Astazi, Ortodoxia rasariteana il cinsteste pe Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. Inzestrat cu darul savarsirii minunilor, este foarte popular in randul credinciosilor. Este Sfant militar si protector al armatelor, ca si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Moastele sale se afla la Tesalonic, oras al carui ocrotitor este. Sarbatoarea Sf. Dimitrie marcheaza sfarsitul verii pastorale, fiind numita in popor Samedru si Ziua Soroacelor.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie se bucura de o evlavie speciala in randul credinciosilor, sarbatoarea sa fiind una dintre cele mai mari sarbatori din spatiul Rasaritului crestin. Numele de Dumitru este purtat, in diferite forme, de catre multi barbati. Sunt si femei care poarta nume derivate din numele Sfantului: Demetra, Dumitra sau Dumitrica. Desi cultul sau a cunoscut o dezvoltare impresionanta, datele privind viata Sfantului Dimitrie sunt foarte putine.
O viata legendara
Ce se stie cu siguranta este ca Sf. Mare Mucenic Dimitrie a suferit martiriul in jurul anului 300, in timpul imparatului Diocletian (284-305). O traditie tarzie afirma ca era un barbat renumit prin cultura si viata lui demna. Imparatul Maximian, asociatul la domnie al lui Diocletian cu titlul de cezar, l-a numit proconsul in Grecia, dar, afland ca este crestin, l-a supus unor chinuri ingrozitoare. Nereusind sa-l abata de la credinta sa, l-a strapuns el insusi cu lancea. Pe masura ce cultul sau s-a dezvoltat tot mai mult, mai ales datorita darului facerii de minuni a moastelor sale, biografia sa a fost imbogatita cu noi amanunte. Astfel, se spune ca s-a nascut intr-o familie nobila de macedonieni din Tesalonic, fiind botezat crestin de catre parintii sai. Datorita calitatilor sale, a fost numit guvernator al Tesalonicului, urmand tatalui sau. Marturisindu-si fatis credinta, a fost intemnitat din porunca imparatului, in speranta ca se va lepada de Hristos.
Facator de minuni inca din timpul vietii
Desi se afla in inchisoare, Dimitrie a continuat sa marturiseasca pe Hristos si sa condamne inchinarea la idoli, incat multi se adunau sa il asculte. Pentru a-i pedepsi pe crestini, care erau din ce in ce mai numerosi, imparatul a organizat mai multe lupte intre gladiatori bine pregatiti si crestini. Nefiind antrenati, acestia erau victime sigure. Un tanar crestin, scandalizat de crimele gladiatorului Lie, favoritul imparatului, a cerut Dimitrie sa se roage si sa-l binecuvinteze, pentru a-l birui pe Lie. Facandu-i semnul crucii pe frunte, Dimitrie i-a spus lui Nestor: „Du-te, pe Lie il vei birui si pe Hristos Il vei marturisi." Acest lucru s-a si intamplat, caci Nestor, facandu-si cruce si spunand: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!", a reusit sa-l infranga si sa-l strapunga cu lancea pe Lie. Infuriat de moartea favoritului sau, imparatul a poruncit sa i se taie capul lui Nestor, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Traditia mai spune ca, in locul sangelui, din trupul lui Dimitrie a inceput sa izvorasca mir frumos mirositor si tamaduitor de boli.
Diacon al episcopului Irineu
Conform cercetatorilor, Sf. Dimitrie a fost diaconul episcopului Irineu de Sirmium, martirizat la 6 aprilie 304, din ordinul guvernatorului Probus al Iliricului. Dupa uciderea lui Dimitrie, petrecuta la 9 aprilie 304, slujitorul sau, Lup, a reusit sa ia orarul (vesmant purtat de diaconi) si inelul sau, muiate in sangele mucenicului, vindecand cu ele mai multe persoane. Din acest motiv, imparatul Maximian a poruncit sa i se taie capul (Sf. Mc. Lup este pomenit la 23 august). Cultul Sf. Dimitrie a ajuns la o raspandire extraordinara, mai ales dupa Edictul de la Milan - 313, prin care imparatul Constantin a acordat libertate religioasa crestinismului. Multi dintre cei care il cunoscusera personal erau inca in viata, avand astfel posibilitatea de a-si exprima veneratia si recunostinta lor. Se pare ca Dimitrie a fost inmormantat initial la Sirmium, aratandu-se facator de minuni. In urma vindecarii sale minunate, guvernatorul Iliricului, Leontie, a mutat moastele sale la Tesalonic, construind o frumoasa biserica in cinstea lui. Ziua mutarii moastelor, 26 octombrie 413, a devenit ziua de praznuire a Sfantului. Nu este exclus ca Dimitrie sa fi fost membrul unei familii de vaza din provincia romana Iliricum sau din Grecia. Intors la Sirmium, Leontie a zidit si aici o biserica. In semn de recunostinta, orasul a luat numele Sfantului, astfel incat astazi se numeste Sremska Mitrovita (Serbia).
Samedru, Ziua Soroacelor
Ziua sarbatorii crestine a Sf. Dimitrie, Izvoratorul de Mir, este numita popular „Samedru". Impreuna cu Sangiorzul (Sf. Gheorghe), Samedru imparte anul pastoral in doua anotimpuri egale: vara, de la 23 aprilie pana la 26 octombrie, avand ca mijloc al anotimpului data de 20 iulie (Santilie); iarna, intre 26 octombrie si 23 aprilie, cu mijloc la 16 ianuarie (Sanpetru de iarna). In ajunul sarbatorii Sf. Dimitrie, oamenii aprind focuri in curti. Peste acestea obisnuiesc sa sara copiii, pentru a fi sanatosi, sau tinerii, pentru a se casatori. Carbunii ramasi sunt sfaramati si presarati prin gradini si livezi, pentru ca anul ce va veni sa fie imbelsugat. Se crede ca daca este belsug de gutui si nuci, iarna va fi grea. In aceasta zi se fac pomeni pentru morti, femeile impartind copiilor nuci, mere, struguri si prune uscate. Ziua propriu-zisa a Sf. Dimitrie este considerata un adevarat indicator meteorologic. Daca este frig, iarna va fi buna. Daca este nor, vant si ploaie, va fi zapada multa, ger si o iarna lunga. Daca este luna plina, iarna va fi ploioasa, iar daca este luna noua, va fi scurta si usoara. Oamenii tin sarbatoarea Sf. Dimitrie pentru a fi feriti de boli, iar animalele, de lupi. Cailor li se tunde coama, pentru a avea par frumos. Ziua de Samedru se mai numeste si Ziua Soroacelor, pentru ca in aceasta zi se rezolvau si se lichidau toate socotelile, chiriile, imprumuturile, slujbele sezoniere si alte intelegeri incheiate cu sase luni in urma, la Sangiorz (23 aprilie) si se incheiau noi invoieli. In popor, exista si o vorba de duh legata de Ziua Soroacelor. „Arvuna te leaga, plata te scapa. Dar nu uita: cine-a luat pe datorie, plateste de doua ori."
Sfantul Dimitrie sau Emeterie?
Intr-un studiu publicat in 2000 in „Harvard Theological Research", David Woods lanseaza o noua ipoteza cu privire la cultul extraordinar de care se bucura Sf. Dimitrie. El sustine ca acest cult s-a dezvoltat datorita mutarii unor relicve atribuite mucenilor militari Emeterius si Chelidonius, din Calagurris - Spania, la Tesalonic. Relicvele, un orar si un inel de aur (iar mai tarziu, probabil si moastele), au fost mutate in anul 379, o data cu venirea generalului Teodosie (viitorul imparat). Ele au fost asezate in biserica din Tesalonic, devenit cartier general al curtii lui Teodosie. Dupa plecarea lui la Constantinopol, relicvele au cazut incet-incet in uitare, pana cand guvernatorul Leontie s-a vindecat aici in mod minunat, in anul 413. Drept multumire, a curatat locul si a restaurat biserica. In timpul constructiilor, a descoperit o inscriptie veche, destul de prost conservata. Incercand sa afle numele mucenicului ce l-a vindecat, a interpretat gresit literele, citind Demeterius in loc de Emeterius (si Chelidonius). Daca aceasta ipoteza se verifica, se poate explica astfel de ce Sf. Dimitrie apare reprezentat in iconografie ca militar.
Cea mai mare biserica a Greciei
In Tesalonic, al doilea oras ca marime al Greciei, se afla cea mai mare si cea mai frumoasa biserica din Grecia. Este biserica dedicata protectorului orasului, Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. Ea are cinci nave, cu un pridvor la intrare si o galerie transversala. Sub altar si galeria transversala a fost descoperita cripta Sf. Dimitrie. Paraclisul Sf. Eutimie este atasat coltului sud-estic al bisericii. Desi putine fragmente din sculptura si pictura originala au supravietuit timpului, ele sunt reprezentative pentru a ilustra istoria acestei biserici. Prima biserica a fost construita pe la jumatatea sec. al IV-lea, pe ruinele unei bai romane. In sec. al V-lea, guvernatorul Leontie a construit pe acelasi loc o biserica mai mare, cu trei nave, care a fost insa incendiata intre anii 626-634. La putin timp, a fost ridicata biserica actuala, cu cinci nave. Transformata in 1493 in moschee, a fost redata cultului crestin in 1912. Dupa distrugerile devastatoare provocate de incendiul din 1917, a fost restaurata, in stilul catedralelor ortodoxe de la Ravenna, fiind resfintita in 1949. In timpul restaurarilor, a fost descoperita cripta Sf. Dimitrie, ruinele baii romane initiale, precum si urmele unui drum roman pavat. In cripta se poate ajunge coborand treptele din piatra din spatele Altarului, pe stanga. Pentru cei ce doresc sa viziteze biserica, ea este deschisa de marti pana duminica intre 8 am si 7.30 pm, iar lunea, intre 1.30 pm si 7.30 pm.
