Acest fiu al plaiurilor moldovene a trait in mai multe centre de evlavie ortodoxa si a fost peste tot ca o lumina pusa in sfesnic fata de cei din jurul sau.
S-a nascut in anul 1816, in satul Calapodesti, din judetul Bacau, intr-o familie de clerici. La Botez a primit numele de Alexandru-Luchian. La varsta de 20 de ani a intrat ca frate in obstea manastirii Caldarusani. Aici va ramane timp de 2 ani, dupa care va pleca la Sfantul Munte, dornic de desavarsire.
In Athos se va opri la Schitul Lacu, unde va fi tuns calugar. Acest schit era renumit pentru asprimea vietii idioritmice pe care o duceau monahii. In aceasta randuiala va petrece si Cuviosul, in inima lui crestea incontinuu dorinta de desavarsire. Ca urmare, dupa 15 ani de vietuire la acest schit, Cuviosul se va muta la manastirea Esfigmen, una dintre cele mai vechi manastiri ale Sfantului Munte. Aici va sta timp de patru ani, perioada in care el va primi marele si ingerescul chip, sub numele de Antim. Tot in aceasta perioada, Antim va fi hirotonit diacon.
Astfel, dupa aproape doua decenii de la sosirea sa in Athos, Antim ajunsese cunoscut ca un parinte imbunatatit, mare sihastru si iubitor al Rugaciunii lui Iisus. Nedorind slava si lauda oamenilor, in 1860, luand binecuvantare, paraseste Athosul si se reintoarce in Moldova, vietuind in manastirile din preajma Iasului. Aici insa nu va ramane multa vreme, datorita tulburarilor provocate de multimile de credinciosi care auzisera despre el si veneau la el, cer in ajutor si sfat.
Va pleca spre tinuturile Rusiei, si va poposi la Lavra Pecerska, ce era pentru credinciosii rusi un nou Ierusalim. De aici va merge in nord, iar in anul 1865 va poposi la manastirea Valaam, unde se va si stabili, vazand buna randuiala de aici. Aici va petrece timp de 17 ani, perioada in care s-a invrednicit si de harul Preotiei, datorita si multelor sale calitati duhovnicesti. Numele si faptele sale minunate se vor raspandi cu repeziciune in nordul Rusiei, ceea ce va avea ca efect multimi de credinciosi veniti in pelerinaj la Valaam, pentru a putea vorbi cu alesul lui Dumnezeu. El se va invrednici si de daruri minunate, precum cele ale profetiei si vederii cu duhul.
Dupa o indelungata viata petrecuta in nevointe calugaresti, ieroschimonahul Antipa isi va da viata in mainile Domnului, in ziua de 10 ianuarie 1882, la varsta de 66 de ani, si va fi inormantat in gropnita de obste a manastirii.
Datorita faimei sfinteniei, de care Cuviosul se bucura inca din viata, un ucenic al sau, ieromonahul Pimen va scrie in 1883 Viata Cuviosului Antim. In anul 1906, calugarii de la Sfantul Munte, care-l cunoscusera pe Cuvios, l-au trecut pe acesta in randurile sfintilor, in cartile lor de cult. Acest fapt are pentru noi o semnificatie deosebita, deoarece el este singurul calugar atonit roman care a fost trecut randul sfintilor printr-o canonizare spontana, venita indata dupa trecerea sa la cele vesnice, ceea ce constituie si un temei pentru recunoasterea sfinteniei sale de catre biserica stramoseasca.
Prin faptele sale, Cuviosul Antipa a fost un marturisitor al Domnului nostru Iisus Hristos, un iscusit lucrator al Rugaciunii inimii si un ales ostas al lui Hristos. Prezenta lui in calendar cinsteste in acelasi timp si poporul si Biserica noastra, pentru care el s-a rugat, povatuindu-i pe cei care i-au cerut sfatul sa nu inceteze a le iubi.
