care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii
de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei
oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept,
au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia,
asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae,
ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis
imparatului Constantin si eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat
pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat
l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din
pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii. Si
alte multe minuni facand, pastorea dumnezeieste pe dreptcredinciosul sau
popor. Deci, venind la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul,
neuitand, nici dupa moarte, turma sa, ci in toate zilele dand cu
indestulare ale sale faceri de bine celor lipsiti si izbavindu-i de tot
felul de primejdii si de nevoi. Inca si pana astazi, Dumnezeu, prin
mijlocirea lui, lucreaza minuni si cei ce-l roaga cu adevarata si
neindoita credinta, nu numai mici binefaceri, ci si minuni mari
dobandesc. Din anul 1087, luna mai in 9 zile moastele Sfantului Nicolae
se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in
mainile musulmanilor. Acolo ele sunt in mare cinste din partea
credinciosilor, care vin la el, cu credinta, din toate partile
crestinatatii.
