Cuviosul parintele nostru Antonie (in lume Alexandru Ivanovici Putilov) s-a nascut la 9 martie 1795, in orasul Tutaev (fostul oras Romanov), din gubernia Iaroslav. Parintii sai, Ivan Grigorievici si Ana Ivanovna Putilov, au fost oameni evlaviosi si cucernici, care si-au educat copii in frica de Dumnezeu si in duhul Ortodoxiei, in copilarie si in adolescenta Alexandru s-a aratat a fi destul de linistit si timid. Chemarea catre viata monahala a simtit-o inca in copilarie, lucru favorizat si de exemplul rudelor si fratilor sai care s-au dedicat vietii monahale.
In timpul invaziei francezilor din anul 1812, Alexandru era la Moscova si a avut mult de suferit. A fugit la Rostov, la rudele sale, iar de acolo in scurta vreme in padurile de la Roslavsk, unde deja se nevoia de cinci ani fratele sau mai mare, Timotei, viitorul egumen al Sihastriei Optina, Preacuviosul Moise. Facand fata la patru ani de incercari, la 2 februarie 1820 Alexandru a fost tuns dandu-i-se numele de Antonie. implinind voia te-matorului de Dumnezeu episcop Filaret de Kaluga, in data de 3 iunie 1821 Cuviosii Moise si Antonie pornesc spre Sihastria Optina, pentru a intemeia pe langa aceasta manastire un schit.
Locul a fost ales la 170 de stanjeni inspre rasarit de manastire, intr-o padure deasa. Curatind locul de padure, pustnicii au construit o chilie mica si au ridicat bise-rica in cinstea Sfantului Ioan, inainte Mergatorul Domnului, iar apoi au inceput sa construiasca si cladirile cu chilii pentru frati. in anul 1825, dupa numirea Cuviosului Moise ca proestos al Sihastriei Optina, Cuviosul Antonie a fost desemnat conducator al schitului. in nou inaltatul schit au inceput sa se adune din diferite parti parinti intelepti in viata monahala si incercati in nevointe duhovnicesti. La ostenelile de buna voie si nevointele monahale ale Cuviosului Antonie s-a adaugat in scurt timp si crucea grea a bolii indelungate.
In decembrie 1839, Prea Sfintitul Nicolae, episcopul de Kaluga, l-a randuit in mod neasteptat egumen al Manastirii Cernoostrovsk din Maloiaroslav. Conducand obstea in vreme ce era bolnav, Cuviosul Antonie a asezat o baza solida pentru bunastarea manastirii. De asemeni, a terminat infrumusetarea exterioara a manastirii, inceputa de inaintasul sau. Uneori Cuviosul Antonie mergea cu treburi bisericesti la Moscova, unde se invrednicea de binecuvantarea arhipastorului si atentia Mitropolitului Filaret. Vazand de fiecare data inrautatirea sanatatii proestosului de la Iaroslav, Prea Sfintitul a hotarat sa mijloceasca pentru el pe langa episcopul de Kaluga, pentru a fi eliberat de ascultarea mai presus de puterile sale. Si Cuviosul Antonie s-a intors la Sihastria Optina.
Staretul Antonie a inceput sa-si petreaca in continuare viata intr-o nevointa aspra, din care cauza durerea de picioare i s-a intetit. Picioarele ii erau acoperite cu rani si uneori ii sangerau foarte tare. Multi, vazandu-i fata mereu luminoasa si auzind vorbirea sa vioaie, nu realizau ce nevoitor mare au inaintea lor.
Ca un mare iubitor al tacerii, Cuviosul Antonie iubea viata retrasa, petrecuta in nevointe de rugaciune, lectura si cugetare la Dumnezeu. insa darurile sale duhovnicesti atrageau la dansul o multime de pelerini, care doreau sa primeasca binecuvantare si indrumare duhovniceasca. Sunt motive temeinice ce ne incredinteaza ca Staretul Antonie avea o mare indrazneala in rugaciune catre Dumnezeu, ca s-a invrednicit de vedenii duhovnicesti si alte vizite binecuvantate.
La 9 martie 1865, cand staretul a implinit 70 de ani, dupa o cercare de sine care a durat trei ani, el a primit ma-rea schima. Din cauza bolii, tunderea s-a savarsit in chilia sa, de catre proestosul manastirii, Cuviosul Isaachie.
In iulie, boala staretului s-a dezlantuit cu toata puterea. Binecuvantandu-i pe toti cu iconite, Cuviosul Antonie le spunea: "Primiti de la cel aflat pe moarte, spre vesnica amintire." Staretului i s-a slujit Sfantul Maslu cu saptesprezece zile inainte de sfarsit, cand puterile trupesti inca nu il parasisera in totalitate. Cu Sfintele Taine se impartasea in ultimul timp zilnic si petrecea intr-o rugaciune neincetata.
Ziua de 7/20 august 1865 a fost ultima din viata sa mult-patimitoare. Seara, in timpul privegherii de noapte, cel aflat pe moarte a cerut, pe neasteptate, sa vina la dansul proestosul manastirii. Ca un adevarat poslusnic, el nu voia sa porneasca nici pe ultimul drum fara binecuvantarea mai-marelui sau.
Implinind intru totul voia celui care trecea la Domnul, Cuviosul Isaachie l-a binecuvantat si si-a luat ramas bun de la dansul pentru vesnicie. Peste cateva ore, Cuviosul parintele nostru Antonie a suspinat de doua ori in liniste si pace si, odata cu al treilea suspin, aproape pe neobservate, si-a dat in pace suflet sau curat in mainile lui Dumnezeu.
