Arhiva ortodoxa

Georgia este o tara mica. In prezent mai putin de cinci milioane de locuitori traiesc intre granitele sale. Insa acest pamant a daruit crestinatatii multime de sfinti – regi si regine, razboinici si asceti – ale caror vieti intaresc calitatile nobile ale poporului georgian. Vietile lor se intrepatrund cu istoria Georgiei, ea insasi o marturie a martiriului si a invierii. Unul din sfintii care s-au nevoit pe teritoriul Georgiei si care avea sa-si puna amprenta asupra spiritualitatii monahale gerogiane este Cuviosul David din Gareji. Acesta a trait in secolul al VI-lea fiind sirian de origine. Sfantul David este intemeietorul Lavrei care astazi ii poarta numele, aflata pe Muntele Gareji.

   fost mucenic al Sfantului Ioan de la Zedazeni cu care a calatorit  in Georgia. Sfantul David, avand la randul sau drept fiu duhovnicesc pe Lucian, s-a stabilit impreuna cu acesta pe un munte de langa Tbilisi, capitala regatului Kartli. In acel timp regatul Kartli se afla in mod constant sub ocupatia persilor  care erau cinstitori ai soarelui si ai focului. Sfantul David petrecea zile intregi in rugaciune mijlocind inaintea Domnului pentru iertarea pacatelor celor care traiau in oras. Cand termina rugaciunea de pe munte binecuvanta intrega cetate. O data pe saptamana Sfantul David si Lucian mergeau in oras pentru a predica.

Autoritatea si popularitatea Sfantului David i-au ingrijorat pe cinstitotii focului, acestia acuzandu-l de adulter si incercand sa-l discrediteze in ochii multimii. Ca dovada au adus marturia unei desfranate care a spus despre cuvios ca este tatal copilului pe care il poarta in pantec. Atunci sfantul a atins cu toiagul pantecul femeii spunandu-i copilului nenascut sa spuna adevarul. Pruncul a grait atunci in chip minunat numele tatalui adevarat. Vazand aceasta toti cei de fata au vrut sa o omoare pe femeia mincionasa. Sfantul a incercat sa-i opreasca dar nu a reusit sa se opuna furiei acestora. Mahnit profund de cele intamplate Sfantul David s-a indepartat de aceea regiune impreuna cu ucenicul sau, Lucian.

S-au stabilit in partea de est a orasului Tbilisi, in desertul Karachai in izolare totala. Cuviosii parinti s-au stabilit intr-o mica pestera in salbaticie petrecandu-si tot timpul in rugaciune. Lucian intrebandu-l pe Sfantul David cum vor supravietui, acesta l-a asigurat ca Dumnezeu le va purta de grija. Nu se hraneau dacet cu ierburi si scoarta copacilor. Cand ierburile s-au uscat din cauza caldurii din timpul verii, Domnul le-a trimis trei caprioare. Lucian  mulgand una dintre ele  a adus laptele la Sfantul David. Atunci, batranul facand semnul Sfintei Cruci deasupra laptelui acesta s-a transformat in branza. Parintii tineau un post strict miercurea si vinerea cand nu mancau nimic. In aceste zile nici caprioara nu ii vizita.

Potrivit traditiei un sarpe locuia intr-o pestera aflata in apropierea celei in care se nevoiau cuviosii. Acesta ataca animalele din imprejurimi. Sfantul David a poruncit atunci sarpelui sa paraseasca acest loc deoarece acest desert va deveni in scurt timp o "cetate" a monahilor. Sarpele insa nu l-a ascultat fiind o intrupare a diavolului. Ingerul Domnului a fost cel care aratandu-se cuviosului a distrus acest demon.

Odata, niste vanatori au urmarit caprioara parintelui dar vazandu-l pe Lucian in timp ce o mulgea au parasit locul in liniste. Vanatorii aveau un mare respect fata de Sfantul David. Introrcandu-se la casele lor au dat marturie despre cele ce au vazut.

Dupa cum prorocise cuviosul, salbaticia Gareji s-a umplut cu vremea de oameni iubitori de viata sihastreasca in Hristos. Manastirea intemeiata  aici,  timp de secole, avea sa reprezinte centrul duhovnicesc si cultural al Georgiei.

Dupa un timp, Sfantul David a plecat intr-un pelerinaj la Ierusalim. I-a incredintat lui Lucian toate responsabilitatile legate de manastire luand alti cativa frati cu el. Cand pelerinii s-au apropiat de locul de unde orasul Ierusalim devine vizibil, Sfantul David a cazut in genunchi rugandu-se cu lacrimi. Crezandu-se nevrednic sa calce in locul unde au calcat pasii lui Hristos, s-a multumit numai cu vederea orasului din afara.

Apoi, a mers pana la zidurile orasului unde s-a rugat. Ucenicii care l-au insotit au patruns in oras cinstind locurile sfinte. Intorcandu-se, Sfantul David a luat cu sine trei pietre. Noaptea un inger i s-a aratat Patriarhului Ierusalimului facandu-i cunoscut ca un cuvios pe nume David, care s-a multumit sa vada orasul sfant numai din afara, a luat cu sine trei pietre sfinte. Ingerul i-a mai spus ca batranul a trecut prin orasul Nablus, imbracat in zdrente si purtand pe umeri un sac in care tinea cele trei pietre. Patriarhul a trimis mesageri dupa batran cu rugamintea ca acesta sa inapoieze doua din cele trei pietre pe care le luase cu sine. Sfantul David a inapoiat cele doua pietre refuzand din smerenie totodata invitatia patriarhului de a-l cunoaste. A luat cea de-a treia piatra cu sine in manastire.

Dupa ce Sfantul David a adus piatra facatoare de minuni de la Ierusalim numarul fratilor din manastire s-a dublat. Dupa dorinta sa, o manastire inchinata Sfantului Ioan Botezatorul a fost intemeiata in locul numit "Mravalmta”.

Dumnezeu l-a instiintat pe Sfantul David cu privire la plecarea sa din aceasta lume. Afland despre vremea sfarsitului, Sfantul David le-a tinut fratilor ultima cuvantare intarindu-i pe acestia in lupta duhovniceasca pentru mantuirea sufletelor lor. Sfantul, dupa ce a primit Sfanta Euharistie, ridicandu-si mainele catre Domnul, si-a dat sufletul.