Sfanta Gorgonia este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 23 februarie, impreuna cu Sfantul Ierarh Policarp. Fiica a episcopului Grigorie si a Sfintei Nona, sora a Sfantului Grigorie Teologul si mama a cinci copii, fericita Gorgonia s-a arata model adevarat de femeie crestina (fiica, sora, sotie si mama).
Dupa adormirea in Hristos a surorii sale, Sfantul Ierarh Grigorie "Teologul" a spus ca aceasta a fost "sinteza prin excelenta a celor mai frumoase calitati omenesti; arca plina de harnicie, de curatie si de intelepciune; realizatoarea celor mai inalte virtualitati ale faptuirii si destinului nostru, intrecand prin frumusetea putin comuna a sufletului sau majoritatea femeilor".
Sfanta Gorgonia (336-373)
Sfanta Gorgonia s-a nascut in prima jumatate a secolului al IV-lea, in localitatea Arianz, din Cezareea, avand ca parinti pe episcopul Grigorie si pe Sfanta Nona. Dedicata trup si suflet ajutorarii saracilor, care treceau adesea pe la usa casei ei, Sfanta Gorgonia a apartinut unei familii de sfinti, atat parintii, cat si fratii ei fiind canonizati de Biserica Ortodoxa: Sfantul episcop Grigorie si Sfanta Nona (parintii), Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Chesarie (cei doi frati ai sfintei).
Sfanta Gorgonia a ramas intru smerenie si dupa trecerea ei la cele vesnice, singurele informatii despre viata acesteia avandu-le noi astazi din cuvantarea rostita de fratele ei, Sfantul Grigorie Teologul, cu prilejul inmormantarii acesteia. Ea mai este pomenita numai intr-o scurta nota atasata scrierii care consemneaza viata Sfantului Grigorie Teologul.
Dupa cum marturiseste insusi fratele ei, Sfanta Gorgonia era foarte inteleapta, avand mintea luminata de harul lui Dumnezeu, talcuia in chip deosebit de inalt Psalmii si Sfanta Scriptura si se nevoia trupeste, postind si savarsind nenumarate metanii; rugaciunile savarsite cu lacrimi nu le parasea sfanta niciodata.
La varsta potrivita, Sfanta Gorgonia s-a casatorit cu tanarul pagan (necrestin) Meletie, pe care, mai apoi, l-a si convertit la Hristos. Aceeasi istorie a avut si mama ei, Sfanta Nona, ea casatorindu-se cu un pagan, care, mai apoi, multumita ei, s-a convertit la Hristos si a fost ales si hirotonit episcop al cetatii. Sfantul Grigorie spune ca viata duhovniceasca a Sfintei Gorgonia nu se datoreaza atat mostenirii familiale, cat smereniei si darului primit de aceasta de la Duhul Sfant. Astfel, nici o femeie nu se poate scuza pentru o viata dezordonata amintind de pacatele familiei in care s-a nascut.
Casatorindu-se si dand nastere la cinci copii, Sfanta Gorgonia nu a incetat vreodata sa traiasca o viata curata si inalta inaintea lui Dumnezeu si a semenilor. Impreuna cu sotul si copiii ei, fericita Gorgonia s-a stabilit mai apoi in cetatea Iconium. Copiii au fost doi baieti si trei fete: Petru si Foca, despre care se crede ca au ajuns episcopi, si Alypiana, Eugenia si Nonna.
Despre casatoria si viata de familie a surorii sale, Sfantul Grigorie avea sa spuna: "Lucrul cel mai frumos si mai nobil a fost acela ca ea si-a atras si sotul in preocuparile sale, facandu-si-l nu stapan absurd, ci un bun si impreuna-slujitor. Nu numai atat, dar insusi rodul trupului ei, copiii, i-a facut rod al Duhului, afierosind lui Dumnezeu intreaga lor casa, ca pe un singur suflet. Ea si-a facut din casatorie un monument de lauda, prin felul frumos si harul in care a trait."
Provenind dintr-o familie instarita, sfanta nu s-a lasat atrasa de bogatii si de placeri lumesti, precum nici parintii si fratii ei, ci si-a pus toata averea si puterea in slujba celor necajiti. Laudand-o pe Sfanta Gorgonia pentru milostenia acesteia, fratele ei a spus: "Cine, mai mult decat ea, a pus casa ei la dispoziţia celor ce traiau dupa Dumnezeu si le-a facut o primire frumoasa si plina de liberalitate? Cine a intins celor lipsiti o mana mai generoasa?"
Astfel, pe langa cei cinci copii primiti de la Dumnezeu, in casa Sfintei Gorgonia incapeau si toti saracii si necajitii din cetate. Straini aflati in trecere, saraci fara hrana si adapost, orfani lipsiti de mangaiere si bolnavi neingrijiti, toti isi gaseau alinarea in casa si la masa sfintei, al carei sot impreuna cu ea lucra, spre slava lui Dumnezeu si odihnirea celor sarmani.
Sfanta Gorgonia a adormit in Hristos in jurul anului 373, la varsta de numai 39 de ani, dupa o viata pe deplin inchinata cinstirii de Dumnezeu si slujirii aproapelui. Sfantul ei frate marturiseste ca ultimele ei cuvinte au fost: "In pacea Ta, Doamne, vreau sa dorm si sa ma odihnesc!", urmand cumva rugaciunea Psalmistului, care zice: "Cu pace ma voi culca si voi adormi" (Psalm 4, 8). Atat cat a trait, sfanta s-a prezentat urmasilor ei drept pilda a tot binele.
