Sfantul Ioan, numit adesea si "episcopul cel minunat", a fost un ierarh care s-a nevoit pustniceste in muntii din apropierea Schitului Sihla, in judetul Neamt, pe la jumatatea secolului al XX-lea. Din pricina profundei lui smerenii, precum si datorita asezarii lui in locuri neumblate, prea putini oameni au apucat sa-l cunoasca pe sfant inca din viata.
Sfantul Ioan, episcopul de la Sihla
Despre inceputul vietii sale nu se stiu prea multe, din pricina faptului ca nu s-a nascut in tara noastra, iar odata venit la noi, a trait mai ales in pustnicie, departe de oameni. Rus de neam, candva in anul 1915, cuviosul Ioan a fost hirotonit episcop-vicar al Mitropoliei din Kiev. Din cauza nenumaratelor greutati ridicate de atei asupra Bisericii Ortodoxe Ruse insa, dupa numai cativa ani, episcopul isihast se va retrage din calea prigonitorilor. Astfel, lasandu-si hainele de episcop si imbracand haine simple, episcopul Ioan a plecat din Kiev si a trecut raul Nistru noaptea, plutind pe o scandura.
Ajuns in tara noastra in anul 1920, el va merge in partile Olteniei, unde va intra in obstea de la Manastirea Crasna, judetul Gorj. Parintele staret Dionisie Lungu, care l-a primit in obste din pricina razboiului, care il impiedica oarecum sa se intoarca in tara natala, l-a randuit pe acesta intr-o ascultare simpla, anume la pascutul vitelor manastirii.
Datorita ascultarii si smereniei sale deosebite, dupa trei ani, cuviosul staret l-a anuntat pe "fratele" Ioan ca doreste sa-l tunda in monahism. Din aceasta pricina, spre a nu fi vadit ca este episcop, in noaptea cu pricina el pleaca din Manastirea Crasna, retragandu-se hotarat in padurile dese din judetul Neamt, undeva intre Manastirea Sihastria si Schitul Sihla.
Atat de ascuns a trait si s-a nevoit Sfantul episcop Ioan, incat abia a fost aflat de cativa locuitori ai zonei. Astfel, se spune ca numai un padurar din localitatea Varatec stia chilia ascunsa a acestuia, unde el mergea din cand in cand, spre a-i duce lucrurile cele de trebuinta pustnicului. Chilia sapata in pamant a episcopului Ioan se afla undeva in apropierea pesterii in care s-a nevoit Sfanta Cuvioasa Teodora, numita "de la Sihla".
Primul monah nemtean care l-a intalnit pe "episcopul cel minunat" este protosinghelul Vasian Scripca, din obstea monahala de la Manastirea Secu, pustnic si el in apropiere de Schitul Sihla. Potrivit unor parinti batrani ai locului, vreme de mai multi ani, parintele Vasian a fost duhovnicul Sfantului Ioan.
In anul 1931, pe cand pasteau oile manastirii, fratii Constantin (viitorul parinte Cleopa) si Vasile l-au intalnit pe Sfantul Ioan. Acesta din urma, care urca spre Sihla insotit de un diacon basarabean, care ii era ucenic, vazandu-i, l-a trimis pe ucenic sa ii spuna fratelui Vasile ca "are de mers o cale lunga". Astfel, profetia sfantului s-a implinit dupa numai sase luni, cand fratele Constantin a adormit in Hristos.
Dupa aceasta intalnire, vreme de cincisprezece ani, nici un parinte nu l-a mai intalnit pe Sfantul episcop Ioan. Abia dupa anul 1940, cand la Manastirea Agapia a fost randuit preot si duhovnic protosinghelul Teodul Varzare, episcopul a fost descoperit iarasi de Dumnezeu. Acesta, avandu-l ca duhovnic pe parintele Cleopa Ilie, urca adesea muntele Sihlei, spre a cobora la Manastirea Sihastria, unde se afla duhovnicul sau.
In anul 1945, pe cand se afla in drum spre Manastirea Sihastria, in locul numit "poiana Trapezei", parintele Teodul l-a intalnit pe "episcopul cel minunat". Potrivit marturiei parintelui Teodul, sfantul era "mic de statura, cu capul descoperit, cu parul carunt si era imbrăcat cu o haina lunga de lana, descult si incins cu o franghie de canepa; nu avea nici toiag, nici traista, ci numai o ata de metanii, facuta de el".
Cunoscand gandurile parintelui Teodul, fericitul episcop l-a binecuvantat pe acesta cu amandoua mainile, zicandu-i: "Parinte Teodul, te duci la Sihastria, la parintele Cleopa? De multe ori ma duc si eu la Manastirea Sihastria si stau la slujba, in biserica, insa, cu darul lui Dumnezeu, nu ma vede nimeni. Stiu ca sfintia ta vrei sa te retragi din Agapia, la Sihastria, dar sa nu te duci. Ramai acolo si fa ascultare, ca nu degeaba te-a trimis Dumnezeu la Agapia. Acolo este mantuirea sfintiei tale!"
Vorbindu-i parintelui Teodul despre post, fericitul episcop i-a spus acestuia ca postul cunoaste mai multe trepte, dupa modul in care este tinut de postitor. "Sa stii ca sapte sunt treptele postului, adica sunt sapte feluri de hrana pentru om, si anume: carnivorii, care mananca intotdeauna carne; lacto-vegetarienii, care nu mananca niciodata carne; vegetarienii, care mananca numai zarzavaturi si legume; fructiferii, care mananca o data pe zi, paine si fructe nefierte; cerealierii, care mananca o data pe zi, numai paine neagra de cereale si boabe inmuiate; hrana uscata, adica cei care mananca numai pesmeti de paine inmuiati in apa, o data pe zi si cu masura; hrana sau mana dumnezeiasca, adica cei care se indestuleaza numai cu Preacuratele Taine, pe care le primesc o data sau de doua ori pe saptamana, fara a mai gusta ceva, decat numai apa."
La despartire, episcopul l-a rugat pe parintele Teodul sa-i aduca hartie si cateva penite, spre a scrie ceva anume. Abia dupa o luna de zile, cei doi aveau sa se intalneasca iarasi, prin randuiala minunata a lui Dumnezeu. Dupa inca un an, in primavara anului 1946, parintele Teodul s-a intalnit iarasi cu Sfantul Ioan, in acelasi loc. De aceasta data, episcopul i-a descoperit parintelui taina inimii sale, spunandu-i ca-si doreste sa se intoarca in tara natala, chiar daca situatia politica de acolo inca era una atee.
Cu toate acestea, in primavara anului 1951, minunatul episcop a fost vazut iarasi, fara voia lui, de aceasta data insa de fratele Stefan Juncu, care pastea oile Manastirii Sihastria. Rugandu-l sa nu spuna nimanui faptul ca l-a vazut, Sfantul Ioan a plecat iarasi in padure. Fratele cu pricina nu a ascultat de sfant si a spus si altora faptul ca l-a vazut in padure. Dupa inca o luna de zile, aflandu-se singur cu oile, fratele Stefan l-a vazut pe Sfantul Ioan venind spre el. Pentru neascultarea fratelui, sfantul i-a profetit ca va fi luat in armata, iar inapoi nu se va mai intoarce. Acesta s-a si intamplat, caci dupa armata, acel frate s-a casatorit si a ramas in lume.
