|
Sărutul păcii se dă ca expresie a comuniunii de iubire, cerută iniţial
de ritualul liturgic, ca o condiţie a participării credincioşilor laici la
săvârşirea Sfintei Jertfe.
Sărutul frăţesc supravieţuieşte şi
printre credincioşii mireni, mai ales în rândul poporului de la ţară, sub forma
ritualului tradiţional al împăcării, al cererii de iertăciune şi al sărutării
mâinii de către cei mai mici, celor mai mari, care are loc în alt moment al
Liturghiei şi anume înainte de împărtăşire şi de luarea anafurei, îndeosebi la
Paşti şi la alte sărbători din cursul anului, când se împărtăşesc toţi
credincioşii.
Sărutarea păcii este semnul iubirii
frăţeşti dintre creştinii participanţi la săvârşirea sfintei Jertfe. „Sărutarea
aceasta uneşte sufletele unele cu altele şi îndepărtează din suflete orice
vrăjmăşie. Sărutarea aceasta este deci un semn al unirii sufletelor şi al
izgonirii oricărei vrăjmăşii, este o împăcare şi de aceea e sfântă”, zice
Sfântul Chiril al Ierusalimului.
Sărutarea fraţească pe
care o începe preotul, îndeamnă pe toţi credincioşii să urmeze exemplul şi
să-şi dea unul altuia sărutarea frăţească: „Prin aceasta ei rostesc un fel de
mărturisire (dovadă) a smereniei şi iubirii lor reciproce ..., pe cât este
posibil, fiecare din noi dă sărutarea păcii celor din preajma lor dar virtual
trebuie să o dăm tuturor, pentru că actul care se săvârşeşte este o dovadă că
noi toţi, care suntem trupul unic al Domnului nostru Iisus Hristos, trebuie să
avem unii faţă de alţii spiritul de înţelegere care este între membrele
trupului şi că trebuie să iubim deopotrivă pe ceilalţi ... căci doar primim cu
toţii aceeaşi hrană (a Sfintei Euharistii) şi de aceea trebuie să îndeplinim
porunca sărutării păcii îninte de a păşi la săvârşirea jertfei şi la primirea
Tainei
| 
