Sfantul Cuvios Antonie de la Iezeru Valcea
Sfantul Antonie a trait in timpul
domniei voievodului Matei Basarab si a domnitorului Constantin
Brancoveanu. S-a spus despre el ca ar fi un aroman, originar din orasul
Ianina, din Grecia. Din cercetarile facute, putem sustine ca venea
dintr-o familie de crestini din satele Olteniei.
Impresionat de viata aleasa pe care o
duceau calugarii de la Iezeru a intrat frate in acest schit. Dorind sa
sporeasca nevointele monahicesti, a cerut binecuvantare Episcopului
locului, Ilarion, sa mearga la Sfantul Munte Athos. Acesta cunoscand ca
este monah imbunatatit si de mare folos multora, l-a sfatuit sa renunte.
Cuviosul Antonie ii asculta sfatul si in jurul anului 1690 s-a retras
la cativa kilometri de schitul Iezeru, in muntele cu acelasi nume, unde
si-a gasit adapost intr-o pestera. Aceasta i-a devenit chilie si loc de
reculegere. Nemultumit ca nu avea un loc anume randuit pentru rugaciune,
a inceput sa sape alaturi un mic paraclis in stanca, largind stanca in
asa fel incat sa poata face din ea un lacas de inchinare si de
preamarire a lui Dumnezeu. Terminand aceasta bisericuta, i-a pus o
catapeteasma si icoane, inzestrand-o cu cele necesare savarsirii
dumnezeiestilor slujbe. Episcopul Ilarion al Ramnicului a sfintit acest
locas.
In aceasta bisericuta s-a rugat mereu cuviosul Antonie sihastrul, pana
la sfarsitul vietii. Cobora la schit doar in duminici si sarbatori
pentru a asculta Sfanta Liturghie si a primi Trupul si Sangele Domnului.
Cuviosul Antonie a stat in sihastrie 28 ani si a trait in total 92 ani. Mutarea sa la Domnul a fost in 23 noiembrie 1719.
Tinand seama de viata si nevointele sale, Sfantul Sinod al Bisericii
noastre, in sedinta din 20 iunie 1992, a hotarat ca el sa fie asezat in
randul sfintilor.
Sfintele Moaste ale Cuviosului Antonie
au fost asezate in Biserica Schitului Iezer. O particica din Sfintele
sale Moaste se afla si la Schitul Darvari din Bucuresti.
Sfantul Ierarh Amfilohie
Sfantul Amfilohie a fost concetateanul
si prietenul Sfantului Vasile cel Mare, precum si al altor sfinti mari
din veacul al patrulea. Acesta de foarte tanar s-a retras intr-o pestera
unde s-a nevoit ca sihastru vreme de patruzeci de ani. Dupa ce scaunul
episcopal de la Iconium a ramas vacant, Amfilohie a fost acela care, cu
voia lui Dumnezeu, a fost ales si inaltat Episcop in Iconium.
Sfantul Amfilohie s-a numarat printre Sfintii Parinti de la Sinodul al
Doilea Ecumenic din anul 381. El a luptat impotriva lui Macedonie,
impotriva arienilor si a eunomienilor.
Dupa ce imparatul Teodosie a dat
stapanirea partilor apusului Europei lui Valentinian cel tanar si a
biruit pe tiranul Maxim, s-a intors la Constantinopol. Atunci Amfilohie,
intrand la imparatul, l-a rugat sa alunge pe arieni si fiindca
imparatul nu voia aceasta, a aflat acest minunat parinte o maiestrie
prin care a putut sa induplece pe imparat.
Caci mergand la imparat, a salutat pe
Teodosie ca pe un imparat, iar pe Arcadie, fiul lui, care atunci fusese
uns nou imparat, l-a salutat in chip prea injositor. Deci maniindu-se
pentru aceasta Teodosie, a socotit necinstea fiului sau aratata necinste
adusa lui. Atunci sfantul preaintelepteste a aratat lucrul, zicand:
"Vezi, o imparate, cum nu suferi necinstirea fiului tau si te manii? Asa
sa crezi ca si Dumnezeu si Tatal, asemenea Se intoarce si uraste pe
aceia care hulesc pe Fiul Sau si zic ca Acesta este mai prejos decat
Tatal".
Auzind aceste cuvinte imparatul a
inteles de ce Sfantul Amfilohie nu a dat cinstea cuvenita fiului lui,
Arcadie, si s-a minunat de intelepciunea si indrazneala lui. Sfantul
Amfilohie s-a mutat la Domnul la anul 395.
|