Sfantul Cuvios Patapie
Sfantul Cuvios Patapie a trait in sec.
al VII-lea fiind originar din Tebaida Egiptului. Vazand inca de timpuriu
desertaciunea lumii a ales viata calugareasca, nevoindu-se multi ani in
pustia Egiptului. Aici s-a inchinat vietii monahale, urmand lui Hristos
si petrecand intru toate nevointele trupului si duhului spre curatirea
de patimi a omului launtric. Auzind oamenii despre virtutile Sfantului
Patapie, au inceput sa vina in numar mare la locul de nevointa al
sfantului, spre a dobandi de la el ajutor si alinare vietii lor
chinuite. Temandu-se insa de lauda oamenilor si gandind ca se va putea
ascunde mai bine de oameni in mijlocul unei marii metropole decat in
pustie, a mers la Constantinopol. Aici
si-a ridicat o mica coliba in apropiere de Biserica Vlaherne. Ascuns in
spatele zidului colibei lui si necunoscut de nimeni, el si-a continuat
viata lui de nevointa sihastreasca ca si cand ar fi fost in pustie.
Insa lumina nu poate fi ascunsa sub
obroc. A venit la Sfantul Patapie, purtat de randuiala dumnezeiasca, un
copil orb din nastere. Sfantul Patapie s-a milostivit de el, s-a rugat
lui Dumnezeu, iar copilul si-a recapatat vederea. Minunea aceasta l-a
facut cunoscut si vestit pe Sfantul Patapie in tot Constantinopolul, iar
oamenii au inceput din nou sa-l caute in numar mare pe cuvios spre a
dobandi vindecare, mangaiere, si povata. Sfantul Patapie l-a vindecat pe
un inalt demnitar de idropica facand semnul crucii asupra lui si
ungindu-l cu untdelemn sfintit. Facand cu mana semnul crucii asupra unui
tanar, el a scos din el un diavol care il chinuise vreme indelungata.
Multe alte minuni a savarsit Sfantul Patapie, toate cu rugaciunea, intru
Numele lui Hristos, si prin semnul Sfintei Cruci. | 
