|
Tot o formă de binecuvântare este şi acul ritual de punerea mâinilor,
adică transmiterea darului sfânt al lui Dumnezeu prin mijlocul sfinţiţilor
slujitori ai Bisericii.
Ritul acesta îl întâlnim practicat
atât în religia Vechiului Testament cât şi în Noul Testament.
Punerea mâinilor peste cei bolnavi
pentru vindecarea lor este o putere pe care Mântuitorul o dă Apostolilor şi pe
care aceştia o vor lăsa Bisericii prin Taina Sfântului Maslu. În epoca primară
a creştinismului punerea mâinilor se făcea asupra catehumenilor, penitenţilor,
ereticilor reprimiţi în Biserică şi asupra candidaţilor la Botez.
Astăzi, semnificaţia
sfinţitoare a gestului se va păstra în Sfintele Taine (Spovedania, Botezul,
Maslul). În Taina Preoţiei gestul punerii mâinilor are putere sfinţitoare şi de
transmitere a harului Sfântului Duh, făcând din cel ce primeşte darul un
reprezentant al Mântuitorului Însuşi
| 
