Sfantul Chindeas, cuviosul si taumaturgul, este un sfant de origine germana care, dorind viata duhovniceasca, s-a nevoit mai intai in Tara Sfanta, in apropiere de Ierusalim, iar mai apoi, in insula Cipru. Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Cuvios Chindeas anual, in ziua de 6 octombrie.
Sfantul Chindeas Taumaturgul
Despre viata Sfantului Chindeas nu se stiu foarte multe date. Astfel, venit din Germania, tanarul ravnitor s-a asezat nu departe de raul Iordan, in pustia insufletita de rugaciunile a nenumarati sfinti. Inca din frageda varsta, tanarul nu a dormit niciodata in pat, ci numai pe jos, nevoindu-se dupa puteri. In scurta vreme, sfantul a fost binecuvantat de Dumnezeu cu daruri duhovnicesti.
Una dintre minunile de inceput ale cuviosului a fost aceea de a vindeca un copil posedat al unui om instarit din zona, care cheltuise deja pentru vindecarea fiului nenumarate bogatii. Auzind despre viata sfanta a calugarilor de langa Iordan, barbatul cel instarit a venit la acestia, impreuna cu fiul sau cel posedat. Odata ajuns aici, tatal a hotarat sa mearga la cuviosul Anania. Acesta din urma l-a trimis insa la cuviosul Chindeas, care l-a si vindecat.
Nu dupa mult timp, Sfantul Chindeas a fost numit mitropolit al Ierusalimului. Cu toate acestea, cuviosului a inceput sa-i lipseasca viata cea linistita din pustia Iordanului, motiv pentru care in numai cativa ani el s-a si retras din nou in pestera sa.
Cand Ierusalimul a fost cucerit de catre arabii saracini, in secolul al VII-lea (638), impreuna cu alti cativa sihastri, Cuviosul Chideas a plecat si el, spre locuri mai linistite, spre a se putea indeletnici cu rugaciunea si cu nevointele. Fugind din Palestina cu corabia, sihastrii au ajuns in insula Cipru, o parte dintre ei ramanand in localitatea Pafos, o alta parte mergand mai departe. Dupa ce s-au sfatuit intru cele duhovnicesti, fiecare sihastru si-a luat calea sa, retregandu-se care incotro, in locuri mai linistite si neumblate.
La inceput, Sfantul Chindeas a fost ucenicul Sfantului Iona din Pergam, impreuna cu care el a si plecat din Tara Sfanta. Dupa ce cuviosii au ajuns in insula Cipru, Sfantul Iona a plecat in regiunea Pergam, in vreme ce Sfantul Chindeas a ramas in localitatea Pafos. Dupa o oarecare vreme, Sfantul Chideas a mers sa il caute pe prietenul sau, cuviosul Iona, aflat pe atunci in regiunea Salamina. Ajuns acolo, Chindeas s-a asezat intr-o micuta pestera de langa localitatea Avgorou.
Cuviosul Chindeas a fagaduit Domnului sa nu isi mai paraseasca pestera pana la moarte. La un moment dat, nemaiputand rezista fara apa, sfantul s-a rugat din toata inima Domnului, sa-i usureze greutatea. Nu dupa mult timp, din peretele pesterii a inceput sa curga apa curata si dulce.
Alta data, dorind din toata inima sa-l vada pe prietenul sau, Iona, el s-a rugat Domnului sa-l trimita la el, spre mangaiere. Nu dupa mult timp, cuviosul Iona a aparut langa pestera sfantului, spre marea lui bucurie. Dupa ce au stat de vorba, odihnindu-se unul de celalalt, cuviosul Iona s-a intors in sihastria lui.
Crestinii din zona au aflat rapid despre viata duhovniceasca a Sfantului Chindeas, motiv pentru care acestia au inceput sa-l caute pe sfant, in vederea binecuvantarii si tamaduirii de boli. Multe minuni si tamaduiri a savarsit Domnul, prin mainile sfantului sau Chineas.
Vreme de 17 ani, insula Cipru a fost cuprinsa de seceta. Locuitorii, nemaiputand suporta lipsa apei, au alergat la pestera sfantului si s-au rugat acestuia sa mijloceasca la Domnul pentru venirea ploii. Bineplacand inaintea Domnului, sfantul a dobandit cererea cea de folos.
Intr-o zi, pe cand crestinii il cautau, dupa obicei, pentru binecuvantare si tamaduire, ei au aflat doar trupul sfantului, frumos mirositor. Cu multa durere si jale, crestinii l-au inmormantat pe sfant in pestera in care acesta a vietuit vreme de mai multi ani de zile.
Dupa cativa ani, langa pestera sfantului a fost zidita o manastire inchinata acestuia. Se crede ca bisericuta cea veche dateaza inca din secolele VII-X. Pestera cuviosului Chideas se pastreaza pana astazi. In anul 1972, langa bisericuta se aflau numai cateva chilii, majoritatea fiind ruinate. In acest an a luat nastere o noua obste de maici, bisericuta fiind redeschisa, iar chiliile reparate.
