Sfanta Mucenita Filofteia de la Arges
Sfanta Mucenita Filofteia a trait in
sec. al XIII-lea, in sudul Dunarii, insa nu se stie cu exactitate daca
provenea din neam de romani sau de bulgari. Numele sau in limba greaca
inseamna "iubitoare de Dumnezeu". Pentru ca a dovedit mila fata de
oamenii sarmani, a fost omorata de tatal sau, la varsta de numai 12 ani.
Chiar daca moastele sale se afla la Curtea de Arges de la sfarsitul
sec. al XIV-lea, abia in anul 1950, Sinodul BOR a decis generalizarea
cultului Sfintei Filofteia.
Istoria arata ca moastele Sfintei
Filofteia au fost duse initial la Tarnovo, unde au ramas pana in anul
1393. In acel an, Taratul bulgar a fost ocupat de turci, care au si ars
orasul. Pentru a le feri de profanare, moastele au fost duse la Vidin,
unde au stat putin timp, probabil pana in 1396. Dupa infrangerea
armatelor crestine la Nikopole, crescand amenintarea turca, moastele au
fost oferite domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran
(1386-1418). Acesta le-a asezat in vechea ctitorie domneasca, cu hramul
"Sf. Nicolae", de la Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana.
In acest fel se explica si alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de
pomenire (imediat dupa ziua hramului). Dupa construirea noii biserici de
catre Neagoe Basarab, sfintita la 15 august 1517, moastele au fost
asezate aici a doua zi, cand s-a facut si proclamarea canonizarii Sf.
Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).
Moastele au ramas la Curtea de Arges
pana in 1893, cand, datorita starii avansate de degradare a bisericii,
au fost mutate in bisericile "Sf. Gheorghe" si "Adormirea Maicii
Domnului" - Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi
mondial, datorita mutarii frontului in apropierea acestei localitati,
moastele au fost duse in paraclisul Manastirii Antim din Bucuresti. Dupa
terminarea razboiului, au fost readuse la Curtea de Arges, iar din 1949
se afla in paraclisul acestei manastiri.
In traditia populara este Sfanta Filofteia este numita Poitra lui Nicolae.
Sfantul Ambrozie de Milan, Episcopul Mediolanului
Sfantul Ambrozie s-a nascut, la
inceputul secolului al IV-lea, intr-o familie de nobili, tatal sau fiind
deputatul imperial pentru Galia si Spania. Chiar daca pagan cu
credinta, mama sa a fost crestina. Dupa moartea tatalui lui, imparatul
l-a numit reprezentant al sau in provincia Liguria, in care cetatea de
resedinta era Mediolanul (Milanul de astazi). Murind Episcopul
Milanului, s-a starnit cearta apriga intre crestinii ortodocsi si cei
eretici, arieni, cu privire la cine sa fie urmatorul episcop. Sfantul
Ambrozie a intrat in biserica ca sa instaureze linistea. Atunci a
strigat un prunc de la sanul maicii lui asa: "Ambrozie sa ne fie
episcop!" Oamenii au vazut in strigatul limpede al copilului voia lui
Dumnezeu, si l-au ridicat pe Ambrozie arhiereu al eparhiei lor. Astfel,
Sfantul Ambrozie a primit Sfantul Botez, a trecut prin toate randuitele
trepte preotesti si a fost sfintit episcop in durata unei singure
saptamani. De pe scaunul arhieresc Sfantul Ambrozie a intarit credinta
ortodoxa, a starpit neghina ereziei, a impodobit sfintele biserici, a
propovaduit credinta la pagani, a scris minunate carti de adanca
invatatura crestina si a fost icoana si pilda de vietuire adevarata dupa
Dumnezeu, ca un adevarat pastor crestin. El a compus cunoscuta cantare
"Pre Tine Dumnezeule Te laudam" intalnita in slujba
Te-Deum-ului. Dumnezeu i-a daruit Sfantului Ambrozie har peste har,
incat el a inviat si mortii, a scos afara diavolii din oameni, a
vindecat bolnavii de bolile lor incurabile si a vestit mai inainte
viitorul. Sfantul Ambrozie al Mediolanului s-a savarsit cu pace in
dimineata Slavitului Praznic al Invierii Domnului din anul 397.
| 
