Arhiva ortodoxa

Închiderea şi deschiderea uşilor împărăteşti şi a dverei ca acte liturgice, are mai multe sensuri simbolice. Astfel, deschiderea dverei (perdeaua uşilor împărăteşti), pe când Uşile Împărăteşti rămân închise la începutul slujbei Vecerniei, arată în chip simbolic că la începutul istoriei omenirii (pe care o reprezintă această slujbă) cunoaşterea lui Dumnezeu era nedesluşită şi vagă şi ea se întemeiază mai mult pe amintirea revelaţiei primordiale de la creaţie. Ieşirea preotului din altar şi rămânerea lui în faţa uşilor închise, unde el citeşte (în taină) rugăciunile luminilor şi de unde rosteşte apoi ectenia mare, închipuieşte alungarea din rai a primilor oameni după căderea lor în păcat, preotul reprezentând acum omenirea de dinainte de venirea Mântuitorului, implorând mila lui Dumnezeu în faţa porţilor zăvorâte ale Raiului. Închiderea Uşilor Împărăteşti, în timp ce dvera rămâne deschisă, după binecuvântarea pe care o dă preotul la începutul Liturghiei arată că taina Întrupării şi a Naşterii Mântuitorului este neînţeleasă de către credincioşi, ea descoperindu-se numai îngerilor, păstorilor şi magilor, iar deschiderea Uşilor Împărăteşti la sfârşitul Antifonului al treilea simbolizează ieşirea la propovăduire a Mântuitorului. La Vecernie deschiderea Uşilor Împărăteşti înaintea Vohodului arată în chip simbolic realitatea redeschiderii Raiului pentru om prin Hristos - Adam cel Nou, iar lumina purtată înaintea slujitorilor este chipul luminii aduse în lume de Mântuitorul, care a spus despre Sine: „Eu sunt lumina lumii”.

            Închiderea Uşilor Împărăteşti după citirea Evangheliei şi închiderea dverei la sfârşitul ecteniei pentru catehumeni amintesc de închiderea uşilor bisericii după concedierea catehumenilor. Sensul tainic, eshatologic al acestui ritual (închiderea dverei şi uşilor) este chipul simbolic al sfârşitului vieţii pământeşti al celor drepţi, care după judecata viitoare vor mai avea dreptul la fericirea vieţii veşnice.

            Deschiderea dverei înainte de rostirea Crezului arată că cei credincioşi au deschisă vederea spre Altar, ca să-şi poată mărturisi credinţa chiar înaintea tronului slavei lui Dumnezeu şi Mântuitorului care se află pe Sfânta Masă sub chipul Sfintelor Daruri. În sens mistic, această deschidere arată  că trebuie să ridicăm de pe ochii noştri orice văl care ar putea împiedica ascultarea şi înţelegerea adevărurilor de credinţă cuprinse şi mărturisite în Crez.