Sfintii patru sculptori Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat sunt praznuiti de Biserica Ortodoxa in data de 9 noiembrie. Cetateni romani, cei patru barbati au slavit pe Dumnezeu cu moarte muceniceasca in cetatea Sirmium, in vremea persecutiilor imparatului Diocletian (284-305). Cei patru sfinti erau renumiti pentru mestesugul lor de a sculpta in piatra.
Fiind randuiti in slujba imparatului, acestia au refuzat sa se inchine idolilor si sa le faca acestora statui. Pentru credinta lor in Hristos, sfintii sculptori Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat au fost aruncati in temnita, iar mai pe urma omorati, prin innecare in raul Sava, un afluent al Dunarii. Date despre viata si patimirea acestor patru sfinti gasim in lucrarea "Faptele Sfintilor" (Acta Sanctorum).
Imparatul Diocletian a fost unul dintre cei mai mari persecutori ai crestinilor, persecutiile din vremea sa fiind deosebit de crude. Dorind a ridica un palat imparatesc in cetatea Salonae, pe malul Marii Adriatice, in Croatia de astazi, imparatul Diocletian a ordonat sculptarea multor pietre si statui de marmura. Acestea erau mestesugite de cateva sute de sculptori, in mai multe ateliere de pietrarie din localitatea Sirmium, actuala asezare Mitrovita, Serbia.
Sfintii Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat erau patru dintre crestinii care lucrau in aceste ateliere de sapat in marmura. Acesti patru barbati alesi fusesera botezati in taina de catre episcopul Chiril al Antiohiei, in acea vreme exilat in Iliricum. Urmand acestora, au primit botezul si alti mesteri, unul dintre acestia fiind Simplicius.
Nu dupa multa vreme, acestia cinci au fost descoperiti de ceilalti colegi de lucru in vreme ce isi faceau rugaciunile. Fiind denuntati la mai-marele atelierului, slujitor al imparatului Diocletian, celor cinci li s-a poruncit sa ia un bloc mare de marmura, adus tocmai din insula greceasca Tasos, si sa sculpteze din el o statuie a lui Asclepios, zeul medicine.
Impotriva dorintei lor, barbatii au inceput a sculpta statuia zeului, insa cand au ajuns in dreptul chipului, ei s-au oprit din lucru, nevoind a mai continua. Slujind numai lui Dumnezeu, cei cinci mesteri nu au vrut sa mijloceasca zidirea unui noi idol pentru popor.
Dupa o luna de zile insa, cand statuia cu pricina a fost descoperita inaintea imparatului cel pagan, statuia a fost aflata terminate, chipul zeului fiind si el bine intocmit. Afland ca mesterii care au lucrat statuia sunt Claudiu, Castor, Sempronian si Nicostrat, imparatul a vrut sa le multumeasca, insa afland ca acestia s-au oprit din lucru din pricina ca sunt crestini, iar chipul a fost terminat de alti mesteri, acesta s-a umplut de manie.
Astfel, pentru ca au refuzat porunca imparatului de zidi chipul unui idol, cei cinci sfinti au fost luati si dati pe mana ighemonului Lampadie, in dorinta de a-I face sa se lepede de credinta in Hristos.
Mai apoi, vreme de cinci zile, ighemonul i-a dus pe sfinti in templul lui Apolo, inaintea jertfelnicului, si le-a ordonat sa aduca jertfe. Barbatii cei alesi nu au jertfit nici pentru fagaduintele cele alese, nici pentru infricosarile cele multe aduse de ighemon. Fiind biciuti indelung, in timp ce sfintii rabdau in tacere chinurile, ighemonul Lampadie a murit deodata, in chip minunat. Deoarece rudele ighemonului socoteau ca cei cinci mesteri crestini sunt vinovati de moartea rudei lor, pentru a evita o rascoala in cetate, imparatul a hotarat omorarea sfintilor. Astfel, fiind inchisi in cutii de plumb, cei cinci barbate sfinti au fost aruncati in raul Sava, un afluent mediu al Dunarii. Astfel, fara nici o vina, sfintii sculptori Claudiu, Castor, Sempronian, Nicostrat si Simpliciu au slavit pe Dumnezeu inaintea intregului popor.
Cand a aflat de moartea barbatilor sfinti, episcopul Chiril, inca intemnitat la acea vreme, si-a dat si el duhul in mana lui Hristos. Potrivit martirologiului "Faptele Sfintilor", un crestin numit Nicodim a scos din apa cutiile de metal cu trupurile sfintilor martiri si le-a inmormantat dupa randuiala.
