Enoh este unul dintre cei doi barbati care nu au cunoscut moartea, alaturi de Sfantul Ilie. Dupa cum citim in cartea Facere, dreptul Enoh "a umblat inaintea lui Dumnezeu", adica a vietuit drept si bineplacut Domnului. Enoh a fost luat in mod tainic de pe pamant, de catre Dumnezeu, atat cu sufletul, cat si cu trupul: "Enoh, bine placut Domnului fiind, s-a mutat cu trupul si este pilda de pocainta neamurilor" (Sirah 44, 16).
Enoh este cel de-al saptelea patriarh biblic, dupa cum aflam tot din cartea Facere. Astfel, din stramosul Adam s-a nascut Set, din Set s-a nascut Enos, din Enos s-a nascut Cainan, din Cainan s-a nascut Maleleil, din Maleleil s-a nascut Iared, iar din Iared s-a nascut Enoh. Mai apoi, din dreptul Enoh se va naste Matusalem, din Matusalem se va naste Lameh, iar din Lameh se va naste dreptul Noe.
"Enoh a trait o suta saizeci si cinci de ani, si atunci i s-a nascut Matusalem. Si a umblat Enoh inaintea lui Dumnezeu, dupa nasterea lui Matusalem, doua sute de ani si i s-au nascut fii si fiice. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani. Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu" (Facere 5, 21-24).
Enoh, un semn timpuriu al invierii
Pana prin secolul II i.Hr, evreii nu cunosteau cele despre invierea de apoi a mortilor. Astfel, ei credeau ca toti oamenii care mureau, atat cei buni, cat si cei rai, vor locui vesnic in acelasi loc, departe de Dumnezeu. "De aceea si iadul si-a marit de doua ori lacomia lui, cascat-a gura sa peste masura; acolo se vor cobora marirea Sionului si gloatele sale" (Isaia 5, 14).
Abia mai apoi, in popor se va intari credinta in invierea mortilor: "Si multi dintre cei care dorm in tarana pamantului se vor scula, unii la viata vesnica, iar altii spre ocara si rusine vesnica" (Daniel 12, 2). "Imparatul lumii, pe noi cei care murim pentru legile Lui, iarasi ne va invia cu inviere de viata vesnica" (II Macabei 7, 9). "Ca de n-ar fi avut nadejde ca vor invia cei care mai inainte au cazut, desert si de ras lucru ar fi a se ruga pentru cei morti" (II Macabei 12, 44).
Enoh a fost "mutat" de Dumnezeu, insa cartea sfanta nu ne spune nimic mai mult. In varianta latina a Bibliei, numita "Vulgata", pasajul din Iisus Sirah care face referire la Enoh este lamurit prin cuvinte suplimentare, astfel: "Dumnezeu l-a rapit in paradis."
Enoh este adesea dat ca exemplu de pocainta si viata curata, ca oricine urmeaza acestuia, sa creada ca va fi "mutat" de Dumnezeu intr-un loc mai bun. "Enoh, bineplacut Domnului fiind, s-a mutat cu trupul si este pilda de pocainta neamurilor" (Sirah 44, 16).
Acelasi lucru il face si Sfantul Apostol Pavel, dandu-ni-l pe Enoh drept exemplu de credinta. "Prin credinta, Enoh a fost luat de pe pamant ca sa nu vada moartea, si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase, caci mai inainte de a-l stramuta, el a avut marturie ca a bineplacut lui Dumnezeu" (Evrei 11, 5).
Dreptul Enoh ramane insa un semn timpuriu al invierii mortilor, intarind inca dinainte cuvintele Mantuitorului, rostite la mormantul lui Lazar: "Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac" (Ioan 11, 25-26). In toata vremea, inca de la inceputul lumii, Dumnezeu a vorbit oamenilor despre toate tainele vietii, insa pentru o vreme ca prin oglinda, ca numai cei in stare sa inteleaga sa le poata asculta si urma.
Enoh, inaintemergatorul Domnului
Enoh este inaintemergatorul celei de-a doua veniri a lui Hristos. Astfel, se marturiseste ca Enoh si Ilie, acesti doi drepti care nu au cunoscut moartea, se vor pogora pe pamant, spre a infrunta pe Antihrist, la sfarsitul lumii, vreme de trei ani si jumatate. Cei doi vor savarsi nenumarate minuni in lume si in Ierusalim, unde ii vor ajuta pe evrei sa-L recunoasca pe Iisus Hristos ca Mesia. Cand vor predica acestia vor auzi toate popoarele, iar minunile savarsite prin ei se vor vedea de catre toti.
In lupta cu Antihrist, ei vor fi rapusi si omorati, dar dupa trei zile si jumatate vor invia, iar peste cei ce s-au bucurat de moartea lor va cadea frica mare, dupa cum citim in cartea Apocalipsa.
"Si voi da putere celor doi martori ai mei si vor prooroci, imbracati in sac, o mie doua sute si saizeci de zile. Acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice care stau inaintea Domnului pamantului. (...) Iar cand vor ispravi cu marturia lor, fiara care se ridica din adanc va face razboi cu ei, si-i va birui si-i va omora. Si trupurile lor vor zacea pe ulitele cetatii celei mari, care se cheama, duhovniceste, Sodoma si Egipt, unde a fost rastignit si Domnul lor. Si din popoare, din semintii, din limbi si din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile si jumatate si nu vor ingadui ca ele sa fie puse in mormant. Iar locuitorii de pe pamant se vor bucura de moartea lor si vor fi in veselie si isi vor trimite daruri unul altuia, pentru ca acesti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pamant. Si dupa cele trei zile si jumatate, duh de viata de la Dumnezeu a intrat in ei si s-au ridicat pe picioarele lor si frica mare a cazut peste cei ce se uitau la ei" (Apocalipsa 11,3-11).
Cartea lui Enoh, o scriere necanonica
"Cartea lui Enoh", scriere apocrifa nerecunoscuta de Biserica, scrisa in limba ebraica - aramaica, undeva in secolul III i.Hr, este una dintre scrierile ce stau in legatura cu dreptul Enoh, fiind insa lipsita de autoritatea canonica a scrierilor biblice. Cartea, impartita in 105 capitole, contine relatarea pe care ar fi facut-o Enoh despre calatoriile sale, precum si sfaturile pe care acesta le da fiului sau, Matusalem.
Se crede ca, pentru o anumita perioada de timp, "Cartea lui Enoh" a fost considerata scriere canonica. Acest lucru este intemeiat pe faptul ca in Noul Testament exista un citat care ar trimite spre aceasta. "Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia, zicand: Iata, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Lui, ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de toate faptele nelegiuirii lor, in care au facut faradelege, si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosi, netematori de Dumnezeu, le-au rostit impotriva Lui. Acestia sunt cartitori, nemultumiti cu starea lor, umbland dupa poftele lor si gura lor graieste lucruri trufase, desi, pentru folos, dau unor fete mare cinste" (Iuda v. 14-16).
Fericitul Ieronim, alaturi de alti barbati de seama ai Bisericii, vor aseza insa aceasta carte in randul scrierilor apocrife, adica necanonice (nerecunoscute de Biserica). Datorita crestinilor din Abisinia insa, care au inclus "Cartea lui Enoh" in Biblia lor locala, aceasta scriere a supravietuit pana astazi, in varianta ei etiopiana.
