Cuviosul Chiriac s-a aratat un vas ales al Duhului Sfant, numarandu-se in randurile marilor nevoitori ai secolului al XVII-lea din Moldova, alaturi de Sfantul Ierarh Dosoftei Mitropolitul Moldovei, Cuviosul Paisie Velicikovski, Cuviosul Onufrie de la Sihastria Voronei, Chiriac de la Bisericani, Onufrie de la Tazlau si alti traitori ramasi necunoscuti. Este praznuit la data de 9 septembrie.
Argumente care indeplinesc criteriile de fond pentru canonizare:
1. Ortodoxia credintei
Cuviosul Chiriac s-a nascut la sfarsitul secolului al XVI-lea intr-o familie de credinciosi din satul Mesteacan. De mic copil, fiind luat de catre parinti la sfintele slujbe de la Manastirea Tazlau, a simtit ca sufletul i se "intraripeaza cu dumnezeiescul dor", drept pentru care, luand binecuvantare parinteasca, a intrat din frageda tinerete in obstea Manastirii Tazlau. A deprins viata monahiceasca in manastire, apoi a primit ingerescul chip al calugariei. Aici el da dovada de multa dragoste si ravna duhovniceasca, devenind un ales lucrator al smereniei intru ascultare, al rugaciunii neincetate si al postirii indelungate. Dupa putina vreme a fost hirotonit fara voia lui diacon si preot, devenind in scurta vreme un iscusit povatuitor de suflete. Dorul pentru o nevointa mai aspra il face sa se retraga in pustnicie intr-o pestera pe un munte din apropierea manastirii, numit Magura Tazlaului, impreuna cu alti sihastri, unde zeci de ani se osteneste in privegheri de toata noaptea, rabdand si biruind frigul cumplit si ispitele diavolesti. Vazandu-se inconjurat de multi ucenici, peste treizeci, Cuviosul Chiriac a inaltat pe munte, alaturi de chilia sa un mic altar de rugaciune, in care se ruga ziua si noaptea si unde marturisea pe fiii sai duhovnicesti. Dobandind darul rugaciunii curate, al vindecarii bolilor si al izgonirii demonilor, el devine foarte cautat de catre multimile de calugari si credinciosi, dornici sa se impartaseasca din sfintenia vietii sale. In acea perioada de intensa propaganda calvina venita din Transilvania, el se constituie intr-un adevarat aparator si marturisitor al dreptei credinte, pastrand aprinsa flacara Ortodoxiei in tot tinutul Neamtului.
Prin acestea el s-a aratat urmator dreptei credinte a Sfintilor Parinti ai Bisericii si ravnitor in a urma pilda vietii lor.
2. Sfintenia vietii
Faptele cele mai alese ale vietii Cuviosului Chiriac de la Tazlau sunt: dragostea si ravna duhovniceasca, nevointa pustniceasca, smerenia, desavarsita ascultare, tacerea, postirea indelungata si neincetata rugaciune.
Ravnind vietii imbunatatite a nevoitorilor pentru Hristos, Cuviosul Chiriac a cercetat manastirile Moldovei, culegand cu harnicie sfaturi ziditoare de suflet, deprinzand lepadarea de sine pentru a-I urma lui Hristos si, mai ales, invatand de la fiecare parinte intalnit lucrarea cea placuta a lui Dumnezeu: rugaciunea neincetata. Fara indoiala, se ocupa si cu citirea Scripturii si a altor carti folositoare. Datorita sporirii sale in viata duhovniceasca, Cuviosul Chiriac se retrage in pustie spre linistire, vietuind timp de mai multi ani, intr-o pestera de pe muntele Magura Tazlaului din apropierea manastirii, intr-o aspra nevointa, petrecand in smerenie, desavarsita ascultare, tacere si neincetata rugaciune. Manca doar o data in zi, dupa apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, atipind doar doua-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului. Astfel va starui cuviosul fara odihna in chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toata patima trupului, invrednicindu-se de vederea luminii dumnezeiesti si primind roua Duhului Sfant. Facand inima sa locas neprihanit Mantuitorului Hristos, se va bucura intru adancul ei de mari bucurii si mangaieri duhovnicesti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducatoare de bucurie. Si urcand in scurt timp pe treptele sfinteniei, pe multi ii folosea cu vietuirea sa aleasa, cu rugaciunea si cu sfatul sau, caci a fost binecuvantat de Dumnezeu cu darul discernerii gandurilor. Si atat monahii, cat si credinciosii de rand il cautau, minunandu-se de blandetea si intelepciunea sa, si pe multi a indreptat pe calea cea dreapta, risipind cursele vrajmasilor si aratandu-se facator de minuni inca din timpul vietii. El este considerat ctitorul duhovnicesc al Manastirii Tazlau, pe multi calugari folosind cu pilda vietii sale curate. Trece la Domnul in jurul 1660, avand mormantul in pridvorul bisericii manastirii.
3. Fapte minunate si cinstirea lui in evlavia populara
Inca din timpul vietii si imediat dupa moarte, evlavia populara l-a consacrat drept sfant, lucru adeverit si de Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, fost egumen la Manastirea Tazlau, care l-a cunoscut fiind in viata si apoi i-a sarutat moastele, dupa cum insusi marturiseste "apucat-am in zilele noastre parinti inalti la podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca: pe parintele Chiriac de Beserecani, gol si ticalosit in munte 60 de ani, si pe Chiriac de la Tazlau", iar in Patericul Sfintilor moldo-romani, din anul 1888 se scrie: "Asemenea, tot intru aceasta vreme, in anii 1660 s-a nevoit sihastreste si alt preacuvios parinte Chiriac de la Schitul Tazlaul si tare mult s-a luptat impotriva vrajmasilor celor nevazuti si desavarsit i-a biruit si se praznuieste (la) decembrie 31 de zile".
Multi calugari si pustnici s-au mantuit prin rugaciunea si povatuirea sa blanda. Avea darul tamaduirii si indrazneala la rugaciune inaintea lui Dumnezeu, caci se spune ca si demoni scotea din oameni, dupa unele traditii. Pentru viata sa de sfintenie a fost cinstit de calugari si credinciosi dintotdeauna. Totodata, putem aminti de Cuviosul Chiriac, care a fost pictat cu aureola, in urma cu cativa ani, pe peretele nordic din Catedrala Veche Mitropolitana "Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si Cuvioasa Teodora de la Sihla" din Iasi, ca o anticipare a canonizarii sale oficiale de catre Biserica Ortodoxa Romana.
Drept marturie a vietuirii sale sfinte si minunate este aceea ca dupa moarte (1660), trupul fiindu-i dezgropat, dupa randuiala stramoseasca, a fost gasit nestricat. Se spune ca se faceau minuni la mormantul sau. Spre sfarsitul sec. al XVII-lea, abatandu-se asupra Moldovei grele primejdii si padurile umplandu-se de oameni in bejenie, moastele Cuviosului Chiriac s-au impartit intre credinciosi, dupa traditie, pentru a nu fi profanate de pagani, iar o parte ar fi ramas in mormant pana astazi. Cu adanca evlavie si nadejde veneau si vin pana astazi sa se inchine la mormantul sau calugari si credinciosi din departari.
Sfantul Chiriac de la Tazlau, zi de pomenire in 9 septembrie
Sfantul Chiriac de la Tazlau
Troparul Sfantului Chiriac de la Tazlau, glasul 1:
De dragostea lui Hristos fiind inflacarat, viata sihastreasca ai petrecut in pestera din Magura Tazlaului, pe Dumnezeu slavind si pe diavoli biruind. Pentru acesta cu credinta te laudam pe tine Cuvioase Chiriac, Parintele nostru!
Condacul glasul 1:
Despartindu-te din tinerete de lume, ai plecat cu binecuvantare din casa parinteasca si ai intrat sa slujesti in Casa Domnului la Manastirea Tazlau, unde te ai facut calugar iscusit si mai apoi pustniciei te-ai dat, facandu-te vas ales al Duhului. De aceea, intr-un glas iti strigam: Bucura-te, Sfinte Cuvioase Parinte Chiriac, podoaba Moldovei si lauda sihastrilor!
SINAXAR - Sfantul Cuvios Chiriac de la Tazlau
Cel mai cunoscut pustnic nevoitor in preajma Manastirii Tazlau, unul dintre marii sfinti ai neamului nostru romanesc care a ramas in constiinta poporului, este Sfantul Cuvios Chiriac, ostenitor in pestera din muntele Magura. Printr-o viata aleasa, inchinata in intregime lui Dumnezeu, petrecuta in nevointa si neincetata rugaciune, Cuviosul Chiriac s-a aratat un vas ales al Duhului Sfant, numarandu-se in randurile marilor nevoitori ai secolului al XVII-lea din Moldova.
S-a nascut la inceputul secolului al XVII-lea intr-o familie de credinciosi din satul Mesteacan. De mic copil, fiind luat de catre parinti la sfintele slujbe de la Manastirea Tazlau, a simtit ca sufletul i se "intraripeaza cu dumnezeiescul dor", drept pentru care, luand binecuvantare parinteasca, a intrat din frageda tinerete in obstea Manastirii Tazlau. A deprins viata monahiceasca in manastire, apoi a primit ingerescul chip al calugariei. Aici el da dovada de multa dragoste si ravna duhovniceasca, devenind un ales lucrator al smereniei intru ascultare, al rugaciunii neincetate si al postirii indelungate. Dupa putina vreme a fost hirotoni, fara voia lui, diacon si preot, devenind in scurta vreme un iscusit povatuitor de suflete. Dorul pentru o nevointa mai aspra il face sa se retraga in pustnicie intr-o pestera pe un munte din apropierea manastirii, numit Magura Tazlaului, unde se osteneste in privegheri de toata noaptea, rabdand si biruind frigul cumplit si ispitele diavolesti. Dobandind darul rugaciunii curate, al vindecarii bolilor si al izgonirii demonilor, el devine foarte cautat de catre multimile de calugari si credinciosi, dornici sa se impartaseasca din sfintenia vietii sale. In acea perioada de intensa propaganda calvina venita din Transilvania, el se constituie intr-un adevarat aparator si marturisitor al dreptei credinte, pastrand aprinsa flacara Ortodoxiei in tot tinutul Neamtului.
Prin acestea el s-a aratat urmator dreptei credinte a Sfintilor Parinti ai Bisericii si ravnitor in a urma pilda vietii lor.
Ravnind vietii imbunatatite a nevoitorilor pentru Hristos, Cuviosul Chiriac a cercetat manastirile Moldovei, culegand cu harnicie sfaturi ziditoare de suflet, deprinzand lepadarea de sine pentru a-I urma lui Hristos si, mai ales, invatand de la fiecare parinte intalnit lucrarea cea placuta a lui Dumnezeu: rugaciunea neincetata. Fara indoiala, se ocupa si cu citirea Scripturii si a altor carti folositoare. Manca doar o data in zi, dupa apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, atipind doar doua-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului. Astfel va starui cuviosul fara odihna in chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toata patima trupului, invrednicindu-se de vederea luminii dumnezeiesti si primind roua Duhului Sfant. Facand inima sa locas neprihanit Mantuitorului Hristos, se va bucura intru adancul ei de mari bucurii si mangaieri duhovnicesti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducatoare de bucurie. Si urcand in scurt timp pe treptele sfinteniei, pe multi ii folosea cu vietuirea sa aleasa, cu rugaciunea si cu sfatul sau, caci a fost binecuvantat de Dumnezeu cu darul discernerii gandurilor. Si atat monahii, cat si credinciosii de rand il cautau,minunandu-se de blandetea si intelepciunea sa, si pe multi a indreptat pe calea cea dreapta, risipind cursele vrajmasilor si aratandu-se facator de minuni inca din timpul vietii.
Faptele cele mai alese ale vietii Cuviosului Chiriac de la Tazlau sunt: dragostea si ravna duhovniceasca, nevointa pustniceasca, smerenia, desavarsita ascultare, tacerea, postirea indelungata si neincetata rugaciune.
Trece la Domnul in jurul 1660, fiind inmormantat in pridvorul bisericii manastirii.
Inca din timpul vietii, evlavia populara l-a consacrat drept sfant, lucru adeverit si de Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care l-a cunoscut si, apoi, i-a sarutat moastele, dupa cum insusi marturiseste; "apucat-am in zilele noastre parinti inalti la podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca: pe parintele Chiriac de la Bisericani si pe Chiriac de la Tazlau", iar in Patericul Sfintilor moldo-romani, din anul 1888 se scrie: "Asemenea, tot intru aceasta vreme, s-a nevoit sihastreste si alt preacuvios parinte Chiriac de la Schitul Tazlaul si tare mult s-a luptat impotriva vrajmasilor celor nevazuti si desavarsit i-a biruit si se praznuieste (la) decembrie 31 de zile".
Drept marturie a vietuirii sale sfinte si minunate este aceea ca dupa moarte (1660), trupul fiindu-i dezgropat, dupa randuiala stramoseasca, a fost gasit nestricat. Din evlavie, trupul i-a fost impartit, iar o parte ar fi ramas in mormantul sau. Cu adanca credinta si nadejde vin si astazi sa se inchine la sfintele sale moaste calugari si credinciosi de pretutindeni.
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
