Macarie de la Optina se numea Mihail Nicolaevici Ivanov. Tanarul Mihail s-a nascut la data de 20 noiembrie 1788, intr-o familie de boieri din Orlov. A avut o copilarie linistita, fiind bolnavicios. Iubea cartile, muzica, singuratatea. A ramas de timpuriu fara mama sa, care-l iubea si-l preferea celorlalti: "Inima mea simte ca din acest copil va iesi ceva neobisnuit."
Dupa sfarsitul ambilor parinti, Mihail a impartit averea intre frati, a renuntat la serviciul in departamentul de finante si s-a asezat cu traiul pe proprietatea sa. Insa viata din lume nu-l interesa.
In anul 1810, Mihail merge intr-un pelerinaj la Sihastria Plosciansk, si nu se va mai intoarce in lume. In aceasta sihastrie, Cuviosul Macarie face cunostinta cu staretul Atanasie, ucenicul Sfantului Paisie de la Neamt - Velicikovski, dobandind in persoana sa un indrumator duhovnicesc. Ca cel mai apropiat ucenic al Cuviosului Paisie, staretul Atanasie era preocupat de cercetarea si traducerea literaturii patristice. Aducand din Moldova multe texte, el si l-a alaturat in aceasta lucrare si pe ucenicul sau, Cuviosul Macarie. Mai tarziu, fiind deja la Manastirea Optina, unde Cuviosul Macarie s-a mutat in anul 1834, el a continuat lucrarea inceputa de invatatorul sau.
Indrumatorul sau duhovnicesc la Manastirea Optina a devenit Cuviosul Leon, caruia Cuviosul Macarie si-a incredintat deplin voia sa, neindraznind sa savarseasca nimic fara binecuvantarea staretului.
Cuviosului staret Macarie a initiat tiparirea manuscriselor si traducerilor Sfantului Cuvios Paisie Velicikovski, adunate la Optina. De mare ajutor in aceasta munca i-au fost fiii sai duhovnicesti, sotii Kireevski. Sub influenta Cuviosului Macarie a aparut un sir de editori si traducatori de literatura duhovniceasca, atat de necesara Rusiei ortodoxe, intarind legatura intre staretii de la Optina si intelectualii rusi. La spovedanie si pentru binecuvantarea staretului Macarie veneau A. K. Tolstoi si I.S.Homiakov, N.V.Gogol si A.N.Muraviov. Timp de sapte ani Cuviosii stareti Leon si Macarie au calauzit viata duhovniceasca a fratilor si a multor mii de oameni.
Se cunoaste urmatoarea intamplare: la Cuviosul Macarie a fost adus un indracit, care nu stia pana atunci nimic despre staret si nu il mai vazuse niciodata. Indracitul s-a napustit cu un urlet impotriva staretului: "Macarie vine, Macarie vine!", lovindu-l peste obraz. Cuviosul a intors imediat si celalalt obraz, iar bolnavul s-a prabusit fara simtire la pamant. S-a trezit vindecat. Dracul n-a putut suporta smerenia staretului.
Domnul i-a daruit Cuviosului Macarie si darul discernamantului. Fiecaruia dintre cei care veneau la dansul pentru a-si descoperi sufletul, el ii dadea medicamentul potrivit. Cuvantul sau smerit era si cuvant lucrator, cuvant cu putere, caci el impunea supunere si trezea credinta in cel necredincios. Smerenia sa se vadea si in cele din afara, in felul cum se imbraca, in fiecare miscare. Din cauza rugaciunii neincetate a lui Iisus pe care o lucra, fata ii era luminoasa, stralucind de bucurie duhovniceasca si dragoste catre aproapele.
Cu doi ani inainte de sfarsitul sau, Cuviosul Macarie a primit schima cea mare. Pana la moarte, Cuviosul a primit pe fiii duhovnicesti si pe pelerini, indrumandu-i si binecuvantandu-i. In data de 7/20 septembrie 1860, la o ora dupa impartasirea cu Sfintele lui Hristos Taine, Cuviosul Parintele nostru Macarie a trecut in pace la Domnul.
