Sfanta Cuvioasa Ana din Novgorod (+ 1050) este sarbatorita la 10 februarie.
Sfanta Cuvioasa Ana a fost fiica primului rege crestin al Suediei, Olav
Sketkönung. Este una dintre cele mai venerate sfinte din calendarul
ortodox slav.
Printesa vikinga a fost cunoscuta in patria ei ca Ingegerda, dar cand a
venit in Rusia rusii au numit-o Irina. Numele de Ana l-a primit cu putin
inainte de moarte, cand a luat chipul monahicesc. Ana a beneficiat de o
blagloslovita crestere duhovniceasca, caci tatal sau si mama sa, Regina
Estrida, erau amandoi cu totul daruiti noii lor credinte crestine.
Despre Regina Estrida se spune ca „descindea din cea mai aleasa familie a
Suediei, fiind vestita pentru mintea ei stralucita, inima plina de
dragoste si darnicia ei. Toti copiii ei au ramas vestiti pentru
dragalasenia lor si inaltele lor daruri duhovnicesti”.
Sfanta Ana s-a dovedit a fi o printesa a pacii, induplecandu-l pe tatal
ei sa faca pace cu Norvegia invecinata, randuind ca sora sa Astrid sa se
marite cu regele norvegian Olav al II-lea Haraldsson. Ea insasi fusese
fagaduita acestui rege al Norvegiei, care avea sa devina Sfantul Martir
Olav (sarbatorit la 29 iulie), numit si ocrotitorul Norvegiei, pentru
marea sa lucrare de raspandire a crestinismului in aceasta tara. In cele
din urma, tatal ei, Regele Olav Sketkönung al Suediei, a crezut ca ar
fi mai de folos sa se marite cu stralucitul cneaz Iaroslav al
Novgorodului, iar Irina, Ana de mai tarziu, a facut ascultare. Acest
insemnat duce al Rusiei a trimis soli la Regele Olav al Suediei, cautand
sa incheie o alianta care sa fie intarita prin casatoria cu fiica
acestuia, care nu avea impliniti atunci 20 de ani. Ca parte a
intelegerii de dinainte de casatorie, Ana a cerut sa i se dea ca dar de
nunta cetatea si tinutul Ladoga, cu dreptul de a-l chivernisi ea insasi
si de a pune un imputernicit care sa o ajute sa-l carmuiasca. Cererile
ei au fost primite, astfel ca in vara anului 1016 ea si cu Iaroslav s-au
cununat la Novgorod. Curand dupa aceea, curtea domneasca a fost mutata
la Kiev, oras pe care Iaroslav il mostenise de la tatal sau, Sfantul
Cneaz Vladimir, sarbatorit in calendarul ortodox la 15 iulie.
Marea Ducesa de Novgorod a luat parte nemijlocit la domnia tarii alaturi
de sotul ei, uneori intrand chiar in lupta cu el, alteori ajutandu-l sa
incheie tratate de pace cu dusmanii. Au avut sapte fii si trei fiice,
despre care marele retor Ilarion (care a ajuns mai apoi Mitropolitul
Kievului) a spus ca erau cu totii deplin daruiti credintei crestinesti.
Unul dintre acesti fii, Vladimir, care a ctitorit si catedrala din
Novgorod, a fost proslavit ca sfant (sarbatorit la 4 octombrie). Ana a
ajutat si la cresterea mai multor copii de regi, printre care Edwin si
Edward, fiii Regelui Edmund al Angliei, si Magnus, fiul Sfantului Rege
Martir Olav al II-lea Haraldsson al Norvegiei. In anul 1028, Iaroslav si
Ana au dat adapost chiar Sfantului Rege Olav, cand a fugit de navalirea
si razmerita din tara sa.
Sotul sfintei, cunoscut de urmasi ca Iaroslav cel Intelept, si-a
dobandit numele de la chibzuinta cu care si-a ocarmuit poporul si marele
sau interes fata de invatatura. Dupa cum se consemneaza in Marele
Letopiset Rusesc, in 1037 el a adunat la Kiev mai multi gramatici care
au talmacit carti din greceste in limba slavona si a dat intaiul cod de
legi din tarile rusesti, cunoscut ca Pravila Ruseasca. Tot el e a pus sa
se scrie Marele Letopiset Rusesc, care avea sa devina „o capodopera a
literaturii slavone medievale” si care este izvorul principal pentru
cunoasterea istoriei rusesti timpurii.
In anul 1037, credincioasa pereche domnitoare a zidit o manastire in
Kiev, pe care au afierosit-o Sfintei Irina, ocrotitoarea Sfintei Ana.
Manastirea a fost zidita langa Catedrala Sfanta Sofia, pe care Iaroslav o
zidise dupa modelul Sfintei Sofii din Constantinopol. Aceste cladiri
faceau parte din programul de construire elaborat in vremea domniei lor,
care „a facut din Kiev centrul artistic al veacului al XI-lea in
Rusia”. In anul 1045, Sfanta Ana si sotul ei au fost de fata la punerea
temeliei Catedralei Sfanta Sofia din Novgorod, care a fost inceputa de
fiul lor Vladimir si a fost incheiata dupa moartea ei.
Sfanta Ana a adormit intru Domnul la 10 februarie 1050. Cu putin inainte
de moarte a luat schima monahala, „aratand prin aceasta adanca sa
evlavie si o adevarata smerenie crestineasca”. Mormantul ei, asezat
alaturi de cel al fiului, Sfantul Vladimir, in Catedrala Sfanta Sofia
din Novgorod, a devenit izvor de tamaduire de-a lungul timpului. Sfanta
Ana e cinstita de Biserica si la 4 octombrie, impreuna cu fiul ei,
Sfantul Vladimir Iaroslavici.
|
