Sfanta Mucenita Suniva este sarbatorita pe 8 iulie.
Sfanta Suniva s-a nascut in secolul X si
este protectoarea Episcopiei Norvegiene Bjorgvin, a intregii coaste de
vest a Norvegiei si a mai multor parohii ortodoxe. Numele de Suniva este
o forma scandinava a numelui Sunngifu, care inseamna, "Darul Soarelui”.
Viata Sfintei Suniva a fost scrisa la Manastirea din Selje, in jurul
anului 1170, in limba latina, fiind cuprinsa in lucrarea Acta Sanctorum.
Suniva a fost o printesa irlandeza crestina, deosebit de frumoasa,
fiind de mica crescuta in invatatura crestina. Murind tatal sau, Sunniva
preia conducerea regatului, iar vestea despre frumusetea si
intelepciunea printesei s-a raspandit foarte rapid. Un rege pagan din
acele locuri si-a dorit foarte mult sa o aiba de sotie, insa fecioara
Suniva l-a refuzat nu doar pentru faptul ca era pagan, dar mai ales
pentru ca dorea sa-si inchine viata lui Hristos, Mirele ceresc.
Suniva paraseste Irlanda, cu cei mai apropiati prieteni ai sai, in trei
corabii fara panze si fara vasle, lasandu-se in voia curentilor. O
furtuna desparte cele trei corabii, una dintre ele ajunge pe insulita
Kunn, in nordul fiordului Sogne, iar celelalte doua corabii, impreuna cu
Sunniva ajung pe coasta de vest a Norvegiei, pe Insula Selje. Aici
aveau apa proaspata si peste pentru hrana. Neintalnind pe nimeni, s-au
asezat in pesterile muntilor din apropiere. Totusi, locuitorii fiordului
din apropiere au descoperit prezenta strainilor misteriosi, si-au
simtit amenintate oile care pasteau pe aceasta insula si au trimis
oameni ca sa ii omoare. Suniva si cei dimpreuna cu ea, barbati, femei si
copii, s-au rugat pentru mantuirea lor iar cand paganii au sosit pe
insula, blocuri mari de piatra au astupat intrarea in pestera care
adapostea pe sfanta si pe insotitorii ei.
Mai tarziu doi fermieri calatoreau spre Trondheim, capitala de atunci a
Norvegiei. Intr-o noapte pe cand ancorau in apropierea Insulei Selje, au
observat o lumina minunata deasupra insulei. Cand au ajuns la
Trondheim, acestia l-au instiintat pe regele crestin Olav Trygvasson.
Noul rege si Episcopul Sigurd au inteles ca este o minune a lui Dumnezeu
si s-au interesat de Insula Selje, iar in anul 996 au ajuns pe insula
unde au gasit pestera care adapostea moastele Sfintei Suniva. Cand au
dat la o parte pietrele, trupul ei era intreg incat parea ca doarme.
Alaturi de sfintele ei moaste erau numeroase oseminte bine mirositoare.
Regele Olav Trygvasson a ridicat un paraclis in fata pesterii si o
biserica mai jos, iar mai tarziu, a fost intemeiata o manastire.
Sfanta Suniva a devenit protectoarea coastei de vest a Norvegiei, iar
Selje a fost transformata in scaun episcopal pentru zona Gulating. In
1170 scaunul episcopal a fost transferat la Bergen, impreuna cu moastele
Sfintei Suniva care au fost depuse in Biserica Mantuitorului Hristos,
pe 31 august 1170, de catre Episcopul Pål. O parte din sanctuar a ramas
pe insula, iar mai tarziu, monahii benedictini s-au mutat pe insula,
venind probabil din Anglia. Inca inainte de reforma, manastirea a fost
mistuita de un incendiu, fiind abandonata in cele din urma. Ruinele ei
se pot vedea si astazi.
In timpul incendiilor din 1170-1171 si 1198 care a avut loc in Bergen,
mostele Sfintei Suniva au fost luate din biserica si asezate langa
flacari. Acestea au oprit inaintarea focului, iar Sfanta Suniva a fost
cinstita si ca ocrotitoare de incendii si epidemii. Din nefericire, dupa
Reforma protestanta din Norvegia, moastele sfintei nu se mai stie unde
au fost depuse.
| 
