In mijlocul poporului roman au odraslit si multi oameni de seama care si-au pus toate puterile de munca in slujba altor Biserici si popoare, aducandu-si o contributie pretioasa la renasterea lor culturala, politica sau bisericeasca. Intre acestia se situeaza la loc de cinste si Petru Movila, mitropolitul Kievului, a carui personalitate a dominat intreaga viata bisericeasca si nationala a Ucrainei ortodoxe in prima jumatate a sec. al XVII-lea.
S-a nascut la Suceava, probabil in anul 1596, ca fiu al lui Simion Movila, care va domni mai tarziu in Tara romaneasca, si al sotiei acestuia, Marghita, calugarita ulterior sub numele de Melania. tatal sau a avut ca frati pe Ieremia Movila, domn al Moldovei intre 1595-1606 si pe Gheorghe, viitorul mitropolit.
Dupa moartea tatalui sau, tanarul fiu de domnitor va pribegi, impreuna cu mama si cu fratii sai in Tara Romaneasca, dupa care se vor aseza definitiv in Polonia. Invatatura si-o va incepe in casa parinteasca, apoi o va continua la vestita scoala a „Fratiei” ortodoxe din Kiev si la Academia Zamoiska din Zemosc, unde va invata limbile latina, greaca, slavona si polona, la care se adaugau si celelalte discipline studiate: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, a trebuit sa invete si manuirea armelor, luand parte si la doua lupte ale polonilor impotriva turcilor, la Tutora si Hotin.
datorita unei chemari launtrice, dar si sub inraurirea staretului manastirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopastenski, a hotarat sa se calugareasca. Astfel, dupa ce se va pregati duhovniceste la mosia sa din Rubiejovka, unde a zidit si o biserica cu hramul Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns in monahism, la Lavra Pecerska, dupa anul 1625. In toamna anului 1627 a fost ales egumen al manastirii, la varsta de 31 de ani. Situatia ortodoxiei in acea perioada era tulbure din cauza incercarilor de catolicizare a nobilimii lituane, bieloruse si ucrainiene, care era, in mare parte, ortodoxa. Insa, prin activitatea sa depusa timp de 5 ani ca egumen, Petru Movila a reusit sa ridice prestigiul cultural si bisericesc al manastirii la un nivel necunoscut pana atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea si infrumusetarea manastirilor si a pesterilor in care se gaseau moaste de sfinti si a continuat activitatea tipografica a inaintasilor sai, dand la lumina mai multe carti de slujba si de invatatura.
In anul 1631 a pus bazele unui colegiu in Lavra, din care se va dezvolta vestita Academie duhovniceasca de la Kiev, iar in 1632, prin alegerea si inscaunarea lui Wladislav IV (1632-1648) ca rege al Poloniei, a reusit sa recastige libertatea de cult a Ortodoxiei in regatul polonez, recunoasterea legala a Mitropoliei ortodoxe a Kievului, dreptul Bisericii Ortodoxe de a avea biserici, tipografii si spitale, restituirea tuturor bisericilor ortodoxe din Kiev, care fusesera rapite de uniti.
La 2 martie 1631, mitropolitul Kievului, Ion Boretki a trecut la cele vesnice, si ca urmare a alegerilor, Petru Movila va fi numit mitropolit „al Kievului, Haliciului si a toata Rusia”, alegere recunoscuta de Wladislav IV si intarita de Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris. La 28 aprilie 1633 va fi hirotonit arhiereu, in catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Lvov. In acest fel, rodnica sa activitate inceputa ca egumen al Lavrei Pecerska va fi continuata cu si mai mare insufletire. In latura gospodareasca remarcam refacerea si infrumusetarea unor biserici si manastiri din Kiev, printre care catedrala mitropolitana Sfanta Sofia si manastirile aferente acesteia, precum si biserica principala a manastirii Pecerska. In afara de acestea, a ridicat si cateva spitale si azile si a pus bazele unei noi fratii ortodoxe, si a luat masuri pentru intarirea disciplinei clericale si monahale.
In chip deosebit insa trebuie subliniata activitatea culturala a mitropolitului Petru Movila, care a purtat o permanenta grija fata de colegiul sau din Kiev, considerata cel mai vechi asezamant de invatamant superior la slavii ortodocsi, dupa model careia se va organiza, in 1640, o scoala la manastirea Trei Ierarhi, de catre domnitorul Vasile Lupu. Sub aspect tipografic, se cunosc aproximativ 50 de tiparituri ingrijite de mitropolitul Petru Movila, unele dintre ele fiind lucrate de el insusi. Aceste lucrari se pot imparti in 3 categorii: de slujba, de evlavie si zidire sufleteasca, si de aparare a ortodoxiei. Dar cea mai insemnata carte a lui Petru Movila ramane Evhologhionul sau Molitfelnicul (Trebnicul), cu peste 1500 de pagini si 126 de slujbe, tiparit in 1646 la Lavra Pecerska. Mai putem mentiona ca facand parte dintre lucrarile sale si lucrarea Evanghelia invatatoare sau Cazania, tradusa din greceste si tiparita la Kiev in 1637, precum si Nomocanonul, o lucrare canonico-juridica aparuta in 1629.
Ca expresie a dragostei sale fata de neamul din care facea parte, pe frontispiciul multora din tiparituri se gasea stema Movilestilor sau a celor doua tari romane in care domnise ai sai, iar el insusi se intitula adesea „fiu de neam moldovean” sau „fiu al voievodului Tarii Moldovei”.
Dar dintre toate se distinge prin importanta ei, lucrarea Marturisirea Ortodoxa (Pravoslavnica Marturisire), care a aparut ca urmare a nevoii de invatatura ortodoxa, cat si din pricina aparitiei unei marturisiri de credinta calvinizante, pusa in seama patriarhului ecumenic Chiril Lucaris. Aceasta lucrare a fost intocmita in limba latina sub titlul Expositio fidei Ecclesiaae Rusiae minoris, si cuprindea 261 de intrebari si raspunsuri, impartite dupa cele trei virtuti teologice: credinta, nadejdea si dragostea. Deoarece la lucrarile Sinodului intrunit intre 8 si 18 septembrie 1640 la Kiev nu s-au putut pune de acord membrii participanti asupra a doua puncte din aceasta lucrare, care stipulau existenta purgatoriului si momentul epiclezei, s-a ajuns la ideea convocarii unui alt Sinod, cu participarea delegatiilor mai multor Biserici Ortodoxe surori. Cum acest Sinod nu se putea tine nici la Constantinopol, care era stapanit de turci, si nici la Kiev, aflat sub stapanirea polonilor catolici, mitropolitul Petru Movila s-a gandit ca Moldova, tara sa natala, ar fi un loc potrivit pentru convocarea acestui Sinod. Astfel, intre 15 septembrie si 27 octombrie 1642, la Iasi s-au tinut lucrarile acestui Sinod, care avea ca drept scop cercetarea Marturisirii ortodoxe a mitropolitului Petru Movila. Cele doua puncte care contineau influente catolice au fost indreptate, astfel ca la data de 30 octombrie Marturisirea, tradusa in greceste, a fost transmisa Sinodului patriarhal din Constantinopol, care in martie 1643 a aprobat ca traducerea greaca a acestei Marturisiri, sa devina Marturisirea ortodoxa a Bisericii sobornicesti si apostolesti a Rasaritului. Astfel, lucrarea invatatului mitropolit de neam roman devenea a treia marturisire de credinta a Bisericii ortodoxe, dupa Simbolul credintei si Dogmatica Sf. Ioan Damaschin. Dupa 1667, aceasta Marturisire va fi tradusa in mai multe limbi si tiparita in numeroase editii, fiind cercetata si apreciata de numerosi teologi, din toate timpurile si toate confesiunile, mult timp fiind folosita si ca manual in scolile teologice din Rusia, tarile romane sau alte parti. De aceea, pe buna dreptate, marele istoric si dogmatist Macarie Bulgakov socotea pe Petru Movila drept „parintele teologiei ortodoxe moderne”, iar profesorul Alexandru Elian remarca faptul ca ”opera lui Movila si-a castigat un loc neatins de nici o alta lucrare similara din cadrul teologiei simbolice ortodoxe”. In acest fel putem considera ca Petru Movila a fost un mare dar duhovnicesc facut de poporul roman Bisericii ucraino-bieloruse, dar si Ortodoxiei intregi.
Dupa o pastorire de 13 ani, mitropolitul Petru Movila a trecut la cele vesnice, in ziua de 1 ianuarie 1647, fiind ingropat in biserica cea mare a manastirii Pecerska. prin testamentul sau, averea sa fost lasata Colegiului de la Kiev si catedralei Sfintei Sofia si manastirii Pecerska, pentru refacerea lor si pentru azilul de batrani.
Un nou sfant in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane: Ierarhul PETRU MOVILA, Mitropolitul Kievului
Curierul Ortodox INFO
Buletin informational nr. 4. (12 iulie 2002 )
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat, in sedinta sa de lucru din 12-13 martie 2002, praznuirea Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului, la 22 decembrie (data reala a mutarii sale la Domnul), urmand sa fie inscris in calendar in aceasta zi, inaintea Sfintei Marii Mucenite Anastasia si a Sfintilor Mucenici Hrisogon si Teodota.
Canonizarea Ierarhului Petru Movila a fost savarsita de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la 6 decembrie 1996 si proclamata la 15 decembrie a aceluiasi an, dar inscrisa in calendarul acestei Biserici la 31 decembrie. La propunerea Comisiei pentru doctrina, viata monahala si misiune sociala, Sfantul Sinod al BOR a aprobat Troparul, Condacul si Sinaxarul Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului, in forma propusa de Arhiepiscopia Iasilor (care a propus, de altfel, si schimbarea datei de praznuire a Sfantului Petru Movila). Troparul, Condacul si Sinaxarul vor fi preluate in textul Slujbei si Acatistului in curs de finalizare la Iasi, care vor fi inaintate apoi Sfantului Sinod spre aprobare. Icoana Sfantului, intocmita prin grija Arhiepiscopiei Iasilor, va deveni icoana sa oficiala in toata Biserica Ortodoxa Romana; biserici nou construite sau restaurate vor putea sa ia hramul Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului.
Anul acesta se implinesc 360 de ani de la Sinodul de la Iasi (1642), in cadrul caruia a fost indreptat si definitivat textul Marturisirii de credinta ortodoxa intocmita de Mitropolitul Petru Movila al Kievului. Marturisirea este o lucrare teologica care expune dogma ortodoxa, recunoscuta la vremea aceea si ulterior, pana in secolul al XX-lea, de intreaga Ortodoxie. La sfarsitul secolului trecut, ea a fost contestata de unii teologi rusi care i-au reprosat metoda apuseana folosita la elaborare.
