Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut pe 19 iulie 1754, in orasul Kursk din Rusia si a primit la botez numele Prohor. Parintii sai, Isidor si Agatia Mosnin, erau oameni instariti, insa evlaviosi si milostivi. Ajutau atat la construirea caselor cat si a bisericilor.
Ramane orfan de tata la varsta de 3 ani. Din copilarie s-a bucurat de ocrotirea Maicii Domnului. Prima minune a trait-o la varsta de 7 ani, cand a cazut din clopotnita unei biserici, fara a fi ranit. Mai tarziu, s-a imbolnavit atat de grav, incat nimeni nu mai credea in vindecarea lui. I se descopera in vis Maica Domnului, care ii promite ca-l va insanatosi. Minunea vindecarii sale s-a petrecut in ziua urmatoare, cand niste monahi care purtau cu ei o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, au fost nevoiti din cauza unei furtuni aparuta din senin, sa se adaposteasca in casa lui Prohor. Acesta, dupa ce s-a inchinat la icoana, s-a vindecat in chip minunat.
La varsta de 17 ani, Prohor paraseste casa parinteasca pentru a deveni calugar. Primeste binecuvantarea mamei si o cruce de care nu se va desparti niciodata. La indemnul parintelui Dositei din pustia Kitaev, ajunge la Manastirea Sarovului. Aici si-a indeplinit fara abateri sarcinile pe care le-a primit de la staretul sau. Hranindu-se cu dragoste si ascultare, indemna la dobandirea pacii sufletesti: "Dobandeste pacea si mii de oameni se vor mantui in jurul tau". Isi intampina orice semen, indiferent de perioada anului, cu salutul: „Hristos a inviat, bucuria mea".
In anul 1780, cuviosul s-a imbolnavit de hidropizie. Din cauza acestei boli, intreg trupul ii era umflat din cauza retinerii apei din corp. Le cere fratilor din obste sa nu se ingrijoreze de stare sanatatii sale si cere sa fie impartasit cu Trupul si Sangele Domnului. Dupa ce primeste Sfanta Euharistie, i se arata Fecioara Maria, impreuna cu Apostolii Petru si Ioan. Potrivit Traditiei, Maica Domnului spune despre Prohor ca "El este unul dintre ai nostri" si il atinge, moment in care primeste tamaduire de boala care-l stapanise.
Dupa 8 ani de ucenicie, Prohor este tuns in monahism cu numele de Serafim. Cu binecuvantarea egumenului Isaia se retrage in pustie. Un ucenic al sau marturisea ca Sfantul Serafim a privegheat vreme de o mie de zile si o mie de nopti pe o piatra in rugaciune.
Datorita bunatatii sale era vizitat de fiarele salbatice. Matrona Pelescheeva, stareta Manastirii Diveevo, spune ca a fost martor cand Sfantul Serafim a hranit un urs chiar cu mana.
Revine in chinovia de la Sarov la porunca Maicii Domnului.
De retinut este si minunea care se petrece in fata lui Nicolai Motovilov, fiul duhovnicesc al parintelui Serafim de Sarov. Acesta, dornic de a afla mai multe informatii despre dobandirea Duhului Sfant, are bucuria sa se impartaseasca in chip minunat de lumina necreata. Vede fata Sfantului Serafim dintr-odata mai stralucitoare decat soarele. Sfantul ii marturiseste "I-am cerut Domnului, din adancul inimii, sa te faca demn de a vedea cu ochii tai trupesti pogorarea Sfantului Duh, si iata ai devenit, ca si mine, cu totul luminos si te-ai umplut si tu de harul Sfantului Duh, caci astfel n-ai putea sa ma vezi in aceasta lumina".
Sfantul Serafim de Sarov a trecut la cele vesnice pe 2 ianuarie 1833 si a fost canonizat in anul 1903.
