Sfntul Atanasie a trait in zilele marelui imparat Constantin si ale urmasilor sai. A luat parte la Sinodul inti ecumenic de la Niceea, unde, diacon fiind, a rusinat pe Arie prin intelepciunea si dovezile aduse din Sfnta Scriptura, ramnnd de poveste. Dupa moartea lui Alexandru, a ajuns arhiepiscop al Alexandriei, dar a fost alungat de imparatul Constantin prin multe locuri si multe a patimit, fiind continuu prigonit, timp de patruzeci si doi de ani.
Faptele sale si misterele au ramas izvor de legende si forte ascunse. Mntuitorul Hristos, a Carui Dumnezeire a aparat-o cu indrjire, l-a asezat la batrnete in scaunul arhiepiscopiei sale, si de acolo, smerit si-a incAtanasie si Chirilredintat sufletul in minile Creatorului. Iar Sfntul Chiril a trait in zilele imparatului Teodosie cel Mic, fiind nepot si urmas in scaun al lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei. Sfntul Chiril a fost aparator la Sinodul al treilea Ecumenic din Efes, unde a infruntat pe rau-credinciosul Nestorie, care a brfit multe hule impotriva Sfintei Stapnei noastre Nascatoare de Dumnezeu. Deci, stralucind cu multe bunatati sufletesti si cu graiul sau adnc ce a ramas, sfntul Chiril a raposat intru Domnul.
În ce priveste faptura lor, sfntul Atanasie era un om de statura potrivita, putin cam spatos si cam grbovit, cu fata vesela, cu culoarea fetei placuta, plesuv, cu nasul putin incovoiat, barba nu lunga, dar lata, acoperindu-i obrajii, cu gura mica, nu prea carunt, nici de tot alb, ci numai putin galbui. Asa a ramas el in scrierile vremii. Iar sfntul Chiril avea fata neteda, sprncenele groase, mari si incercuite ii impodobeau fruntea; nasul incovoiat cu narile pleostite; obrazul lat, buzele groase, gura larga, cam plesuv la tmple, barba deasa, lunga si cuvioasa, cu parul des si galbui, amestecat cu caruntete.
Tot in aceasta zi, crestinatatea pomeneste amintirea sfintei mucenite Xenia, care in foc s-a savrsit si amintirea cuviosului parintelui nostru Marcian cel din Cipru.
