Arhiva ortodoxa

Sfantul Cuvios Alipie Stalpnicul a trait in secolul al VII-lea. Si-a petrecut 53 de ani din viata pe un stalp, rugandu-se neincetat lui Dumnezeu. A tamaduit prin rugaciunile sale atat bolile sufletesti, cat si pe cele trupesti. Pentru ca multe persoane doreau sa vietuiasca langa el, va intemeia doua manastiri, de o parte si de cealalta a stalpului (locul in care se nevoia).

Atat de placut s-a facut lui Dumnezeu, incat in viata sa era luminat cu lumina cereasca. De multe ori se arata peste capul lui un stalp prea luminat ca de foc si tot locul acela il lumina. Si aceasta se facea uneori ziua, iar alteori noaptea. Multi s-au invrednicit sa vada acea lumina necreata prezenta peste trupul sfantului Alipie.

Cu paisprezece ani inainte de a trece la cele vesnice, a fost lovite cu niste rani cumplite la picioare, incat nu era cu putinta sa mai stea pe ele. A zacut pe o parte pana la moartea sa. Nu a dorit sa fie intors de catre ucenici pe partea cealalta, ci a rabdat ca un alt Iov, multumind lui Dumnezeu pentru toate.

Sfantul Cuvios Stelian Paflagonul, cunoscut indeobste ca ocrotitor al pruncilor, a fost sfintit si s-a facut locas al Duhului Sfant inca din pantecele maicii sale. Intru toate era curat si intru toate era plin de dragostea cea catre toti. Pentru aceasta, la vremea potrivita, impartindu-si bogatia pe care o avea la saraci si facandu-se monah, a intrecut pe toti monahii de atunci prin aspra vietuire si ostenitoarea sihastrie.