Sfantul Niceta de Remesiana este praznuit de Biserica Ortodoxa anual, in ziua de 24 iunie, odata cu Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Acest ierarh al pamantului romanesc, de origine daco-romana, a slujit Biserica lui Hristos din scaunul episcopal din cetatea Remesiana, de unde isi trage si numele, intre anii 366-414.
Cetatea amintita a fost intemeiata de imparatul roman Traian, in provincia romana Dacia Mediteranea, pe valea raului Nisava (actualul sat sarbesc Bela Palanka). Datorita activitatii lui misionare si pastorale, Sfantul Niceta a contribuit semnificativ la raspandirea crestinismului pe cele doua maluri ale Dunarii, in vremea sa.
Sfantul Niceta de Remesiana
Sfantul Niceta s-a nascut in jurul anului 340, in cetatea de la care isi va trage si numele, cetatea Remesiana, in regiunea Dacia Mediteraneea. In pofida originii sale daco-romana, sfantul si-a petrecut prima parte a vietii sale in Apus, precum se vede in stilul si compozitia scrierilor sale. In anii 389 si 402, sfantul va savarsi doua calatorii in Apus, una in Roma si alta in Campania, spre a se inchina Moastelor Sfantului Felix.
Sfantul Paulin de Nola (353-431), unul dintre prietenii cei mai apropiati ai Sfantului Niceta, este cel care a vorbit pe larg despre activitatea ierarhului daco-roman. "Paganii, vestiti prin talharii si omoruri, locuind prin munti, datorita lui Niceta au devenit slujitori ai lui Hristos, popor pasnic, unii imbracand chiar haina monahala."
Lucrarea misionara a ierahului este caracterizata de un efort sustinut de evanghelizare si educare latina a popoarelor din Dacia Ripensis si Dacia Mediteraneea. El si-a desfasurat sfanta sa lucrare de convertire in spatiul Daciei Mari, pentru acelasi popor crestin, atat din dreapta, cat si din stanga Dunarii.
Scrierile sale au fost pastrate in limba latina. Folosind, in predica si scris, o limba latina clara si simpla, sfantul a fost cu adevarat un factor de romanizare, de unitate si de continuitate a populatiei daco-romane de pe malurile Dunarii si din Dacia Mediteraneea.
Sfantului Niceta de Remesiana i se atribuie urmatoarele scrieri: "Despre diferitele denumiri ale Domnului nostru Iisus Hristos", "Despre privegherea robilor lui Dumnezeu", "Despre folosul cantarii de psalmi" si "Carticelele de invatatura" (un catehism pentru cei ce se pregatesc pentru Botez).
In micul sau catehism, Sfantul Niceta spune: "Ce poate sa fie mai bun decat hotararea omului de a deveni din pagan, credincios, din pacatos, drept, din sclav, liber, din dusman, prietenul lui Dumnezeu si mostenitor al imparatiei ceresti?" Sfantul Niceta a facut o sinteza remarcabila de texte scripturistice, pe tema mortii si invierii, spre a fi mai la indemana celor dornici de a cunoaste acestea: "Cand omul iese din viata, nu sufletul este cel ce moare, ci numai trupul, prin retragerea sufletului din el. Trupul putrezeste in pamant, dar sufletul se duce, potrivit faptelor sale, sau in loc luminat sau in loc intunecat. Cei care au trait in aceasta lume potrivit invataturii si dreptatii Lui Iisus Hristos, vor vietui cu El in cer."
Sfantul Niceta de Remesiana a acordat o atentie deosebita si aspectului practic al vietii bisericesti, astfel incat activitatea liturgica a fost bine pusa la punct. "Cand se canta, toti sa cante; la rugaciune, toti sa se roage; cand se citeste, sa se faca liniste ca toti sa auda la fel ceea ce citeste lectorul, iar nu unii rugandu-se cu voce tare, sa faca zgomot. Daca sosesti mai tarziu, in timp ce se citeste, adora numai pe Domnul, inchina-te si asculta cu atentie." Tot de la Sfantul Niceta ne-a ramas si o renumita cantare liturgica, anume "Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam..."; acest imn a fost compus de ierarhul daco-roman in anul 370.
Sfantul Niceta de Remesiana a adormit in Domnul dupa sfarsitul anului 414, de cand avem ultimele date despre el, dintr-o scrisoare trimisa de episcopul Inocentiu I al Romei (13 decembrie 414) episcopilor "macedoneni".
Vasile Parvan sustine cum crestinismul daco-roman, de origine latina, s-a format in Dacia Traiana, intre anii 375-450, chiar cand se desfasoara si activitatea apostolica, in acele regiuni, a Sfantului Niceta, Episcopul din Remesiana. Sfantul Niceta de Remesiana este numit, de catre istoricul Vasile Parvan, drept "apostolul carpato-danubienilor, care a fost cu inceperea din anul 380".
"Ortodoxia romaneasca a primit, prin stramosii ei daco-romani si prin generatiile lor urmatoare, pana azi, credinta si doctrina teologica fara schimbare, de la Sfantul Niceta. Claritatea gandirii teologice la romani vine, in mare masura, de la Sfantul Niceta. Dulceata slujbelor si a cazaniilor Ortodoxiei romanesti, care a dat nastere, se pare, cuvantului "privighetoare", se prelinge, probabil tot de la el" (Pr. Prof. Ioan G. Coman).
