Acesta a fost fiu de sfetnic al imparatiei si s-a nascut la Treveri, in Galia, unde avea dregatoria tatal sau. Deci, murind acesta, Ambrozie, fiind in frageda varsta, a venit cu maica sa si a locuit in vestita cetate a Romei, unde a stralucit prin invatatura cartii. S-a suit grabnic la dregatoriile lumesti cele mai inalte, ca era destoinic si drept la judecati, ca o cumpana si canon de dreptate, si intreaga si dreapta judecata facea, fara partinire. Drept aceea, pe vremea imparatiei lui Valentianian (372-392) a fost ales episcop al Mediolanului (Milano de astazi), avand varsta de 30 de ani si neavand el dumnezeiescul Botez, ca era numai printre cei chemati, catehumen. Ci, cu toate acestea, despre partea bunatatilor si curatenia vietii, nu le avea mai putin decat crestinii cei adevarati.
Deci cu alegerea poporului si cu sfatul imparatului Valentinian a fost pus, fara voia lui, episcop al Bisericii din Mediolan, primind mai intai Sfantul Botez, iar dupa opt zile, Arhieria, la 7 decembrie 374. Si s-a facut mare Parinte si Invatator Bisericii lui Hristos. A propovaduit si a scris multe carti impotriva eresului lui Arie si a intors prin cuvantul sau pe multi la dreapta credinta, luminand poporul si dand pace bisericii sale. A oprit pe marele Teodosie, imparatul romanilor, sa intre in biserica, dupa uciderea cea mare, pe care aceasta o facuse in Tesalonic, punandu-l sub canon de pocainta, in fata tuturor credinciosilor.
A lumint, a pastorit, a vindecat, a indrumat sufletele, a aparat dreptatea celor nedreptatiti a propovaduit Evanghelia la un intreg popor al marcomanilor, a primit la credinta, ca ucenic al sau, pe marele barbat al lui Hristos, pe Fericitul Augustin; in scurt, a lucrat ca un desavarsit episcop al Domnului. Si asa, ajungand la bune batraneti, s-a mutat catre Domnul.
