|
MELOD, IMNOGRAF (melodoV o, însemnând
cântăreţ, poet liric), desemnează poetul şi
compozitorul în acelaşi timp al unor texte sfinte, pătrunse în cult şi aşezate
pe un melos special. Până în secolul IX, în cântarea bisericească, toţi
irnnografii, adică alcătuirtorii de texte sfinte pentru slujbele Bisericii erau
şi melozi, adică alcătuiau şi melosul pentru textele compuse de ei. După
secolul IX, melozii rămân doar imnografi adică doar alcătuitori de texte
liturgice, pe care le aplicau în metrul, ritmul şi rima unor compoziţii
anterioare. Melozii şi imnografii sunt marii poeţi creştini care au compus,
începând din secolele IV-V, poezia imnografică creştină,
la care se adaugă desigur şi cântările vechi de origine biblică (psalmii
îndeosebi). Poezia imnografică intră în structura cultului mai ales în cadrul
slujbei de dimineaţă (Utrenia) şi în cadrul celei de seară (Vecemia), sub forma
troparelor, condacelor, stihirilor şi canoanelor.
Melozii
creştini sunt: Sfântul Ignatie Teoforul (+107),
autor de Cântări şi Imne,
introducând în Biserică cântarea antifonică, adică alternată
între grupurile de credincioşi, bărbaţi şi femei); Sfântul
Iustin Marirul şi Filosoful (+163, autor al unor imne şi
reguli de cântare, cuprinse în lucrarea Psaltis); Sfântul Celement
Alexandrinul (+215, autor a unui imn în şase
strofe, închinat Mântuitorului Hristos, în cuprinsul lucrării sale Pedagogul);
Antinoghen Martirul, episcopul Sevastiei (+311, autorul imnului Lumină
lină, din cadrul slujbei Vecerniei); Sfântul
Atanasie al Alexandriei (+374, a contrubuit la înfrumuseţarea
şi omogenizarea cântării bisericeşti, întărind autoritatea ei în Biserică, lui
fiindu-i atribuit tropaul „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară!”); Sfântul
Efrem Sirul (+373, a scris peste 80 de imne în
cinstea Maicii Domnului, peste 27 de imne închinate Naşterii Domnului, 13 imne
închinate Botezului Domnului; a scris de asemenea imne închinate Păresimilor,
Azimelor, Răstignirii şi Învierii, peste 50 de imne despre Biserică şi peste 50
împotriva ereziilor, afirmând dreapta credinţă a Bisericii); Sfântul
Vasile cel Mare (+389, autor atât al Litrughiei car-i
poartă numele, cât şi al unui mare număr de rugăciuni, cuprinse atât în
Molitfelnic, cât şi în Ceaslov, purtând titlul „Facere a lui Vasile cel Mare”);
Sfântul Grigorie de Nazianz (+390,
este în mod indirect autorul multor imne şi cântări intrate în cult, căci deşi
el n-a scris imne în mod special, a ţinut cuvântări şi predici cu texte
poetice, atât de frumoase, încât textul lor a fost însuşit de imnografi,
aceştia compunându-le doar muzica; aceste texte sunt extrase din Cuvântările
sale la Ziua învierii sau la Naşterea Domnului, ale căror cuvinte i-au inspirat
pe melozii de mai târziu, precum Ioan Damaschin, Cosma de Maiuma, ş.a.); Sfântul
Ambrozie al Mediolanului (+397, care introduce cântarea
antifonică în biserica din Milano, care s-a extins mai apoi în tot Apusul,
alcătuind şi imne proprii, printre care „Pe Tine Dumnezeule Te lăudăm”); Sfântul
Ioan Gură de Aur (+407, autor al Liturghiei care-i
poartă numele şi a unui mare număr de tropare, cântate la slujbele de noapte,
fiind alcătuite pentru combaterea arianismului; a alcătuit de asemenea
rugăciuni şi cântări cuprinse în Molitfelnic, purtând titlul „Facerea lui Ioan
Gură de Aur”); Sfântul Anatolie, Patriarhul
Constantinopolului (+458, autor al stihirilor numite
„anatoliceşti” - anatoulika sau
„ale lui Anatolie” şi al Troparelor Învierii, care se cântă sâmbăta la
Vecernie); Sfântul Chirii al Alexandriei (+444,
căruia i se atribuie introducerea în cult a imnului „Născătoare de Dumnezeu
Fecioară”); Sfântul Roman Metodul „scriitorul de
cântări” sau „dulce cântăreţul” (a
fost episcop al Smirnei în prima jumătate a secolului al Vl-lea; el a compus
aproape 1000 de imne, la Praznicele Mântuitorului, ale Maicii Domnului şi ale
sfinţilor, multe dintre ele păstrându-se până astăzi; este socotit creatorul condacelor
şi icoaselor, cel
mai frumos dintre acestea fiind Condacul Crăciunului: „Fecioara astăzi pe Cel
mai presus de fiinţă naşte”; a mai compus de asemenea condace la Bobotează şi
la Întâmpinarea Domnului, la sărbătoarea sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, la
Duminicile lăsatului sec de carne şi a Floriilor, la ziua Învierii şi a
Înălţării Domnului la cer, ş.a.); împăratul Justinian cel Mare (care
alcătuieşte imnul „Unule Născut”, cu scopul combaterii ereziei monofizite); împăratul
Iustin al II-lea (+578, care introduce în Sfânta
Liturghie Imnul Heruvic, „Noi care pe heruvimi” şi chinonicul „Cinei Tale celei
de taină”); Sfântul Sofronie, Patriarhul
Ierusalimului (+638, a scris foarte multe Triode,
precum şi numeroase tropare şi idiomele la Naşterea Domnului şi la Vinerea Mare
şi stihira întâia la Sfinţirea cea mare a apei, din ziua Bobotezei; lui îi este
atribuită de asemenea marea rugăciune de Sfinţire a apei de la Bobotează); Gheorghe,
episcopul Siracuzei (+669, autorul a numeroase tropare la
Naşterea şi Arătarea Domnului, la Sfântul Dumitru, ş.a.); Sfântul
Serghie, Patriarhul Constantinopolului (610-638), autorul
Acatistului Maicii Domnului şi a unei frunoase cântări de mulţumire şi laudă
către Sfânta Fecioară); George Pisidis, diacon al Patriarhiei
din Constant inopol (lui fiindu-i atribuit imnul heruvic
de la Litrughia Darurilor mai înainte Sfinţite: „Acum Puterile cele cereşti”); Sfântul
Andrei Criteanul (+740, care a compus Canonul cel Mare
al Săptămânii a cincea din Postul cel Mare şi stihuri pentru următoarele
Praznice: Naşterea Domnului, Întâmpinarea Domnului, Înălţarea Sfintei
Cruci, Naşterea Maicii
Domnului); Sfântul Gherman
al Constantinopolului;
Sfântul Ioan Damaschinul
(+749,
este alcătuitorul unei impresionante opere imnografice,
îmbunătăţind mare parte dintre operele existente, compunând pe lângă acestea şi
altele noi; astfel el a compus: Canoanele Învierii celor opt glasuri din
Octoih, stihiri sau apostihii pentru Vecernie şi Utrenie, dogmaticile celor opt
glasuri, Canoane la Naşterea, Botezul Domnului, la Înălţare, la Cincizecime şi
Schimbarea la faţă, la Adormirea Maicii Domnului, ş.a, troparele de umilinţă,
axionul „De tine se bucură” de la Litrughia Sfântului Vasile cel Mare; a
completat de asemenea cântările de la Slujba înmormântării); Cosma
de Maiuma sau Melodul (+781, a scris Canonul Crăciunului,
Canoane la Botezul Domnului, la Întâmpinarea Domnului, la Duminica Floriilor,
la Joia Mare, la Înălţarea la cer şi la Schimbarea Domnului la faţă; lui îi
este atribuită partea introductivă a Axionului); Iosif
(+830) şi Teodor Studitul (+826)
-cei doi fraţi studiţi sunt socotiţi autorii Triodului, în sensul că au adunat
tot ce se cânta până la ei în Sfântul şi Marele Post, punând imnele în
rânduială, adăugând şi compoziţiile lor proprii: canoane, stihiri, tropare şi
tricântări; Teofan Mărturisitorul (+843,
autor a peste 130 de canoane din Mineie); Ştefan
Graptul, Mitropolit al Niceii (+843, este autor al
Canoanelor Sfinţilor Îngeri pentru cele opt glasuri ale Octoihului); Iosif
Graptul, scriitorul de cântări sau Imnograful (alcătuitor
a multe canoane întru cinstirea sfinţilor din Mineie, a Canoanelor celor opt
glasuri pentru zilele de rând ale săptpmânii, din Octoih; de la e1 se păstrează
175 de Canoane); Iosif, scriitorul de cântări (+883,
a compus 48 de Canoane pentru Mineie, cântările din toate zilele
Pentricostarului, Canoane la Acatistele Sfintei Fecioare şi a Sfinţilor Îngeri,
Canoane de pocăinţă la Sfântul Ioan Botezătorul, la Sfânta Cruce, la Sfântul
Nicolae şi la toţi sfinţii; i se atribuie peste 214 canoane); Mitrofan
Mitropolitul Smirnei (sec. IX, alcătuitor al Canoanelor din Octoih ale Sfintei Treimi de la
Miezonopticile Duminicilor); Leon înţeleptul sau
Filosoful, împăratul Bizanţului (+911, a compus stihirile
Evangheliei şi cele 11 svetilne duminicale, stihiri la Vecernia Floriilor,
precum şi alte stihiri din Triod şi din Mineie) şi fiul său Constantin
al VIII-lea Porfirogenetul (+959, autor al Luminândelor
duminicale); Ioan Monahul, arhiepiscopul Evhaidei (sec.
IX, care a alcătuit 24 de canoane de umilinţă închinate Mântuitorului, precum
şi Canonul îngerului Păzitor; el a făcut de asemenea şi o codificare a
Mineielor, sistematizând Canoanele compuse până în vremea sa); Sfântul
Metodie, patriarhul Constantinopolului (+846, alcătuitorul
rânduielilor pentru venirea la credinţa ortodoxă a necreştinilor, precum şi al
Mărimurilor la laudele din 21 mai; potrivit unor liturgişti el a compus şi
rânduiala slujbei Logodnei şi a Cununiei); Simeon
Metafrastul (+970, căruia îi este atribuit
canonul Cuvioasei Mria Egipteanca şi a unor rugăciuni din Canonul Sfintei
Împărtăşanii); Nichifor Vlamide sau Vlemidis (teolog
bizantin din secolul XIII, care a alcătuit culegerea de „Psalmi aleşi” şi
„Mărimurile” sărbătorilor de peste an); Teodor Lascaris, împăratul
Niceii (sec. XIII, a compus frumosul "Paraclis al Maicii
Domnului) şi Nichifor Calist (sec.
XIV, autorul Sinaxarelor Triodului şi Penticostarului).
Biblografie:
Sfântul Ignatie Teoforul, Epistola
către Efeseni, cap. 4, în Scrierile
Părinţilor Apostolici, traducere, note şi indici de Pr. Dr.
Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti. 1995, p. 190; Sfântul Clement Alexandrinul, Pedagogul,
cartea a IlI-a, cap. XII, trad. D. Fecioru şi Olimp Căciulă,
1939, p. 350-352; Sfântul Efrem Şirul, Imnele Păresimilor, Azimelor,
Răstignirii şi Învierii, Studiu introductiv şi traducere diac.
Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1999; Idem, Imnele
Naşterii şi Arătării Domnului, traducere şi prezentare diac.
Ioan I. Ică jr.. Editura Deisis, Sibiu, 2000; Sfântul Roman Melodul, Imne,
traducere, studiu introductiv şi note Cristina Rogobete şi
Sabin Preda, Editura Bizantină, Bucureşti, 2007; Idem, Imnele
Pocăinţei, studiu introductiv de Andrew Louth,
trad. şi note de Parascheva Grigoriu, Editura Trisaghion, 2006; Pr. Petre
Vintilescu, Poezia imnografică în cărţile de ritual
şi cântare bisericească, Editura Partener, Galaţi, 2006; Pr.
Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica Generală, p.
721-730.
|
